Astăzi vă voi scrie despre o carte, şi anume „Codul vindecării în 6 minute” de Alexander Loyd. A citit-o cineva? A aplicat careva metoda prezentată? Nu toate cărţile de spiritualitate care îmi trec prin mână reuşesc să îmi spună ceva cu tentă practică şi atunci ele rămân doar simple teorii pentru mine, mai ales dacă aceste teorii nu au aplicabilitate în viaţa de zi cu zi.
În principiu, este vorba de stres. Însă nu stresul cotidian pe care îl întâlnim la tot pasul şi care ne aruncă în vârtejul reacţiilor impulsive, nu despre acesta e vorba, ci despre stresul fiziologic. Aţi simţit vreodată că ceva vă lucrează din umbră şi că nu e nicidecum ceva exterior, ci chiar ceva din interior? Aţi reacţionat adeseori la nervi şi apoi aţi regretat pentru că nu v-aţi putut controla? Aţi avut vreodată senzaţia că faceţi exact ceea ce nu vreţi să faceţi şi că spuneţi ceea ce nu vreţi să spuneţi? Cam toţi dintre noi am simţit asta adeseori, nu-i aşa?
În principiu, este vorba de stres. Însă nu stresul cotidian pe care îl întâlnim la tot pasul şi care ne aruncă în vârtejul reacţiilor impulsive, nu despre acesta e vorba, ci despre stresul fiziologic. Aţi simţit vreodată că ceva vă lucrează din umbră şi că nu e nicidecum ceva exterior, ci chiar ceva din interior? Aţi reacţionat adeseori la nervi şi apoi aţi regretat pentru că nu v-aţi putut controla? Aţi avut vreodată senzaţia că faceţi exact ceea ce nu vreţi să faceţi şi că spuneţi ceea ce nu vreţi să spuneţi? Cam toţi dintre noi am simţit asta adeseori, nu-i aşa?
Când apare stresul? Când mintea are impresia că ne aflăm într-un pericol emoţional sau fizic, care pur şi simplu ne depăşeşte. Atunci organismul împrăştie adrenalină în organism pentru a ne impulsiona. Şi astfel se generează reacţia de „luptă sau fugi”. Dacă această adrenalină nu se consumă, ea rămâne în organism şi creează tensiune şi stres. Iar atunci apare irascibilitatea şi epuizarea, fără să ne dăm seama ce se întâmplă cu noi. Biologic, când nu avem timp suficient să ne revenim după fiecare eveniment stresant până la apariţia următorului, celulele rămân nefuncţionale, corpul îmbătrâneşte şi astfel poate muri înainte de vreme.
Sursa acestui stres fiziologic este amintirea celulară distructivă. Şi atâta timp cât aceasta nu se vindecă, orice remediu e doar temporar. Medicamentele doar maschează simptomele şi întreţin în mod subtil acest program de boală. Căci atunci când nu te doare nimic fizic, nu înseamnă că eşti şi sănătos emoţional vorbind. Toate aceste conflicte interioare, generează emoţii, adică vibraţii toxice care la rândul lor duc la boală. Însă nu se pune deloc accent pe asta în medicina clasică, nu-i aşa? Mai uşor e să dai fuga disperat la doctor, acesta îţi va prescrie o reţetă de vindecare temporară, iar apoi dai buzna la farmacie de unde vei înghiţi antibiotice cu pumnul. Şi ce fac toate astea? Îţi distrug cu bună ştiinţă, încet şi sigur, sistemul auto-imunitar. Şi apoi vei merge până la capătul lumii să donezi bani, timp şi energie pe la doctori, terapeuţi, vindecători, morminte sfinte, icoane plângăcioase şi pupături de moaşte. Toate acestea te învaţă cum să faci faţă, adică să îţi duci gunoiul în spate toată viaţa, iar atunci când el începe să miroase, tu să începi să-l parfumezi. E mai simplu aşa, decât să faci ceva concret tu însuţi cu tine însuţi.
Acest cod al vindecării nu se concentrează asupra bolii în sine, ci el înlătură stresul fiziologic din memoria noastră celulară. Ce e această memorie celulară? Ea e memoria stocată în toate celulele noastre din întreg organism, nu doar într-un anumit loc. Creierul doar le reactivează, dar aceste amintiri nu se regăsesc doar în creier. Practic, convingerile greşite sunt îngropate în memoria celulară. Majoritatea însă se află la nivel subconştient şi nu ştim de ele. De aceea avem senzaţia uneori că ceva e în neregulă, deşi totul în afara noastră străluceşte. E vorba aici de problemele sufleteşti şi de conflictele emoţionale. Activarea amintirilor traumatizante dăunează ADN-ului, pe când activarea amintirilor sănătoase îl însănătoşesc. La fel cum şi supărarea şi furia reprimate inconştient, ajung tot în memoria noastră celulară care distrug ADN-ul.
De aceea gândirea pozitivă şi bolborosirea afirmaţiilor pozitive sunt doar păcăleli de moment. Ai terminat cu bolboroseala, iarăşi revii la stresul fizilogic, iarăşi în postura de „luptă sau fugi”. Pentru că gândirea pozitivă nu vindecă memoria celulară. Inconştientul deţine mecanismele lui de protecţie a amintirilor. Şi există atâtea amintiri într-o viaţă de om, amintiri legate de imagini, nu sunt doar simple gânduri. Preţul plătit pentru aceste stări alterate provenite din stresul fiziologic sunt bolile, problemele relaţionale şi cele financiare. Aceste coduri vindecă practic aceste amintiri, nu te fac mai abil ca să le faci faţă mai bine. A le face faţă, tot motiv de stres este. Însă una e să îţi aminteşti ceva cu detaşare şi împăcare, alta e să îţi aminteşti retrăind practic emoţia resimţită în urma unei traume vechi. Dacă ai fost abuzat psihic sau fizic chiar în copilărie, vei retrăi acea emoţie exact cum a fost atunci, nu raportat la vârsta pe care o ai acum. Acestea sunt amintirile celulare care distrug ADN-ul şi implicit sistemul imunitar.
Există o singură cauză a bolilor şi a stărilor de rău: stresul. Şi asta înseamnă un dezechilibru energetic. Problemele sufleteşti sunt mecanismul de control al sănătăţii, ele transmit frecvenţe distructive, care la rândul lor creează acest stres. Amintirile celulare sunt moştenite şi în urma moştenirii genetice dar şi în urma traumelor trăite chiar în această viaţă. Dacă nu vindeci problemele conflictuale sufleteşti, poţi cel mult să reduci simptomele şi durerea, dar nu beneficiezi de vindecare totală. Sistemul imunitar este codul implantat de divinitate în noi pentru a ne auto-vindeca singuri, dar el nu funcţionează decât dacă nu este înăbuşit de stres.
Metoda prezentată în carte este foarte simplă şi la îndemâna oricui. Dar pentru că simplitatea nu atrage, oamenii vor fugi în continuare la prima durere de cap, tot la antibiotice. Ăsta e masochism spiritual, dar ce să-i faci şi acesta trebuie întreţinut cu ceva.
Deci în câteva cuvinte, aplicarea se face în patru centri de vindecare şi anume: rădăcina nasului(glanda pituitară şi cea pineală), tâmplele(cele 2 emisfere şi hipotalamusul), maxilarul(amigdala) şi mărul lui Adam(coloana vertebrală şi sistemul nervos central). Tehnica iarăşi e foarte simplă, cu degetele îndrepate către aceste zone ca un mănunchi de fascicule care îndreaptă fluxul de energie către aceşti 4 centri. Degetele nu ating aceste zone ci se află la o depărtare de 5-7,5 cm faţă de ele. Aceşti centri de vindecare activează un sistem energetic de vindecare care funcţionează paralel cu sistemul imunitar. Toată această tehnică se aplică minim 6 minute, iar pe fiecare din aceşti 4 centri se stă în jur de 30 de secunde. Înainte de a o aplica evaluaţi stresul referitor la problema fizică sau sufletească avută pe o scară de la o(minim) la 10(maxim). Se poate spune şi o rugăciune pentru vindecarea amintirilor celulare distructive în cuvinte simple. În timpul tehnicii, concentraţia e nevoie să rămână pe vindecare nu pe problema în sine.
Deci în câteva cuvinte, aplicarea se face în patru centri de vindecare şi anume: rădăcina nasului(glanda pituitară şi cea pineală), tâmplele(cele 2 emisfere şi hipotalamusul), maxilarul(amigdala) şi mărul lui Adam(coloana vertebrală şi sistemul nervos central). Tehnica iarăşi e foarte simplă, cu degetele îndrepate către aceste zone ca un mănunchi de fascicule care îndreaptă fluxul de energie către aceşti 4 centri. Degetele nu ating aceste zone ci se află la o depărtare de 5-7,5 cm faţă de ele. Aceşti centri de vindecare activează un sistem energetic de vindecare care funcţionează paralel cu sistemul imunitar. Toată această tehnică se aplică minim 6 minute, iar pe fiecare din aceşti 4 centri se stă în jur de 30 de secunde. Înainte de a o aplica evaluaţi stresul referitor la problema fizică sau sufletească avută pe o scară de la o(minim) la 10(maxim). Se poate spune şi o rugăciune pentru vindecarea amintirilor celulare distructive în cuvinte simple. În timpul tehnicii, concentraţia e nevoie să rămână pe vindecare nu pe problema în sine.
Deci, prima oară se face la nivelul frunţii cu cele două mâini şi cu degetele îndreptate relaxat timp de 30 de secunde, apoi se coboară deasupra mărului lui Adam, apoi la mandibulă cu mîinile de o parte şi de alta, după care la tâmple, şi se reia acest drum timp de 6 minute sau mai mult. Important e ca degetele să vizeze centri amintiţi şi la distanţa amintitită. Când se încheie procesul se poate evalua iarăşi stresul pe o scară de 0 la 10. Toată această tehnică se poate face şi pentru altcineva, acţionând tot pe noi înşine, la final afirmând ceva de genul „trimit acum integral, efectul acestei vindecări către(numele) cu toată iubirea mea”. Tot acest proces se poate face de mai multe ori pe zi(de 3 ori e indicat) sau până ce simţim că stresul evaluat ajunge la 0, adică amintirea acelei imagini nu ne mai generează stres şi emoţii distructive.
O altă tehnică prezentată e cea numită „Impactul imediat”, care se desfăşoară pentru minim 10 secunde. Şi asta se poate face ori de câte ori simţi o scădere energetică sau un disconfort sau un anume stres cotidian. Se evaluează stresul, se unesc palmele cu degetele încrucişate, apoi se respiră în forţă timp de 10 secunde din abdomen, dând cu putere aerul afară şi apoi trâgându-l cu putere pe gură. Cât timp faceţi asta, puteţi vizualiza stresul care vă părăseşte corpul sau o altă scenă care să vă dea o stare de pace. Asta se poate face oriunde şi în orice situaţie.
Ceea ce am scris eu aici e doar o mică părere, sau doar un mic impuls. Cine va rezona şi va fi interesat, va căuta cartea sau alte surse online cu privire la acest cod al vindecării. Mulţumesc.
Ceea ce am scris eu aici e doar o mică părere, sau doar un mic impuls. Cine va rezona şi va fi interesat, va căuta cartea sau alte surse online cu privire la acest cod al vindecării. Mulţumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu