Ridică-te şi străluceşte!

Privesc soarele cum urcă pe cer. Ziua se înfiripă, oamenii se trezesc, străzile încep să forfotească, toamna parcă îți intră în sânge și începe să circule prin toate venele sufletului, învăluindu-l cu o bucurie pe care doar în această perioadă unică o poți simți. Aerul e și el inconfundabil acum, iar mirosul unic care se revarsă din natură cu fiecare zi care trece, te îndeamnă și mai mult să te bucuri pentru simplu că fapt că exiști.

Așa și fința ta interioară dragă omule, se bucură de această dimineață magnifică. Pentru că fiecare clipă e unică și irepetabilă. Fiecare trăire a ta este dincolo de timp, dincolo de spațiu, dincolo de orice limită, de orice condiționare, de orice formă, de orice nume, de orice religie, de orice etichetă. În timpul somnului oare cine erai, cu ce sau cine te mai identificai? Cu nimeni și cu nimic, căci în timpul somnului profund, toate se dizolvă: și conștiința socială și cea religioasă, și credințele tale și convingerile mai mult sau mai puțin limitative, și numele și sexul, și averea și sărăcia ta, și casele și mașinile tale, și goana nebună după grija vieții, până și ea nu mai are viață în somn, căci toate se dizolvă în timpul somnului. Rămâi atunci doar ceea ce ești tu cu adevărat și pe care nimeni și nimic nu te-ar putea dizolva.

Ziua începe, cerul e senin, soarele strălucește. Va fi toată ziua așa? Vor apărea și nori după un timp?
Acum, după ce imediat ai făcut ochi și te-ai trezit, mintea e ca cerul, limpede și senină. Sinele tău strălucește, el nu apune niciodată. Așa cum norii vin și pleacă, așa și gândurile se interpun uneori în fața sinelui tău și-i eclipsează câte puțin strălucirea. Dar nu te agăța de ceea ce este efemer, nu te identifica cu ceea ce vine și pleacă. Nu-ți opri gândurile rele ca să te absoarbă din starea ta firească de bucurie. Căci dacă vor rămâne prea mult timp deasupra sinelui tău furându-ți strălucirea interioară, atunci lucrurile se vor precipita și ploaia gândurilor întunecate va cădea iarăși peste tine, cufundându-te în mocirla depresiei, acolo unde nu mai știi nici măcar tu cine ești.

Lasă norii să treacă și nu-i opri. Mai bine transmite gândurile tale cele bune în univers, iar ele se vor întoarce din nou în tine ca un boomerang sub formă de vibrații care îți vor face ființa ta interioară să strălucească și mai mult.
Transmite acum un gând de iubire și vei simți iubire. Trimite un gând de pace și vei simți pace. Un gând de armonie, și vei simți armonia din tine, din oameni, din tot ceea ce te înconjoară. Un gând de susținere pentru toți cei care au nevoie de el. Un gând de compasiune(nu de milă), pentru cei care au nevoie de compasiune. Un gând de putere, pentru a simți puterea demnității tale de om. Un gând de lumină, căci tu ca spirit ești doar lumină.

Așadar, ridică-te omule, înalță-te mărețe spirit și luminează ca un far, ca o flacără care își transmite căldura și lumina ca de la sfeșnic la sfeșnic. Recunoaște-te ca fiind iubire, ca fiind lumină, ca fiind bucurie, ca fiind pace, ca fiind cunoaştere, ca fiind armonie!
Alege să îți îndeplinești cu adevărat menirea ta: Doar ridică-te și strălucește!