Gânduri...

Ce s-ar face scriitorul fără cititor şi ce s-ar face cititorul fără scriitor?
Pentru scriitor nu ar avea nici un farmec să scrie doar pentru el însuşi într-un deşert, el are nevoie de recunoaşterea cititorului. Dar scriitorul știe în sinea lui că totul e atât de efemer încât nici un cititor nu îi va da vreo garanție pe viață, că va fi mereu interesat de scrierile lui. Pentru că cititorul e schimbător și nu e dispus să-și prindă picioarele în niște stări temporare. Așa că mai devreme sau mai târziu, cititorul va trece de la un scriitor la altul, așa cum atât de ușor trece de la o stare la alta...

Ce-ar fi religia fără om şi omul fără religie?
Religia fără un om care să îi dea credit necondiţionat, s-ar transforma într-un adevărat cameleon care ar lua orice formă şi orice culoare, doar-doar, s-ar găsi cineva dispus să se agaţe de ea. Omul fără religie, ar deveni liber de orice condiţionare şi s-ar regăsi atunci pe el însuși chiar în această libertate. Dar pentru că omul nu caută libertatea pură, odată rămas fără religie, îşi va bate capul cu mare râvnă şi va instaura una nouă în foarte scurt timp...

Ce s-ar face bolnavul fără omul sănătos şi cel sănătos fără cel bolnav?
Dacă cel bolnav nu ar cădea la pat pentru o perioadă, nu s-ar mai opri vreodată să se contemple pe el însuşi.Ci ar fugi în continuare doar după tot felul de himere şi nu ar mai apuca să se cunoască niciodată. După toate lecţiile predate dar niciodată învăţate, boala vine ca un ultimatum. Cel sănătos vine alături de cel bolnav şi-şi mai revine câte puţin din alergătura sa, smerindu-se şi luând aminte la el însuşi...

Ce ar fi viaţa fără artă şi arta fără viaţă?
Viaţa fără artă, ar deveni un fel de abrutizare a conştiinţei, un fel de ghetto în care intră cine vrea şi scapă cine poate. Dar arta luminează şi amplifică vibraţia omului, odată ce omul se apleacă asupra ei. Însă fără viaţă, arta nu ar putea exista, căci sursa ei este viaţa însăşi şi ea se hrăneşte si din dureri şi din plăceri, şi din victorii şi din înfrângeri...

Ce-ar fi săracul fără bogat şi bogatul fără sărac?
Săracul are de învăţat multe lecţii pe pământ, una fiind aceea de a nu opune rezistenţă la nimic din ce i se dăruieşte. Alta fiind aceea de a mulţumi şi de a fi recunoscător în faţa celor care îi dăruiesc ceva. Alta ar fi cea de a nu abdica şi de a nu se resemna în faţa vieţii. Iar încă una, ar fi aceea de a nu-şi pierde niciodată demnitatea. Bogatul dacă va lua aminte la cel sărac care mulţumeşte chiar şi pentru ultima coajă de pâine, mult se va folosi. Iar dacă va vedea pe vreunul care nu are nici măcar după ce bea apă, dar cu chipul totuşi strălucind, atunci poate va înţelege, cât de efemere și iluzorii sunt toate cele din afară...

Ce-ar fi bărbatul fără femeie şi femeia fără bărbat?
Bărbatul singur, ar deveni în timp, un munte plin de egoism şi de tabieturi, înconjurat de tot felul de rezistenţe mentale, stând mereu în defensivă, gata oricând să-și apere jucăria. În timp ce femeia singură, se apropie și surprinde mereu mintea defensivă a bărbatului, până când rămâne ea însăși surprinsă în momentul în care cunoaște un bărbat care să accepte să renunţe la egoismul lui, oferindu-i fără reținere în schimb, inima ei...