Foloseşte-ţi aliaţii în avantajul tău

Nu degeaba te afli în mediul în care te afli. Nu degeaba trăieşti în locul, oraşul şi ţara în care eşti acum. Nu întâmplător te-ai născut într-o anumită familie. Nu întâmplător eşti singur(ă) sau convieţuieşti cu partenerul tău. Nu degeaba eşti sărac sau bogat material, nu întâmplător eşti sărac sau bogat spiritual. Nu întâmplător ai un anume temperament şi o anume sensibilitate. Nu degeaba ai un tip de atitudine şi un fel de mentalitate. Nu întâmplător ai un copil, mai mulţi sau nu ai niciunul. Nu degeaba te afli la prima, a doua sau a 4a căsătorie şi nu întâmplător poate nu te-ai căsătorit niciodată. Nu întâmplător ai corpul pe care îl ai, nu întâmplător ai chipul pe care-l ai. Nu întâmplător îţi vine foarte uşor să faci anumite lucruri şi nu întâmplător unele lucruri le faci cu greu. Nu întâmplător te descurci de minune în anumite situaţii, iar în altele eşti parcă veşnic repetent. Nu întâmplător ai un anume fel de a fi, unic, original şi irepetabil!

Pentru că toate acestea sunt uneltele tale cu care singur îţi modelezi viaţa. Toate lucrează în folosul şi nu în detrimentul tău. De aceea, nu ar avea nici un rost să te ascunzi după degete la modul cum eşti, la felul cum arăţi. Nu ar avea nici un sens să te ascunzi în spatele unei măşti, doar pentru că ţi se pare că nu eşti la fel de inteligent, cult, rafinat, frumos ca unul sau ca altul. Această raportare faţă de alţii, nu îţi face bine. Comparaţia cu ce are altul, iarăşi nu îţi foloseşte la absolut nimic. Pentru că în această poveste tu eşti un personaj unic, al cărui rol, singur ţi l-ai ales ca pe un dar. Fiecare om îşi joacă rolul său, mai bine sau mai puţin bine. Unii nu vor deloc să şi-l asume, au chiar până şi acest drept. Alţii au nevoie permanent de un sufleur care să le reamintească ce au de făcut, iar alţii se descurcă şi singuri. Dacă te afli în prima categorie, nu te îngrijora. Chiar şi sufleur-ul are farmecul lui. Dacă te afli în a doua, mergi fără oprire pe drumul tău, jucându-ţi cu pricepere rolul ales.

Orice fel de stări mai grele avem uneori, indiferent de situaţia în care ne aflăm, noi niciodată nu suntem singuri. Totul conlucrează în sprijinul şi în folosul nostru. Fiecare zi nu seamănă cu alta iar oamenii de azi nu seamănă identic cu cei care au fost ieri. Stările noastre nici ele nu rămân la fel, acum poate eşti calm, mâine poate eşti mai irascibil. Azi ai multă energie, mâine poate nu vei mai avea aşa mult chef. Azi plin de entuziasm, mâine poate mai contemplativ. Unii mai pasionali trec prin aceste stări de nenumărate ori chiar în aceeaşi zi, alţii însă sunt mai stabili sau mai reci de felul lor. Dar chiar şi temperamentul poate fi folosit tot în avantajul tău.

Să îţi foloseşti în folosul tău tot angrenajul de care dispui e o mare provocare, dar şi o aventură fabuloasă în acelaşi timp. Unii se nasc fără mâini şi fără picioare, dar lumina şi bucuria care emană din ei e copleşitoare. Alţii sunt sănătoşi, trăiesc într-un mediu foarte confortabil material, dar îi vezi mereu abătuţi şi trăiesc ca nişte ramoliţi spiritual, deşi nu le lipseşte nimic. De fapt le lipseşte bucuria, adică esenţialul. La ce folos să ai de toate dacă nu şti să te bucuri de ele? Nu poţi fi în două bărci deodată, cu un picior în barca suferinţei, iar cu celălalt în cea a bucuriei. Ele nu pot sta împreună, sunt antagonice şi nu se suportă una pe alta. Cum se explică că unul se bucură, neavând nimic, iar altul e nemulţumit, chiar având de toate? De unde vine starea de bine, de unde vine starea de rău? Când eşti numai Tu vei avea mereu o stare de bine, când eşti doar tu vei avea nenumărate stări de rău.

Prin ceea ce eşti, poţi ajunge să fii mereu în avantaj dacă îţi recunoşti darurile primite. Poţi fi propriul tău alchimist care transformă orice slăbiciune într-un mărgăritar. De ce nu? Până la urmă de ce am mai venit aici, dacă nu ne folosim de puterea din noi şi de toate celelalte calităţi cu care fiecare am fost înzestraţi? De ce oare nu ne dăm voie să experimentăm acolo unde credem că nu suntem în stare de nimic? De unde ştii că nu eşti în stare dacă niciodată nu ai încercat?
Să ajungi să îţi placă de tine înseamnă să lucrezi cu tine însuţi folosindu-te de toate uneltele care ţi s-au oferit gratis încă de la naşterea ta şi pe care le poţi oricând folosi în avantajul tău: mediul, familia, prietenii, locul, natura, apa, aerul, iubirea, viaţa, mintea, trupul, sufletul... Ai putea face din toate aceste minunate daruri, aliaţii tăi?

Lucrul conştient cu tine însuţi e cel mai mare dar pe care îl poţi oferi umanităţii. Şi această muncă e cea mai frumoasă şi cea mai binecuvântată dintre toate. Asta înseamnă de fapt, să te pui pe tine pe primul plan, să te iubeşti, să ai grijă de tine, să ai compasiune pentru tine, să te cunoşti cât mai mult posibil. Asta nu e mândrie şi nici egoism, ci e o simplă conştientizare de sine. Ai destul curaj să faci asta, să te pui pe tine pe primul loc? Doar aşa vei avea ce dărui celorlalţi din tine însuţi. Dacă nu te apreciezi, cum îi vei aprecia pe ceilalţi? Dacă nu te respecţi, cum vei respecta pe cineva? Dacă nu te susţii singur, cum îi vei putea susţine pe alţii? Dacă nu te iubeşti, de unde vei dărui iubire în jurul tău?
Lucrează în primul rând cu tine şi apoi ocupă-te de restul. Dacă te vei ocupa de celelalte mai înainte de a te apleca asupra ta, pe toate celelalte le vei face fără spor. Redobândeşte-ţi mai întâi entuziasmul pentru tine şi pentru viaţa ta! Înlătură vălul şi elimină drama!
Fiți binecuvântați!
Fiţi bucuroşi!
Fiţi bucuria!