Intre masca si eticheta

"Bucuria de a trai fara masca",mi-a dat ieri prilejul bucuriei de a fi prezent
la un moment minunat,intr-o atmosfera pe care nu o poti uita usor si care
probabil ramane in suflet pentru toata viata.Si acest moment a fost darul lui
Dumnezeu pentru fiecare din cei prezenti acolo.Iti multumim Niculina pentru ca
iata,ne-ai dat ocazia de a vedea in tine manifestarea unui om pentru care
cuvantul "masca", ar trebui scos din dictionar. Usor-usor ne apropiem si
noi,unii cu pasi repezi,altii cu pasi marunti,dar cu totii suntem pe calea care
duce spre poarta Fiintei noastre.
Usor-usor ne lepadam rand pe rand mastile purtate un timp mai lung sau mai
scurt,sau poate chiar toata viata.
Citind cartea ta,ochii mi-au ramas la un pasaj care mi-a placut foarte mult:
"Sinele divin cauta eternitatea,se hraneste cu libertatea,plateste cu adevarul
si activitatea sa este unificarea cu totul".Frumos.
Niciodata nu e prea tarziu de a fi noi insine.Niciodata nu e prea tarziu sa
incepem sa traim viata autentica la care suntem chemati fiecare dintre
noi.Poate trecutul urla de durere cand simte inconfortul de i se dezlipi o masca
sau poate o infinitate de masti,cu care se invatase sa traiasca in cel mai
firesc mod posibil.Cu cat rana e mai adanca,cu atat durerea e mai mare si timpul
refacerii mai indelungat.Dar toate au un inceput si poate a sosit vremea sa
spunem "nu" mastilor, si un "da" convingator, Sinelui nostru!
Dar oare am eu curajul nebun de a fi eu insumi,in orice loc,in orice
imprejurare? Oare am curajul de a spune "nu",oricarui compromis?
Cine ramane cu adevarat fidel sinelui sau si nu il tradeaza prin nici un
gand,prin nici o vorba,prin nici o fapta?
Sa lepadam cu adevarat mastile si atunci vom trai autentic.Ce pret mic pentru o
rasplata atat de mare!
Atunci cand sunt si ma las ghidat de sinele meu divin,adica imi lepad
masca,acesta imi sopteste intr-un mod tainic:"Nu te ingrijora pentru nimic,caci
tot ceea ce iti vine in viata,este Darul lui Dumnezeu pentru tine"!Asadar,sa
multumim si sa binecuvantam fiecare situatie care apare in viata noastra si asa
poate vom intelege ca totul este darul Lui Dumnezeu pentru noi.Iar daca uneori
percepem aceste situatii intr-un mod dureros si nu sunt pe placul nostru, sa nu
ne pripim,interpretandu-le ca pe un blestem,caci ele tot pentru cresterea
noastra spirituala ne-au fost date.Cine stie ce lectie avem de invatat atunci!
Sa urmarim efectul pe termen lung si sa avem rabdarea de a percepe totul dincolo
de aparente.
Oare sunt pregatit de a fi eu insumi? Sau inca nu am obosit indeajuns,purtand
povara mastilor si inca mi-e frica sa ma lepad de ceea ce nu sunt cu adevarat?
Atunci... am inaltat un rug ,l-am aprins si in mijlocul flacarilor, am aruncat
una cate una toate mastile:masca ego-ului,a fricii,a falsitatii,a penibilului,a
mandriei,a nevoii de a parea cineva in realitate nefiind nimic,a indolentei,a
arogantei,a lingusirii,a banuielii,a gandurilor ascunse,a indoielii,a celui care
tine la imagine chiar mai mult decat la el insusi...

Si dupa toate astea,am constatat cu uimire ca a mai ramas ceva subtil si greu de
intrevazut,dar cu care ma identific mereu: eticheta!
Aceasta ma inlantuie cu lanturi greu vizibile si totusi reale.Punandu-mi
eticheta de a fi cutare sau cutare,de a fi crestin sau musulman,matematician sau
fizician,bogat sau sarac...incep sa ma comport ca atare urmand sablonul acestei
etichete.Iar atunci incep sa fac o excludere.Fiind crestin,nu mai pot fi
musulman,fiind matematician nu mai pot fi fizician si tot asa. Sau fiind crestin
nu pot decat sa ma inchin Lui Hristos iar pe toti ceilalti sa ii declar
rataciti, nepermitandu-mi sa il cobor pe El de pe soclu si sa il aduc in rand cu
Buda,Krishna,Mohamed,mama, tata si noi cei simpli in cuget si inca si mai simpli
cu viata.Dar acest mod de percepere creaza o exludere din start si imi da trufia
de a nu-i considera pe cei care nu sunt cu aceasi eticheta lipita ca mine, demni
de a fi la acelasi nivel.Dar daca ne-am ridica cu totii la stadiul de fii ai
Lui Dumnezeu, nu dupa fiinta dar dupa har,oare cum ar fi?Probabil si Hristos
insusi ar vrea asta de la noi si nu doar o pasivitate constatatoare a naturii
Lui.
Asadar eticheta ma izoleaza in trufia de a considera ca detin singurul adevar si
taie lumina netaiata a iubirii care ne uneste pe toti cu Dumnezeu Tatal.
Toate acestea pentru mine sunt capcane! As putea practica crestinismul fara a ma
numi ortodox,catolic sau protestant?As putea studia stiintele exacte sau cele
reale,fara a ma identifica matematician,fizician sau lingvist?
Putem trai fara masti dar si fara etichete?
Putem transforma blestemul intr-o binecuvantare si sa consideram ca tot ceea ce
vine spre noi e darul Lui Dumnezeu?
Probabil daca am lua o mica pauza si ne-am observa de undeva din afara,am
ramane uimiti de mirare la cate automatisme facem o buna parte din fiecare zi.O
constatare foarte pertinenta de altfel si care ne-ar ajuta mult in cunoasterea
de sine.Cine stie,poate ca se poate ajunge chiar si pana acolo ca intreaga viata
sa devina un automatism si sa devenim total separati de ceea ce suntem cu
adevarat.Dar asta nu se poate intampla decat daca nu suntem sinceri cu noi
insine si traim in continuare cu diferite masti,unele mai seducatoare ca altele!
Va doresc tuturor sa fiti voi insiva asa cum ati fost creati!
Asa este si asa sa fie!