Fuga din Egipt

Pe ce cale sa apuc si oare ce carare sa evit?
Ce scara sa urc si pe ce poarta sa intru?
Pe ce munte voi urca si ce pestera voi cerceta acolo?

Ca sa ma invrednicesc sa vad pe Cel ce e pretutindeni,
nemarginit,necuprins,neatins si nevazut!
Oare cine ramane acelasi si nu se tulbura
de cele fugitive ale vietii,
ramanand loial sinelui sau,
lasandu-l sa straluceasca ca un sfesnic ziua si noaptea?

Vino copile,asculta cate a facut Dumnezeu sufletului meu!

Faraon("frica"),ma tinea rob legat inca din pruncie,
avand drepturi depline asupra mea.
Timpul trecea si anii se scurgeau usor,
dar eu nu vedeam nici o iesire din pustia Egiptului("mintea veche").
Faraon,nu se indura sub nici o forma,
iar rugamintile mele de a ma elibera,
ramaneau fara raspuns...
Incercam orice compromis posibil,
fara sa ies din porunca lui,
sa nu il sfidez si astfel sa imi prelungeasca agonia.
Eram total supus,asteptand un salvator care nu mai venea...
Insa asteptarea era zadarnica,
caci nu puteam sa-l imblanzesc nicidecum,
pe acest tiran salbatec ce ma stapanea.
Nu gaseam nimic cu care sa il surprind pe Faraon,
nu stia de gluma nicidecum,
si cel mai nevinovat gand al sau,
avea o putere atat de mare,
incat pe loc se transforma in realitate!
Nu mai aveam puterea in mine si nici n-o cunoscusem vreodata...

Toti sclavii imparatiei Egiptului,
incercau sa ma convinga ca totusi sa am rabdare,
poate in timp va aparea cineva,
care sa ma ia si sa ma duca,
departe de pustia Egiptului...
Insa acestia,desi inlantuiti de frica,
si mult mai rau inlantuiti de ganduri,
se considerau a fi liberi,in amagirea lor.
Desi inlantuiti,lanturile erau nevazute!
Desi incatusati,nu-si vedeau propriile catuse!
Ochii le erau acoperiti de o pacla groasa,
si nu puteau vedea ce se intampla de fapt,
la nivel subtil!

Se uitau la mine ca la o ciudatenie sau ca la o naluca,
ma barfeau si susoteau intre ei pe la colturi,
se intrebau si nu puteau pricepe,
ce fel de libertate imi doream eu,
atata timp cat nu imi lipsea nimic!
Insa "nimicul" ii tinea pe toti,
intr-o supunere desavarsita,
si nu ieseau deloc din porunca acestui Faraon.
Se hraneau cu "nimicul" si nu isi doreau
decat ca cineva sa le dicteze viata,
astfel incat sa nu poata fi trasi la raspundere.
Putin cate putin timpul trecea,
viata se scurgea pe langa ei,
iar ei se scurgeau pe langa viata...

Temnicerii si supraveghetorii cumpliti ai muncii,
nu ma slabeau o clipa,
silindu-ma sa ma ocup de lut si paie...
Faraon daduse porunca,
ca toti sclavii sa munceasca pana la epuizare,
ca nu cumva oprindu-se,
sa se contemple pe ei insisi!
Rugaciunile noastre ramaneau doar vorbe-n vant,
iar noi,nu mai indrazneam sa ne ridicam ochii...
Dumnezeu tacea si nu intervenea deloc,
desi cu lacrimi in fiecare noapte,
udam asternuturile noastre.
Trupurile ne erau macinate de boli,
suferinta devenise obisnuinta,
iar boala cea mai cumplita,
era frica de a ne privi in interior pe noi insine!
Nadejdea de a trece dincolo de hotarele Egiptului,
se imputina cu fiecare clipa,
iar pustiul din afara...devenea launtric!

Zaceam la pamant,aproape fara suflare,
cand Moise("sinele"),isi facu aparitia pe neasteptate.
Pana atunci...il vedeam doar de departe,
dar nu aveam curaj sa ma apropii.
Doar ma intrebam in ascuns:
"cine e acesta,care nu are frica de nimeni,
care paseste cu demnitate,luminand totul in jur?"
Atunci,el s-a indreptat spre mine,
m-a privit tinta in ochi,m-a luat de mana
si mi-a spus:"Pentru ce esti trist si pentru ce te tulburi?"
"Dumnezeu m-a uitat",am grait eu...

Atunci,el s-a inseninat la fata si mi-a spus:
"Te amagesti,oare nu stii ca Dumnezeu e in tine si tu in El?
Dar oare unde Il cauti tu?
Vei spune cumva iata-L aici sau iata-L acolo?
Sau nu cumva crezi ca e de nepatruns?
De nu-L vei putea vedea in orice om,in orice floare,
in orice vietate,in orice copilas,
nu vei putea intelege vreodata taina Lui,
caci El e dincolo de orice nume,forma,
ritualuri sau inchinaciuni!

Dar tu copile,mi-a spus el,nu te ingamfa,
si nu te pierde auzind acestea,
ci mai degraba inarmeaza-te cu rabdarea
si descopera-te pe tine insuti!
Caci de vei afla cu adevarat cine esti,
toate celelalte ti se vor parea nimicuri!
Si ce folos vei avea cautand sa pricepi,
cine si cum e Dumnezeu,
daca nu pricepi cu adevarat cine esti tu?
Sau nu cumva vrei si tu,
asa cum vor multi altii,
sa devii un fel de mare invatator,
sau vreun mare "maestru spiritual",
si sa iti schimbi forma si fata,
in functie de linguselile celor din jur?
Sau nu cumva vrei si tu,
sa ti se ploconeasca lumea la picioare,
crezand ca esti cineva,in realitate nefiind nimic?
Dar nu stii tu si nu ai inteles inca,
ca orb pe orb calauzindu-se,
vor cadea amandoi in aceeasi groapa?
Cine e acela care a ajuns sa ii invete pe altii,
inainte de a ajunge sa se invete pe el insusi ceva?
Cine e acela care s-a urcat singur pe soclu,
si pe care-l rabda Dumnezeu,
dar pe care lumea nu il va rabda pana la capat,
si-l va trage-n jos cu forta de pe el?
Cine nu se va cutremura si nu va jeli,
orbirea si intunecarea acestora,
si oare cum se vor putea ei salva,
fara sa cada in adancul prapastiei fara fund?
Spune-mi aceasta si leapada nevoia de a invata pe un altul,
ca sa nu tremure toata zidirea si sa se prabuseasca,
si sa zdrobeasca trupul tau ingrosat,
si sa franga sufletul tau devenit trupesc,
si sa faca arsa pe foc mintea ta,
care umbla in gol dupa nimic!

Opreste-te omule,
invata sa te cunosti pe tine,vorbeste despre tine tot ce vrei,
taie si varful limbii tale ascutite daca e cazul,
ca nu cumva intunericul cel mai dinafara,
sa te acapareze cu totul,
si sa devii una cu el!
Sau poate vei striga si tu ca proorocul David:
"Minunata e intelepciunea si cunostinta despre mine,Dumnezeul meu!"
Lasa acum patimile subtile ale celorlalti,
si ocupa-te cu adevarat de patimile tale,cele grosiere!
Aprinde daca ai curaj si un foc mare,
si azvarle in el fara frica,
toate rautatile care iti macina fiinta,
si la sfarsit,dupa ce au ars toate,
arunca-te fara mila chiar si pe tine insuti in el,
ca sa iti purifici cu adevarat mintea si gandurile,
si sa iesi la sfarsit,pur si luminos,ca o faptura noua!
Sau poate cunosti tu, vreo alta cale de a ajunge la tine insuti,
iar daca ai aflat-o,nu o tine sub obroc,arat-o tuturor!
De ce vrei oare sa culegi spicele inainte de a semana,
si sa le predai altora in zadar?

Apoi,contempla creatia si ia aminte,
priveste soiurile tuturor animalelor,
invata chiar si de la micile vrabiute,
minuneaza-te si aduna-ti mintea,
strange-te de la cele din afara,
si contempla cu adevarat pe cele din launtru!
Fa-te ca si un sarpe daca vrei,
dobandind negresit intelepciune,
dar scuipand afara tot veninul rautatii!
Fa-te ca si o pisica de vrei,
care pandeste soarecele gandului mintal,
fiind insa nepasatoare la soarecii care se perinda pe-afara!
Sau fa-te mai degraba un caine credincios sinelui sau,
care te va opri mereu,de a-i mai judeca pe ceilalti!
Scapa din mana vanatorilor,
si treci pe deasupra curselor mentale,
socoteste ca aripi, sfanta iubire,
fara de care nu vei ajunge nicaieri!
Imita toate,afara de cele contrare!
Caci rea pilda e vulpea care traieste cu fatarnicie,
una fiind si alta aratandu-se!
Cumplita pilda e si ursul,
caci daca a primit vreo lovitura de sabie,
incepe sa isi razuie rana,pana la moarte!
E rea si vipera care iti sfredeleste la nesfarsit urechile!
Au toate in ele unele rele,dar de le vei studia,
vei dobandi adevarata intelepciune!
Si iarasi,sa nu pretextezi,pretexte ale neputintei,
ci iesi,fugi,pleaca,
sa nu dai deloc somn ochilor tai,
nici sa te ingrijesti de viata trupeasca,
ci mai intai curata-ti sufletul de toate pornirile,
si facand asa,poate Dumnezeu te va lumina,
si te va mangaia cu lumina soarelui celui spiritual,
pe care de o vei simti,vei intelege cele ce iti spun!"

Atunci Moise a tacut si a cerut lui Dumnezeu,
sa faca ceea ce era de folos.
Caci singur nu puteam scapa si nu aveam nici arme.
Dumnezeu batu Egiptul cu plagi inzecite.
Dar Faraon tot nu s-a incovoiat si nu vroia sa ma elibereze.
Atunci Dumnezeu ii spune slujitorului sau,
sa ma ia si sa ma duca departe de Faraon si de relele din Egipt.
Si asa am inceput sa strabatem calea...
Imparatul Egiptului, a cunoscut plecarea mea,
si a dispretuit-o ca a unui oarecare,
si n-a iesit el insusi,ci a trimis robii ce-i avea drept slujitori.
Acestia au alergat si ne-au ajuns la hotarele Egiptului,
dar s-au intors toti goi,deserti,zdrobiti!
Sabiile lor s-au frant,sagetile s-au incovoiat,
iar noi am ramas intru nimic vatamati.
Afla si imparatul infrangerea ostirii sale,
infuriindu-se foarte si socotind o mare necinste,
sa fie biruit si batjocorit de un singur om.
Si-a pregatit carele de lupta,
si a pornit sa ne urmareasca,laudandu-se foarte!
Dar a iesit Moise de la Dumnezeu si mi-a dat incredere,
intrebandu-ma "ce s-a intamplat"?
"Faraon,imparatul Egiptului,a sosit cu popor mare,
si nu m-a putut inlantui,dar a vrut sa ma arda,
si s-au facut flacari toti cei veniti cu el.
Dar vazandu-ma tot in lumina,
s-au preschimbat in intuneric!"
"Vezi,nu te semeti,mi-a spus Moise,
nici nu privi la cele aratate,ci la cele ascunse!
Vino,trebuie sa fugim!
Iesi din frica ca dintr-un mormant,
si inmormanteaza-te in mormantul smereniei desavarsite!"
Si astfel,Dumnezeu i-a biruit pe egipteni in locul nostru,
iar noi, am devenit liberi dincolo de pustiul Egiptului...