Unde se afla mintea ta... acolo te afli si tu!

Mintea ta nu cunoaște oboseala și de aceea, ea poate fi considerată cea mai harnică unealtă pe care ai putea-o avea vreodată la îndemână. Și cea mai puternică. Și cea mai creativă. Și cea mai complexă. Și ce mai utilă.
Dacă vrei să faci din ea o armă, imaginează-ți propria ta minte ca și cum ar fi un arc magnific, care ți-a fost dăruit încă de la naștere. Poate că ai știut de existența lui și îl priveai îndelung minunându-te cât de frumos este. Îi cunoșteai abilitățile doar teoretic. Poate că până acum l-ai ținut ca un bibelou, ștergându-l de praf din când în când. Dar acest arc magnific, adică mintea ta, nu ți-a fost dăruit, doar ca să îl privești, ci mai ales ca să pui mâna pe el și să îl folosești.
Așadar, curaj și nu-ți fie frică de propria ta armă! Scoate arcul tău din cufărul pe care îl ții poate într-un colț uitat, scoate și tolba cu săgeți, adică gândurile bune, întinde arcul, concentrează-te și trage spre ținta ta. Adică stăpânește-ți mintea, focusează-te, alege gândul cel bun și transmite prin el vibrația către obiectivul tău. Odată ținta atinsă, mintea va crea o rețea neuronală spre acel obiectiv, care se va apropia de tine mai devreme sau mai târziu. E ca o legătură ce nu poate fi ruptă. Dar dacă săgeata ți-a fost slabă, adică gândul tău nu a transmis și vibrație sau trăire curată și sinceră din sufletul tău, legătura va fi slabă și ea se va rupe foarte ușor, pentru că practic nu va avea destulă putere să tragă obiectivul dorit spre tine.
Multe săgeți ai tras până acum și poate că te-ai întrebat de ce ratezi ținta în majoritatea cazurilor. O ratezi, nu din pricina țintei, ci din pricina săgeții tale cu care ai tras fără să fi atent prea mult la ce fel de săgeată-gând alegi. Astfel încât, gândurile tale pleacă spre dorința ta, dar ele nu au destulă putere ca să o atingă, pentru că arcul, adică mintea, nu a fost destul de focusată către obiectiv, ci mai mult către piedicile și greutățile care s-ar putea interpune între gândul tău și obiectiv.
Ratând ținta, ratezi obiectivul, pierzând focusarea, pierzi ținta din priviri.
Nu ai decât două opțiuni, privind mintea ta. Ori o stăpânești tu pe ea, ori te lucrează ea pe tine cum vrea. Ori faci din ea o unealtă, ori va face ea din tine un sclav obedient, supus unui tiran despotic care te va înlănțui fără milă.
Gândul cel bun, împreună cu imaginația, conlucrează împreună în ajutorul tău. Altfel de ce crezi că ele ți-au fost dăruite? Chiar dacă ești sau nu conștient de ele, acestea tot își fac treaba, independent de atenția ta. Gândurile vin și pleacă, dar de multe ori ele sunt ca niște năvălitori și prădători care ard și mistuie totul în jur, lăsând în urma lor doar chin, depresii, suferință și lacrimi. De ce? Pentru că nu ai fost atent la gândurile care străbat ținutul minții tale, lăsându-le să se plimbe în voie, acolo unde stăpân ești doar tu însuți.
Doar fi atent la mintea ta, pentru că ea este foarte atentă să te prade când nu te aștepți, adică să îți fure puterea prin gândurile de vibrație joasă. Dacă nu o întreții cum se cuvine, va genera doar săgeți îndoite care vor fi trase complet aiurea, negăsindu-și ținta. Adică va genera gânduri slabe și negative care te vor juca pe degete.
Așa cum poate face și imaginația. Ea te poate aduce pe culmi sau te poate afunda în hăul fără fund. O vei lăsa să te prindă în hățurile ei? Mai întreabă-te încă odată pentru ce ți-a fost ea dăruită?
Șuvoiul gândurilor negative, poate fi întrerupt foarte ușor printr-o simplă afirmație aleasă și creată de tine, care odată rostită conștient și cu putere, va îngheța acest ciclu negativ care se derula într-un non-sens continuu până la un moment dat.
”Ce gândesc acum?” Iată una din întrebările care pot încheia un ciclu mental negativ.
”Sunt dintotdeauna conștient(ă) de mine însu(ă)mi!” Iată o afirmație care imediat te aduce în prezent.
Pentru acest exercițiu simplu nu ai nevoie nici de un timp anume, nici de un loc anume. Ci acolo unde te afli, în piață, pe stradă, în mașină, la job, oriunde te-ai afla și orice ai face, pune-ți o întrebare sau săgetează prezentul printr-o afirmație. Dacă reușești să îți creezi tu afirmațiile proprii, atunci ține pururea în spate tolba cu săgețile afirmațiilor și săgetează ori de câte ori dorești, pentru că mintea nu obosește niciodată. Iar exact acolo unde se află mintea ta, acolo te vei afla și tu însu(ă)ți...
O săptămână binecuvântată tuturor!
Așa este, așa să fie!