O simpla alegere...

Ori de câte ori te vei surprinde într-o stare proastă, opreşte-te şi pune-ţi o întrebare simplă: „Oare ce a putut să mi se întâmple cu propria mea viaţă, de am ajuns să sufăr în halul ăsta?” După ce ţi-ai pus-o, nu te grăbi să dai imediat un răspuns. Nu te precipita să te agăţi de vreo justificare doar ca să ieşi basma curată. Nu te tulbura şi mai mult încercând să te convingi pe tine însuţi şi pe cei din jur, că viaţa e grea şi că portiţă de scăpare nu ai.
Toate aceste gânduri sunt capcane. Odată prins, e ca şi cum ai intra într-un lanţ al slăbiciunilor prin care capcanele te vor prinde în ele una câte una. Şi atunci, vei suferi şi mai mult, căci nu poţi rămâne prins într-o cursă şi să nu te doară.
Dar dacă îţi vei lăsa puţin spaţiu şi dacă îţi vei da puţin timp de meditaţie, vei căuta un răspuns la suferinţa iluzorie din mintea ta, dar vei observa atunci când vei ieşi puţin din vârtejul emoţiilor, că nu poţi găsi un răspuns. Pentru că suferinţa e doar iluzie şi e doar alegerea ta. Nu poţi găsi un răspuns, acolo unde nu se află decât „marele nimic”. Nu poţi afla o justificare, care de fapt nu există.
Aşadar, atunci când "înhaţi" suferinţa, mai gândeşte-te puţin înainte de a o face. Are vreun rost alegerea ta? Are vreun sens să îţi plângi de milă şi ceilalţi să bocească privindu-te? Încă nu ai obosit şi nu te-ai epuizat făcând mereu această cruntă alegere?
Dar iată, în faţă se află bucuria care stă la uşa ta şi bate non-stop. Poate că nu ştiai că e permanent acolo, poate că nu vroiai să îi auzi îndemnul de a-i deschide. Dar totuşi, ce ar fi dacă ai primi fericirea în sufletul tău? Ce ar fi dacă ai experimenta şi această atitudine, măcar pentru un scurt timp?
Iar dacă nu îţi va plăcea această nouă experienţă, nu te teme că vei pierde ceva, poţi oricând continua cu suferinţa...dacă asta vrei.
Bucuria e o stare, fericirea e o stare. Nu ai nevoie de motive exterioare pentru ca să le simţi. Nu ai nevoie de lucruri şi oameni care ţi-ar putea oferi această fericire pe tavă. Nu ai nevoie nici de bani, nici de case, nici de maşini scumpe. Pentru că fericirea nu e nici colo, nici dincolo, nici după dealuri, nici după ape, nici după munţi, nici după mări. Iar dacă cumva o tot cauţi undeva anume, nu te amăgi, nu îţi fă rău şi nu te răni singur. Nu aştepta să vină spre tine ceea ce nu poate veni. Nu o căuta acolo unde ea nu poate locui.
Ai căutat-o vreodată în tine însu(ă)ţi?