Puterea cuvantului rostit

Modul de exprimare te defineşte. Conţinutul exprimării tale reprezintă propria ta caracterizare. Dacă vrei să îţi dai seama ce fel de om îţi stă în faţă, priveşte-l şi ascultă-l. Modul său de exprimare este unul îndoielnic, sfios, duplicitar, ascuns, cu două înţelesuri? Atunci nu mai contează conţinutul prea mult. Pentru că nu poţi vorbi despre lucruri „înalte” şi să ai o atitudine defensivă în faţa vieţii. E ca şi cum ai fi în două bărci diferite în acelaşi timp. Cine ţi-ar da credit când te-ar privi în această postură?
Dar un om care vorbeşte din credinţă, adică din experienţă, nu poate fi duplicitar. Pentru că el crede în ce spune. Iar cuvintele lui nu mint. Un astfel de om îşi alege cuvintele cu grijă şi nu le aruncă în afară ca şi cum ar dori să scape de ele. El cunoaşte puterea cuvintelor, de aceea nu vrea să îşi predea puterea din el absolut degeaba.
Fiecare cuvânt te defineşte pentru că fiecare cuvânt rostit are o anumită vibraţie. El s-a născut mai întâi în minte, adică a fost la început un gând, după care s-a materializat prin viu grai. Dacă ai grijă de gândurile tale, vei fi implicit atent şi la vorbele care îţi ies din gură.
Întâlnesc foarte mulţi oameni care deşi sunt oameni buni, folosesc fără să îşi dea seama o mulţime de cuvinte prin care se sabotează singuri. Atunci când o fac, de fapt nu sunt atenţi şi conştienţi la ei înşişi, pentru că oricum astfel de cuvinte şi de expresii folosesc cam toţi. A devenit un fel de obişnuinţă. Aşa că ce mai contează dacă vin cu nişte clişee pe care le foloseşte toată lumea? Contează. Clişee sau nu, ele tot au efect în subconştientul omului. Dacă foloseşti cuvinte de vibraţie joasă, e clar că progrămelul rulează acolo şi te lucrează cum vrea el. O condiţionare negativă, spusă în glumă sau în serios, tot condiţionare negativă se numeşte. Iar tot ce vine din acest progrămel cultivat poate de o viaţă, acţionează ca o bombă cu efect întârziat. Adică acum vorbesc, iar apoi simt efectul vorbelor rostite. Care e efectul? E unul simplu: boală, depresie, nefericire, tristeţe, suferinţă, răutate, deprimare şi multe altele.
Exemplele de cuvinte cu frecvenţă negativă sunt o infinitate, pornind de la micile înjurături „nevinovate”. Apoi tot felul de limitări spuse mai în glumă, mai în serios de genul: „sunt un mare păcătos”, „sunt plin de păcate”, „nu pot mare lucru”, „nu sunt în stare de mai mult”, „m-am născut cu o karmă rea”, „am de tras greşeli trecute”, „nu merit mai mult”, „am de dus o cruce grea”, „viaţa mea e un chin”, „m-am născut ca să sufăr”, „parcă sunt blestemat”, „nu mă regăsesc în ce fac”...
Apoi vin apelativele cu care te adresezi celorlaţi, strigându-i oricum, numai pe nume nu.
Când foloseşti astfel de vorbe, tu transmiţi vrând-nevrând o mică-mare otravă în jurul tău. Astfel încât te otrăveşti şi pe tine şi pe cei din jur.
Vei vedea că dacă începi să schimbi ceva în tine şi să fi mai conştient, nu vei mai putea suporta acest fel de vorbe, nici să le rosteşti, nici să le auzi. Şi nu te vei mai duce acolo unde oamenii sunt condiţionaţi negativ pe bandă rulantă. Sufletul tău nu va mai răbda aceste săgeţi care îţi rănesc inima. Mintea ta nu te va mai îndemna să ajungi iarăşi în acele locuri unde simţi efectiv că te murdăreşti de noroi şi unde ţi se dă să bei doar apă stătută. Acolo vei simţi că ţi se sfâşâie sufletul şi că nu e locul tău printre ei.
Dacă nu ai nimic bun de spus, mai bine taci decât să transmiţi otravă în jurul tău. Cuvintele joase şi negative, te epuizează psihic şi nervos. Ele sunt pecetea pe care ţi-o pui singur pe frunte ori de câte ori le foloseşti. Numindu-i pe unii într-un fel sau altul, de fapt te numeşti aşa pe tine însuţi. Oare chiar merită să te osândeşti singur?
Aşadar, schimbă cuvintele dacă e cazul, adică schimbă-ţi vibraţia alegând afirmaţii prin care te susţii pe tine şi implicit pe ceilalţi.
Fii conştient(ă) de cuvântul tău rostit!
Aşa este, aşa să fie!