Excelenta vs. mediocritate

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am început să mă cunosc mai bine pe mine însumi , după ce am făcut 40 de ani, adică cam de acum un an. Până atunci am cam bâjbâit-o crezând că sunt într-un fel sau altul. De fapt, mai bine spus până atunci am experimentat mai mult o latură de-a mea cu care mă identificam, reprimându-mi în acelaşi timp alte laturi pe care nu vroiam să mi le recunosc. Alegerea mea sau...experienţă...sună mai bine...
Dar chestia asta cu vârsta nu e o regulă, se poate oricând să ajungi să te cunoşti la orice vârstă chiar şi una foarte fragedă, de ce nu? Sau se poate iarăşi să nu ajungi să te cunoşti niciodată într-o viaţă de om, deşi ţi se oferă nenumărate portiţe, care mai că nu ţipă la tine ca să le deschizi. Dar nu e obligatoriu să le deschizi, nu e obligatoriu să înţelegi cine eşti, nu e obligatoriu să ajungi să îţi cunoşti punctele forte şi nici pe cele mai slabe. Se poate trăi oricum şi oriunde,nimic nu e obligatoriu de făcut pe lumea asta.
Dar dacă totuşi alegi cunoaşterea de sine, ai mari şanse să înţelegi cum stau lucrurile în privinţa ta.
De exemplu, există cel puţin un domeniu în care tu ca om excelezi. Acolo te simţi ca peştele în apă. Acolo nimeni şi nimic nu te poate înfrânge pentru că pe acel domeniu, tu eşti propriul tău stăpân. Acolo, poţi aduce chiar tot felul de inovaţii, de noutăţi care ar putea îmbunătăţi acel domeniu chiar într-un mod revoluţionar. Doar să vrei!
Şi aceasta nu implică efort pentru tine, căci îţi vine foarte uşor şi firesc să umbli pe acel domeniu pe care îl stăpânești. Iar ce lucrezi acolo, nu implică efort şi oboseală, ci doar bucurie. De aceea, fiind în zona ta de confort, simţi că nu oboseşti şi că acea zonă nu ai mai părăsi-o niciodată.
Acesta dacă vrei, e talentul, talantul, harul, dreptul divin al tău pe care-l poţi cultiva. Sau dacă vrei, aceasta e tema ta de viaţă pe care singur ţi-ai ales-o pentru a o duce mai sus, mai departe. Ţi-ai recunoscut-o până acum? Îţi dai seama care e punctul tău forte? E foarte important să realizezi asta, pentru că atunci când „pui mâna” pe harul tău, nu mai ai de făcut decât un singur lucru: să îl oferi celorlalţi. Adică să te oferi pe tine însuţi oamenilor, prin harul tău. Cu cât îl vei împărtăşi celorlalţi, cu atât mai mult el va spori în tine şi va creşte. Şi odată descoperit, îl vei cultiva şi vei avea grijă de el, pentru că inima nu te va răbda ca să îţi baţi joc de el. Aşadar, descoperă-ţi harul şi el va deveni astfel farul tău călăuzitor în viaţă!
Pe de altă parte, sunt sigur că dacă meditezi puţin la tine însuţi, îţi recunoşti măcar un domeniu în care te simţi pierdut în peisaj. Sau dacă poți accepta, în acel domeniu ești mai mult sau mai puțin mediocru.
Adică nu mai eşti ca peştele în apă, ci mai degrabă ca delfinul pe uscat. Aceea e provocarea ta în viaţa asta. Acela e domeniul pe care singur ţi l-ai ales ca provocare şi cu care îţi vine tare greu să te descurci, deşi alţii excelează tocmai acolo.Reflectează la tine şi la cunoscuţii tăi, ca să realizezi ce vreau să spun. Unii sunt mereu nemulţumiţi, unii au mereu probleme cu banii, alţii schimbă job-urile cum schimbă şătrarii caii, alţii se împotmolesc în relaţii care mai de care mai complicate şi imposibile, unii se afundă foarte uşor în alcool sau în plăcerile trupeşti căpătând mari dependenţe şi-i vezi că vor să rupă lanţul, dar tare greu le mai vine...şi iarăşi o iau de la capăt. Unii sau unele, nu se pot mulţumi cu o singură femeie sau cu un singur bărbat şi-şi complică viaţa inutil schimbând amanţii sau amantele mai des ca propriile aşternuturi. Alţii nu se descurcă cu relaţiile inter-uname şi au mari deficienţe de comunicare chiar cu persoana iubită. Unii sunt atât de neîndemânatici, încât de orice fel de sport dacă se apropie, se simt ca pierduţi şi nu prea înţeleg ce să lovească, mingea sau adversarul? Eu de exemplu, sunt un mic dezastru în bucătărie. Pe acolo umblu tiptil, altfel există riscul de a produce mari cutremure, calamităţi, incendii sau alte pagube majore în zonă. Acolo, clar nu e zona mea de confort.
Tot ceea ce nu ne prieşte, ne provoacă și ne incită la a ne depăşi condiţia sau propria lene și mediocritate, dacă vreţi.
Dar nu-i nimic, odată ce ne-am aflat punctele deficitare, măcar ştim unde avem de lucrat câte ceva. Pentru că, chiar dacă nu prea ne descurcăm acolo, asta nu înseamnă că nu putem face chiar nimic în privinţa asta. De fapt pentru aceasta ne-am ales acea provocare dinainte de a veni aici, tocmai ca să o acceptăm, să ne-o asumăm şi nu ca să fugim de ea. Fiecare dintre noi, avem unele mici deficienţe într-un domeniu sau altul, însă e adevărat, reţele neuronale se pot forma chiar şi în acel domeniu care nu ţi-e chiar la îndemână. Problema e că nefăcându-ţi plăcere să te afli în acea zonă, acolo într-adevăr ţi se cere un mic efort să răzbaţi. Pe nisipuri mişcătoare, e mai dificil de mers...
Probabil am scris toate astea, ca să constat încă odată că nimeni nu e perfect, dar oare cine ar vrea să fie? Fiecare om, excelează într-un domeniu, iar în altul, o cam „scârţâie”. Fiecare zboară cu uşurinţă pe teritoriul lui, iar pe altul se chinuie să se târască. Şi ce dacă? Nimeni nu e de condamnat, nimeni nu poate excela în absolut toate domeniile vieţii. Însă mare lucru e să îţi găseşti menirea ta în viaţă, excelența ta.
Iar celelalte teme în care nu prea te descurci, rămân opţionale, adică rămâne la latitudinea ta dacă vrei să te apleci şi asupra lor. Dacă o vei face însă, vei avea mult de câștigat ca nouă experiență și cine știe, poate că dintr-o mediocritate poți crea o nouă excelență.
Un vânător care a ales vânătoarea ca primă experienţă în viaţă, va suferi şi nu va fi niciodată fericit făcând nu ştiu ce altceva. La fel un marinar care până să îşi găsească vocaţia se ocupă de altele. Nici acesta nu va fi fericit. Dar odată vocaţia găsită, nu va răbda să se mai ocupe prea mult de zone în care nu se simte confortabil, adică de domenii unde nu se simte a fi în largul său. Pe acelea le va experimenta când şi când şi doar pentru scurt timp. Căci menirea lui este să urce pe vapor şi să călătorească, a altuia e să îi înveţe pe alţii câte ceva, a altuia să picteze, a altuia să scrie, a altuia să contabilizeze, a altuia să se ocupe de afaceri, iar a altuia să îi servească pe alţii. Câţi oameni, atâtea obiceiuri. Egalitatea noastră constă în diferenţele noastre. Nimic mai bun, nimic mai rău. Nici unul superior, nici unul inferior. Sau dacă vreţi, cu toţii minunaţi şi magnifici, tocmai prin unicitatea şi diferenţele dintre noi.
Tu ai ajuns oare să îţi cunoşti zona ta de confort unde te simţi cel mai ok? Ai depistat şi zona unde îţi vine mai greu să faci faţă?