Gandul zilei de Vineri, un gand inchinat jocului vietii

E adevărat. Viaţa e un joc, în care şi cei mici şi cei mari, şi cei învăţaţi şi cei ignoranţi, şi cei puternici şi cei slabi, copii, bărbaţi şi femei, se joacă împreună. Iar câmpul de joacă e uriaş. Cât ţine pământul în lung şi în lat, pe mare sau pe uscat, în văzduh sau în adâncuri, regulile jocului sunt aceleaşi, adică ele nu există. Există doar puterea alegerii, iar când omul alege jocul vieţii, implicit alege bucuria, pentru că nu poţi juca un joc fără bucurie. Alege pasiunea şi curiozitatea de a fi pe terenul de joacă, acolo unde nu există reguli, nici constrângeri, nici credite, nici facturi, nici datorii, nici gânduri ascunse, nici orgolii şi nici griji inutile.
Pentru că acolo se află doar bucuria. Ai uitat cum e să fi copil, cum e să te bucuri de viaţă fără motiv? Mergi între-un părculeţ plin de copii şi priveşte detaşat cum joaca şi bucuria reuşesc să depăşească lumescul. Iar acest lumesc, nu poate fi depăşit decât printr-o vibraţie ridicată. Acolo unde se află mulţi copii vei simţi vibraţia cum te învăluie spontan. Nu ai nevoie să mergi până pe vârfuri de munte pentru asta. Totul e la îndemână în realitatea noastră.
Pentru că noi suntem şi scenariştii, şi regizorii, şi actorii care jucăm în propriile noastre filme. Provocările vin în viaţa noastră pe măsură ce ne deschidem inimile şi minţile în faţa vieţii. Iar atunci când realizăm asta, provocările vor fi adevărate daruri oferite ca nişte binecuvântări mascate. Pentru că de fapt, primim feedback în fiecare zi, de la oameni sau alte situaţii care se ivesc chiar spontan. Iar feedback-ul ne este oferit în funcţie de câmpul energetic în care ne aflăm la un moment dat. Nu am putea primi nimic mai mult sau mai puţin decât ceea ce îşi găseşte rezonanţa în vibraţia noastră.
Dar dacă conştientizezi că nu eşti ok, că nu eşti fericit, atunci opreşte-te şi schimbă jocul, adică schimbă vibraţia, căci de la un om nefericit nimeni nu are de învăţat nimic. Însă dacă eşti într-o stare de mulţumire, continuă-ţi jocul şi lasă-i şi pe cei care intră în realitatea ta să se joace împreună cu tine.
Când simţi că jocul s-a încheiat şi că nu mai ai ce învăţa din el, alege un altul, nu rămâne închistat în aceleaşi lucruri care nu te mai sporesc.
Viaţa e un proces de învăţare continuă, iar dacă vei alege să rămâi într-un colţ şi să îţi plângi de milă, ceilalţi poate te vor compătimi, dar de fapt nici tu, nici ei, nu veţi avea de câştigat din această jalnică lamentaţie. Dar cât de mult vei putea ridica entuziasmul în ceilalţi când te vor vedea trăindu-ţi viaţa la maximum şi nu alegând să suferi degeaba. Orice suferinţă e absolut degeaba, pentru că e nefirească.
Firescul înseamnă bucuria de a percepe viaţa ca un joc, prin care câştigătorul ia cu el o cupă aurită care se numeşte „experienţa”. Iar atâta timp cât eşti pe terenul de joacă, vei fi unul dintre câştigători, pentru că nu există un număr finit de campioni. Tuturor celor care se vor afla acolo li se vor înmâna câte o cupă magnifică care îşi va face locaş în sufletul lor. De acolo nimeni şi nimic nu le-o va putea fura, căci ceea ce este odată experimentat şi trăit la propriu, e definitiv pecetluit.
Fiecare pas în viaţă ne transformă fiinţa şi ne face să nu mai privim înapoi cu mânie. Dacă au fost poate aşa-zis greşeli în trecut, schimbă percepţia lor şi transformă-le în simple experienţe fără a te mai simţi vinovat pentru nimic, de abia atunci nivelul de conştiinţă se va schimba, iar acolo, viaţa nu mai poate fi aceeaşi.
Lucrurile bune atrag tot pe cele bune, fericirea atrage fericirea, bucuria atrage bucurie şi totul curge ca la un robinet din care la început vor cădea mici picături, apoi firicelul de apă se va transforma într-un şuvoi de daruri binecuvântate care nu mai poate fi închis. Odată ce ai gustat jocul vieţii şi înţelegi cum stau lucrurile, nu te mai poţi întoarce înapoi, căci totul devine atât de efemer încât urci din treaptă în treaptă, din prezent în prezent. Cine a experimentat asta, va înţelege.
Cu fiecare zi ce trece devenim mai măreţi, nu zburând pe cai albi, ci mergând pe propriile picioare.
Cu fiecare experienţă trăită prin jocul vieţii devenim ca nişte magneţi prin care atragem oportunităţi în realitatea noastră. Şi atunci înţelegem perfect că fiecare oportunitate e de fapt o nouă uşă care se vrea deschisă, un nou joc care se vrea jucat. Să nu etichetăm din start schimbările ca fiind rele, chiar dacă pe moment poate vom fi derutaţi. Nu va trece mult şi vei înţelege ce rol major a avut acea schimbare din viaţa ta.
Aminteşte-ţi de starea inocentă, a copilului din tine care tânjeşte după joacă, după zâmbet şi după bucurie. Dacă ei sunt permanent liberi şi fără griji, adică se află mereu în starea lor naturală, oare ce ne-ar putea împiedica şi pe noi, cei maturi, să nu ne mai luăm chiar atât de în serios? Ce ne-ar putea împiedica să fi