Gandul zilei de miercuri, un gand inchinat cunoasterii

Oare ce ne-am face fără cunoaştere? Cum ar mai fi viaţa noastră fără cărţi şi fără învăţători? Am putea trăi fără cunoaştere? Pe semne că da, dar am trăi o viaţă searbădă, lipsită de valoare, lipsită de substanţă.
Fără cunoaştere nu poţi înainta pe calea spirituală pe care te afli, pentru că nu ai avea nici un punct de sprijin, nici un reper, fără ea omul ar fi ca frunza-n vânt. Cunoaşterea îţi dă discernământ, înţelepciune, demnitate, putere. Te face să stai pe propriile tale picioare şi să te susţii singur oriunde te-ai afla. Te ajută să treci prin viaţă conştient şi să treci multe din obstacolele care se vor interpune în faţa ta.
Ea te poate scoate dintr-o credinţă limitativă în care te complăceai poate de o viaţă şi nu îţi dădeai seama.
Cunoaşterea e ca o pecete care pecetluieşte mintea ta prin fiecare flash cu care rezonezi şi care îţi mai ridică puţin vibraţia. Iar acest proces nu are final, pentru că cei de azi nu mai suntem aceiaşi cu cei de ieri, iar cei de mâine nu vom mai fi aceiaşi cu cei de azi. Chiar şi gândirea noastră se schimbă de la zi la zi când ne aflăm pe calea cunoaşterii.
Cunoaşterea îţi elimină iluzia fricii. La început doar teoretic. Prima oară apare conştientizarea după care apare experienţa care te face să îţi depăşeşti cu adevărat propria frică.
Cunoaşterea mai înseamnă şi libertate. Înseamnă şi curaj. Înseamnă şi puterea de a rămâne singur când toţi ceilalţi poate ţi-au întors spatele. Înseamnă pricepere. Înseamnă să îţi cunoşti punctele slabe unde mai ai de lucrat. Înseamnă să îţi şti şi punctele tari care te susţin. Înseamnă dorinţa de a urca. Nădejdea de a te autodepăşi.
Cunoaşte-te pe tine însuţi şi fă ce vrei!