Ultimul vals al tiranilor

De cele mai multe ori, oamenii care trăiesc la întâmplare, adică cei care nu lucrează deloc cu ei înşişi, îşi creează singuri o mulţime de capcane mentale, după care se lasă prinşi în ele de la sine. Când mintea nu e lucrată, capcanele răsar în mintea omului la fiecare pas. Unii se află mereu prinşi în ele şi nici nu sunt conştienţi de asta, pentru că poate nu au experimentat niciodată o altă stare decât cea de vibraţie joasă, unde frica e marele tiran care stăpâneşte o mulţime de alţi tirani care mai de care mai despotici.

Aceşti tirani din mintea noastră, dacă sunt hrăniţi permanent cu gânduri venite din condiţionări negative, ajung să ne controleze şi să ne joace pe degete cum vor. Astfel încât, încep să ne controleze timpul, hrana, ţinuta, cuvintele, faptele, atitudinea, mentalitatea, sănătatea, finanţele, relaţiile, stările noastre, pe scurt... încep să ne controleze întreaga viaţă chiar cu acordul nostru!
Oamenii din acest segment, au convingerea definitivă şi irevocabilă că viaţa e grea, oamenii sunt răi, toţi fură şi vor să ne fure, politicienii sunt corupţi, bărbaţii sunt afemeiaţi, femeile sunt materialiste, fiecare vrea să profite de celălalt, banii se fac scrâşnind din dinţi, un job bun e imposibil de găsit, viaţa e scurtă pentru că stresul ne mănâncă zilele, munca trebuie făcută cu încordare maximă...iar loc pentru un gram de spiritualitate...nu mai poate fi. De ce? Pentru că în astfel de minţi tiranice nu se află decât mult efort controlat. Iar acolo unde e mult efort şi control, randamentul şi epuizarea sunt pe măsură.

Tiranii sunt foarte parşivi, nu ştiu de glumă. Ei te îndeamnă să cauţi mereu ceva în afara ta şi să depui mult efort în acest demers. Şi uneori te trimit departe, creîndu-ţi iluzia că ce nu găseşti în interior, vei găsi undeva pe-afară cât mai departe de locul în care ești acum. Adică...
Atunci când te simţi rău sau ai vreo boală, tiranii din mintea ta îţi trimit mereu gânduri ca să îţi întărească şi mai mult convingerea că boala ta e una serioasă, că ai nevoie de doctori, de pastile şi injecţii, că ai nevoie de cât mai mulţi oameni care să plângă la perna ta, că ai nevoie de un tratament costisitor fără de care nu ai nici o şansă să te faci bine. Normal, cum să te faci bine uşor, când rezistenţa ta în faţa sănătăţii e atât de mare încât ca să ajungi la ea tu crezi că ai nevoie de mult efort?
Altă situaţie. Când crezi că viaţa e grea şi că banii se câştigă la fel de greu, care e de fapt convingerea ta? Că ai nevoie iarăşi de mult prea mult efort ca să răzbaţi în viață.Oare va putea penetra abundenţa zidul rezistenţei tale?
Iar dacă cumva crezi că toţi bărbaţii sunt nişte impostori emoţionali sau că toate femeile sunt materialiste, care e convingerea ta de fapt? Aceea că e aproape imposibil să îţi găseşti pe cineva cu care să poţi construi ceva pe lumea asta. Iar ca să găseşti o astfel de persoană, iarăşi necesită şi asta extrem de mult efort.
În principiu, acestea trei sunt punctele cele mai sensibile din viaţa noastră: sănătatea, finanţele şi relaţiile. În aceste trei direcţii se desfăşoară nesfârşitul dans al tiranilor care valsează cu mintea noastră.

Dar scena se poate extinde şi mai departe. De exemplu, nici cu spiritualitatea lucrurile nu stau mai bine. Majoritatea nu se apucă de nici un fel de practică spirituală, pentru că au auzit ei de la alţii care au mai încercat câte ceva şi n-a mers. Aşa că decât să fie dezamăgiţi, mai bine nu se apucă de nimic. Dar în schimb promovează clişeul în jur ca şi cum l-ar fi experimentat deja. Adică din start nu va merge nimic. Şi aceştia la rândul lor, tot în acelaşi efort uriaş cred, multe tehnici, mult focus, multă meditaţie. Tot ceea ce îi diminuează şi îi limitează, pare mai seducător decât libertatea. Astfel încât, vor prelua din religie, statutul de „rob, păcătos şi nevrednic”, iar din spiritualitate, condiţionarea karmică şi astfel se vor identifica cu ele pentru ca nu cumva să îşi asume libertatea, fericirea și bucuria.

Ca să putem străluci din sinele nostru, nu e nevoie să căutăm ceva undeva departe. Doar avem de înlăturat în schimb multe rezistenţe, multe capcane care nu ne lasă să ne manifestăm liber, care nu ne permit să ne bucurăm de viaţa noastră. Pentru că dacă lăsăm tiranii să ne mănânce mintea ca nişte carii prin tot felul de gânduri-capcană, atunci într-un timp mai lung sau mai scurt, vom simţi fără milă efectul roadelor pe care le-am semănat în mintea noastră.

Când rezistenţele se vor topi, când capcanele se vor nărui, când tiranii nu vor mai avea cu cine valsa, atunci ne-am regăsit pe noi înşine, ne-am regăsit vibraţia pe fluxul de conştiinţă în care gândurile se aliniează şi ele pe frecvenţa sinelui nostru divin prin care experimentăm fără să ne mai călcăm în zadar pe suflet.
Altfel, rămânem doar la stadiul de a conştientiza lipsa în care ne aflăm şi care tot va creşte pe măsură ce atenţia noastră rămâne asupra ei. Iar convingerea că ne lipseşte ceva, vine tot de la tiranul nr.1...frica! Ea generează toate tiparele rezistențelor noastre care nu ne lasă să experimentăm ce avem de experimentat, care nu ne dă voie să creăm ceea ce avem de creat, care nu ne lasă să trăim ceea ce avem de trăit din sinele nostru divin.

Totul ţine de atitudinea noastră. Când nu ne vor mai sabota rezistenţele, vom avea mult mai mult de împărtăşit celorlalţi, căci acolo unde nu mai este efort, nu mai este nici oboseală. Iar unde totul se face cu bucurie, cu entuziasm și cu pasiune, randamentul va fi cu totul altul. Atunci și noi ne vom bucura de viața noastră și cei din jurul nostru privindu-ne, poate vor schimba și ei ceva în viața lor. Dar asta e treaba lor, nu a noastră.

Când tu însuți nu îți recunoști făptura divină care vrea să strălucească în toată splendoarea, te vei identifica doar cu tiranul egocentric din tine. Tiranul vrea să domine la nivel subtil pe cel cu care interacționează. Vrea să-și domine partenerul, copilul, colegii, prietenii, el vrea să domine totul pentru că are nevoie de control. Îi va invita cu zâmbetul pe buze pe toți la vals, le va face și câte o reverență, pentru că tiranul deștept e gentilomul prin excelență. Nu îl vei dibui cine este cu adevărat decât atunci când nu te vei mai supune ca un mielușel docil în mâinile lui. Atunci el va lua foc și-și va ascuți sabia, căci nu poate suporta o asemenea umilință. Tiranul este aici alter-ego-ul nostru care ne amăgește că suntem altcineva decât suntem cu adevărat. Iar partenerii săi de dans sunt chiar gândurile care vin din tot felul de credințe limitative aflate în subconștient. Atunci când tiranul(alter-ago) și partenerul(gândul limitativ) își dau acordul, vor începe valsul pe nesfârşitul ring de dans al cărui nume este suferința.
Ar putea fi acesta ultimul vals? Atunci să îi lăsăm singuri pe aceşti tirani să-și găsească alți parteneri, căci prea mult timp, prea mult efort, prea multă energie şi prea multe dansuri le-am acordat până acum...