„Frate bogat, soră bogată”

Astăzi vă voi scrie despre o carte numită „Frate bogat, soră bogată”, ultima apariţie semnată Robert Kiyosaki, scoasă recent la editura Curtea Veche.
Pentru cine nu ştie, autorul este un om de afaceri care a scos până acum mai multe cărţi de dezvoltare personală şi educaţie financiară, a creat jocul „Cashflow” cu un mare impact internaţional, plus multe alte proiecte cu tentă educaţional-financiară. Să spunem că ar fi un fel de Donald Trump pe o scară ceva mai mică.
Am pus mâna pe această carte absolut întâmplător, neştiind că de curând autorul a mai scos una. Pe Kiyosaki probabil că nu-l voi putea uita niciodată, cam acum 14 ani când l-am descoperit, a avut un mare impact în viaţa şi mentalitatea mea. I-am citit şi răscitit toate cărţile începând cu „Tată bogat, tată sărac”, „Cadranul banilor”, „Înainte de a demisiona” şi celelalte, până la aceasta din urmă. Între timp nu mai simţeam nevoia de încă o carte cu sfaturi motivaţionale, piaţa era deja sufocată cu „americăn-isme” care promit mult dar nu te învaţă mai nimic practic, aşa că mă detaşasem cumva pentru o perioadă de acest tipar. Însă acum, când ochii mi-au căzut pe coperta cărţii, am rămas surprins de poza ataşată care îl arăta pe autor îmbrăcat la patru ace, alături de sora sa, călugăriţă budistă. M-am întrebat ce căuta el lângă o astfel de persoană, pentru că pe Kiyosaki mi l-aş putea imagina în multe ipostaze, numai cochetând cu spiritualitatea nu. Un personaj uns cu toate alifiile lângă o călugăriţă budistă? Prea mare discrepanţa, aşa că nu m-am putut abţine şi am început cartea imediat.
Rolul cărţilor în viaţa noastră poate fi major, minor sau total inexistent. Nu e obligatoriu să citeşti nimic, unii chiar nu o fac şi se simt foarte bine aşa. Însă viaţa omului e mult mai săracă atunci când cărţile sunt inexistente în realitatea lui. Pentru mine, cărţile au avut şi au în continuare un rol major pentru că ele în general îmi aduc multă bucurie. Cel mai mare impact asupra mea o au cărţile de viaţă, despre viaţă, cele reale şi sincere care împărtăşesc celorlaţi trăiri, experienţe, căderi, ridicări, eşecuri, înfrângeri sau victorii. Din cărţile care vorbesc despre viaţă, ai mereu ceva de învăţat. Pentru că tu ca om, într-un număr limitat de ani, nu poţi experimenta absolut orice, oricât de mult te-ai strădui. De aceea e nevoie şi de împărtăşirea experienţelor celorlalţi care trec prin anumite situaţii. Viaţa însăşi are o parte teoretică, de studiu şi analiză, dar şi o parte practică şi experimentală.
O astfel de carte, e şi cea despre care am amintit mai sus.
„Frate bogat, soră bogată” este scrisă în paralel, câte un capitol scris pe rând de către cei doi, frate şi soră. Personalităţi total opuse, total diferite. Ceea ce e inedit faţă de celelalte cărţi ale lui Kiyosaki, e faptul că acum apare şi spiritualitatea la interval, iar opiniile lui legate de religia creştină şi budism, aş putea spune că fac toţi banii, în sensul că autorul e de o sinceritate brutală şi descrie în termeni foarte plastici ipocrizia cu care s-a confruntat de-a lungul timpului în biserică şi în afara ei. Spiritul lui e unul care nu face deloc rabat de la senzaţiile tari, omul a vrut să-şi trăiască viaţa în linia întâi cu mult curaj. A experimentat tot ce i-a stat în putinţă: şi senzaţiile carnale, şi războiul din Vietnam ca pilot de elicopter, şi bogăţia materială la o vârstă tânără, dar şi pierderea a absolut tot, dormitul pe drumuri, o căsnicie eşuată dar şi una împlinită, revenirea apoi iarăşi în topul marilor bogătaşi, pe scurt omul şi-a trăit viaţa aşa cum a simţit de cuviinţă şi a învăţat mult din propriile greşeli.
La polul opus, sora sa, fiind mult mai introvertită şi timidă, şi-a reprimat tot timpul trăirile interioare, având mereu nevoie de aprobarea celorlaţi, ori de câte ori vroia să facă un pas. Acest conflict lăuntric a costat-o, pentru că după un număr de ani a făcut cancer şi s-a văzut în imposibilitatea de a-şi plăti tratamentul. Fratele ei cel bogat, nu i-a oferit pe tavă aceşti bani de care avea nevoie, ci pur şi simplu a învăţat-o cum să folosească undiţa şi cum să prindă singură peştele. Adică a învățat-o să-și creeze singură un activ care să genereze banii de care avea nevoie. Astfel a ieşit această carte la care şi-a adus contribuţia foarte constructiv această simplă călugăriţă, iar opiniile ei despre budism sunt puse în valoare prin antiteza viaţa socială-spiritualitate. În timp ce ea era vegetariană şi practica meditaţia, fratele ei se hrănea din stres şi nu-şi refuza nici o plăcere carnală. Culmea e că cea care se îmbolnăveşte grav este tocmai ea, cea care practica budismul în toată splendoarea. Dar această practică nu a contat prea mult în faţa conflictelor interioare, organismul cedează mai devreme sau mai târziu, nu poţi trăi sufocându-ţi glasul interior la nesfârşit.
O carte care nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume şi care nu pică în clişeele seci, atât de vehiculate prin majoritatea cărţilor de spiritualitate care bat monedă la nesfârșit despre iubirea necondiționată, dar care practic nu te învață mai nimic. Cuvinte frumoase dar goale de conținut, care în spatele iubirii, evită să spună lucrurilor pe nume. Și când te lovești de viață la propriu, nu la figurat, realizezi că aceste concepte teoretice nu fac nici cât o ceapă degerată când le pui în balanță pe talerul vieții de zi cu zi. Dacă spiritualitatea nu e verificată practic, ea nu are absolut nici o valoare. De aceea, cartea mi s-a părut extrem de benefică la momentul actual, când se pare că în conştiinţa oamenilor se întâmplă ceva care nu mai poate fi pus la îndoială, când multe credinţe false şi idolatre se prăbuşesc ca prin farmec, când multe tipare limitative şi depăşite se topesc nemaiavând nici o susţinere logică.
Dacă veţi avea ocazia să puneţi mâna pe această carte, citiţi-o simplu şi curat cu inima deschisă. Dacă până acum ai tot auzit că banii sunt sursa tuturor relelor, acum poate ar fi momentul să îţi schimbi această viziune fatalistă şi mincinoasă. Nu banii sunt sursa relelor, ci prostia, ignoranța, credulitatea și spiritul de turmă. Nu am venit aici ca să stăm milogi cu mâna întinsă şi să ne plângem de sărăcia noastră. Am venit să ne împlinim pe toate planurile, inclusiv cel financiar. Banii nu sunt deloc un subiect tabu, ei fac parte din viaţa fiecăruia dintre noi şi fără ei nu poţi accesa cunoaşterea, nu poţi să îţi depăşeşti limitele, nu poţi creşte un copil, nu te poţi susţine şi nu poţi practic susţine pe nimeni. Nu am văzut oameni fericiţi fără bani decât poate ipocriţi visători care se hrănesc cu iluzii. Chiar dacă cu toţii poate am trecut prin situaţii mai grele de viaţă, când poate am trăit în mari lipsuri, banii pot fi chiar semnul care îţi indică faptul dacă îţi îndeplineşti misiunea pentru care ai venit sau nu. Lipsa lor îţi poate indica faptul că e cazul să schimbi macazul în munca ta.
Am scris aceste cuvinte ca un mic omagiu adus lui Robert Kiyosaki care pentru mine a fost şi este unul dintre mentori. Mulţumesc. Respect.