Cu sinele divin faţă-n faţă (3)

Sinele divin: Bună dimineaţa şi mulţumim. Ori de câte ori te hotărăşti pentru acest dialog este binevenit pentru noi.
Eu: Bună dimineaţa. Da, am tot amânat până când imboldul interior nu a mai putut fi estompat. De data aceasta am spus „da” după ivirea zorilor.
Sinele divin: Pentru noi nu are importanţă când are loc acest dialog, atâta timp cât mintea ta este destul de limpede pentru a nu interfera cu multitudinea gândurilor care vin din conştinţa socială. E vorba doar de vibraţia ta, nu de un timp anume. Şi e bine că nu ai forţat nimic, că nu ai încercat să controlezi sau să te scoli mai din timp. Totul vine de la sine atunci când te simţi pregătit interior. Aşa că nu are rost să îţi planifici un timp anume, lasă totul să se întâmple cât mai spontan.

Eu: Nu înţeleg încă de ce simt nevoia să fac asta şi care e scopul acestui dialog.
Sinele divin: Acum ai început să te încrezi mai mult simţurilor tale şi blocajul mental asimilat de tine în urma unor credinţe limitative din trecut, se dizolvă tot mai mult. E un proces care se desfăşoară în tine şi o continuă deschidere în acelaşi timp. Procesul de care amintim are loc în mulţi oameni care ascensionează în conştiinţă chiar dacă nu realizează încă asta. Cei care vor citi acest dialog sunt unii dintre ei, de exemplu. Scopul e ca tu să te vezi exact la adevăratul potenţial de care dispui şi indirect ca şi cei care te citesc să se vadă pe ei înşişi la adevăratul lor potenţial. E o terapie, o vindecare, o asumare, o înaintare, o conştientizare a fiinţei umane în toată plenitudinea ei, nu doar în frânturi şi limite.

Eu: Pentru mine totul se reduce la disciplină şi la lucrul conştient cu mine însumi. Îmi dau seama perfect că fără constanţă în practică, teoria acumulată nu are nici o substanţă, nici o putere şi nici o valoare.
Sinele divin: O valoare are chiar şi teoria pentru că nu poţi începe ceva practic fără ca să cunoşti teoretic mai întâi. Chiar şi ce ţi se întâmplă acum, a avut nevoie de o înţelegere raţională în prima fază ca mai apoi să se întâmple la modul practic. Încă nu ai încredere deplină în ceea ce eşti tu cu adevărat şi de asta ţi se întâmplă să te îndoieşti adeseori. Iar când apare îndoiala, vibraţia scade vertiginos, atunci nu mai eşti tu unul ca întreg, ci eşti scindat în conflicte, îndoieli şi neîncredere. De asta şi consideri atât de importantă disciplina pentru că tu însuţi ai realizat că fără ea, nu sporeşti în nimic şi nici măcar nu te poţi menţine pe o vibraţie cât de cât mai ridicată. Voi încă nu aveţi curajul deplin să vă asumaţi divinitatea din voi care nu cunoaşte limite. Însă noi vă înţelegem pentru că majoritatea aşa aţi fost crescuţi, cu frica şi devalorizarea de mână. Iar acum, după o viaţă trăită în condiţionări, nu e tocmai uşor să vă eliberaţi şi să ascensionaţi. Frica vă trage pe mulţi dintre voi înapoi şi nu vă permite să evoluaţi.

Eu: Am observat mulţi oameni care deşi cunosc spiritual foarte multe, la primul impact cu o situaţie mai delicată în viaţă, ceva le fură mintea şi pică imediat ca vibraţie. Astfel încât, mă conving a nu ştiu câta oară că fără disciplină nu e absolut nimic prolific în spiritualitate.
Sinele divin: Noi vedem la tine râvna ta de a încerca să te menţii şi să ascensionezi şi apreciem acest lucru. Dar e important să înţelegi că fiecare cădere are rostul ei, atâta timp cât nu rămâi căzut şi te ridici cât mai repede. Cei de care spui, nu au exerciţiul acesta bine învăţat şi atunci la prima cădere încep să cocheteze cu depresia şi încep să şi-o hrănească inconştient. Fiecare clipă petrecută în această depresie hrăneşte reţeaua neuronală a devalorizării de sine. Asta înseamnă doar să reacţionezi la stimulii exteriori care vin asupra ta şi să te laşi pradă lor. Mulţi dintre voi aveţi reţele neuronale negative extrem de bine înrădăcinate, deşi aparent nici voi şi nici cei din jurul vostru nu îşi dau seama de asta. Provocările de viaţă tocmai şi pentru asta apar, să conştientizaţi şi mai mult nivelul interior la care vă aflaţi la un moment dat. Nu uitaţi că sunteţi creatori în adevăratul sens al cuvântului, nu teoretic. Când simţiţi că aceste provocări vă pun efectiv la pământ, aveţi nevoie nu de lamentare şi bocet, ci de a intra în spaţiul interior acolo unde depresia şi îndoiala nu mai au acces. Creaţi-vă un spaţiu mental ca astfel să puteţi intra în el ca într-un atelier de curăţare, de încărcare energetică, de meditaţie şi de creaţie în acelaşi timp.

Eu: Cam asta simt eu faţă de acest spaţiu unde scriu toate aceste inspiraţii.
Sinele divin: Aşa este şi e bine că realizezi faptul că fără creaţie nu eşti tu ca întreg, adică eşti o fiinţă divină dar încă nerecunoscută. Recunoaşterea voastră ca făpturi divine şi ca adevăraţi lucrători în lumină se face doar prin creaţie. Însă fiecare pe nivelul lui. Marea voastră rezistenţă e faptul că încă aveţi tendinţa de a vă compara unul cu altul şi atunci iarăşi începeţi să vă desconsideraţi. Acest atelier de care aminteam îl puteţi materializa imaginativ la început şi apoi veţi vedea că cu timpul el se va materializa chiar şi în realitate. Îl puteţi extinde cât de mult doriţi, îl puteţi deschide sau închide oricând doriţi. Ca şi cum aţi intra în casa sinelui vostru, ca într-un atelier de lucru cu voi înşivă. Tendinţa majoritară e ca să vă lamentaţi şi să vă plângeţi de milă, dar cu această atitudine defensivă, voi doar vă mai aduceţi încă o nouă ofensă în plus asupra voastră înşivă. Dacă veţi exersa această practică mentală şi imaginativă în acest atelier de lucru, veţi vedea că cu timpul nu veţi mai dori să ieşiţi niciodată din el. Vă veţi trăi viaţa voastră nu a altora. Vă veţi crea astfel realitatea voastră, căci pentru asta aţi şi acceptat să vă întrupaţi, ca să vă creaţi spaţiul vostru de lucru prin care voi ca fiinţe divine efectiv să străluciţi.

Eu: Poate că toate acestea sunt doar simple cuvinte frumoase şi fascinante şi nimic mai mult de atât.
Sinele divin: Lucrătorii în lumină acum sunt mai mult ca oricând în lucrarea lor cu ei înşişi şi implicit cu ceilalţi. Vechea paradigmă a reîncarnării în care se vehicula ideea că e nevoie să veniţi la întrupare iarăşi şi iarăşi pentru arderea karmei şi învăţarea lecţiilor de care aţi fugit în trecut, nu mai stă în picioare acum. Pentru că lucrurile se accelerează acum foarte intens şi se poate ascensiona mult mai mult acum într-o singură viaţă decât se putea înainte în sute de vieţi. Primiţi cu inima deschisă tot ceea ce vine către voi fără să respingeţi tocmai acel lucru de care voi înşivă aveţi nevoie, spiritual vorbind. Aici pe pământ nu există odihnă şi pauze, pur şi simplu nu aveţi nevoie de aşa ceva decât doar atunci când trupurile voastre sunt prea obosite. Dar cu cât vă identificaţi cu divinul din voi şi cu potenţialul lucrătorul în lumină care sunteţi, aceste pauze de odihnă nu îşi mai au rostul. Ceea ce vă împlineşte cu adevărat este numai munca creativă. Dar noi vedem acum că mulţi muncesc de dimineaţa până seara şi se află de fapt într-o depresie continuă, pentru că nu sunt fericiţi cu ceea ce fac. Eo goliciune interioară de nedescris în cuvinte. E ca şi cum nefericirea voastră vă arde sinele atunci când nu mai creaţi nimic. În loc să vă căutaţi fericirea, alegeţi să v-o creaţi singuri! Creaţi, meditaţi, contemplaţi-vă propria creaţie şi bucuraţi-vă de ea împărtăşind-o cu ceilalţi. Asta e menirea voastră adevărată pe pământ.

Eu: Mulţumesc pentru bucurie, pentru lumină!
Sinele divin: Noi îţi mulţumim ţie şi tuturor cititorilor potenţiali lucrători în lumină! Bucuraţi-vă de viaţă, bucuraţi-vă de voi înşivă, bucuraţi-vă de creaţiile voastre!