Jocul nevăzut al vieţii

E adevărat. Viaţa e un joc, în care şi cei mici şi cei mari, şi cei învăţaţi şi cei ignoranţi, şi cei puternici şi cei slabi, copii, bărbaţi şi femei, se joacă împreună. Iar câmpul de joacă e uriaş. Cât ţine pământul în lung şi în lat, pe mare sau pe uscat, în văzduh sau în adâncuri, regulile jocului sunt aceleaşi. Dar reguli de fapt nu există. Există doar puterea alegerii, iar când omul alege jocul vieţii, implicit alege bucuria, pentru că nu poţi juca un joc fără bucurie. Ai uitat cum e să fi copil, cum e să te bucuri de viaţă fără motiv? Mergi între-un părculeţ plin de copii şi priveşte detaşat cum joaca şi bucuria reuşesc să depăşească lumescul. Iar acest lumesc, nu poate fi depăşit decât printr-o vibraţie ridicată. Acolo unde se află mulţi copii, vei simţi vibraţia cum te învăluie spontan. Nu ai nevoie să mergi până pe vârfuri de munte pentru asta. Totul e la îndemână în realitatea noastră.
Pentru că noi suntem şi scenariştii, şi regizorii, şi actorii care jucăm în propriile noastre filme. Provocările vin în viaţa noastră pe măsură ce ne deschidem inimile şi minţile în faţa vieţii. Iar atunci când realizăm asta, provocările vor fi adevărate daruri oferite ca nişte binecuvântări mascate. Pentru că de fapt, primim feedback în fiecare zi, de la oameni sau alte situaţii care se ivesc chiar spontan. Iar feedback-ul ne este oferit în funcţie de câmpul energetic în care ne aflăm la un moment dat. Nu am putea primi nimic mai mult sau mai puţin decât ceea ce îşi găseşte rezonanţa în vibraţia noastră.
Dar dacă conştientizezi că nu eşti ok, că nu eşti fericit, atunci opreşte-te şi schimbă jocul, adică schimbă vibraţia, căci de la un om nefericit nimeni nu are de învăţat nimic. Însă dacă eşti într-o stare de mulţumire, continuă-ţi jocul şi lasă-i şi pe cei care intră în realitatea ta să se joace împreună cu tine.
Cînd simţi că ai încheiat un nivel, nu rămâne închistat tot acolo unde simţi că nu mai poţi spori. Ci treci curajos la următorul nivel. Căci despre asta e vorba la urma urmei, a rezolva un nivel până la capăt pentru a trece la un altul. Dacă nu îl duci până la capăt, viaţa nu îţi va da voie să ascensionezi la următorul nivel. Logic.
Viaţa e un proces de învăţare continuă, iar dacă vei alege să rămâi într-un colţ şi să îţi plângi de milă, ceilalţi poate te vor compătimi, dar de fapt nici tu, nici ei, nu veţi avea de câştigat din această jalnică lamentaţie. Dar cât de mult vei putea ridica entuziasmul în ceilalţi când te vor vedea trăindu-ţi viaţa la maximum şi nu alegând să suferi degeaba. Orice suferinţă e absolut degeaba, pentru că e nefirească, nu îţi aparţine ţie ca fiinţă divină, ci aparţine doar minţii egocentrice. Nu trăi în iluzia minţii.
Firescul înseamnă bucuria de a percepe viaţa ca un joc, prin care câştigătorul ia cu el o cupă aurită care se numeşte „experienţa”. Iar atâta timp cât eşti pe terenul de joacă, vei fi unul dintre câştigători, pentru că nu există un număr finit de campioni. Tuturor celor care se vor afla acolo li se vor înmâna câte o cupă magnifică care îşi va face locaş în sufletul lor. De acolo nimeni şi nimic nu le-o va putea fura, căci ceea ce este odată experimentat şi trăit la propriu, e definitiv pecetluit.
Fiecare pas în viaţă ne transformă fiinţa şi ne face să nu mai privim înapoi cu mânie. Dacă au fost poate aşa-zis greşeli în trecut, schimbă percepţia lor şi transformă-le în simple experienţe fără a te mai simţi vinovat pentru nimic, de abia atunci nivelul de conştiinţă se va schimba şi viaţa atunci nu mai poate fi aceaşi. Nu e o simplă metaforă, experimentează şi pune în balanţă, ca astfel singur să te convingi.
Lucrurile bune atrag tot pe cele bune, fericirea atrage fericirea, bucuria atrage bucurie şi totul curge ca la un robinet din care la început vor cădea mici picături, apoi firicelul de apă se va transforma într-un şuvoi de daruri binecuvântate care nu mai poate fi închis. Odată ce ai gustat jocul vieţii şi înţelegi cum stau lucrurile, nu te mai poţi întoarce înapoi, căci totul devine atât de entuziasmant, încât vrei să te depăşeşti mereu şi să treci la următorul nivel cât mai repede.
Cu fiecare experienţă trăită prin jocul vieţii devenim ca nişte magneţi prin care atragem oportunităţi în realitatea noastră. Şi atunci înţelegem perfect că fiecare oportunitate e de fapt o nouă uşă care se vrea deschisă, un nou joc care se vrea jucat. Să nu etichetăm din start schimbările ca fiind rele, chiar dacă pe moment poate vom fi derutaţi. Nu va trece mult şi vei înţelege ce rol major a avut acea schimbare din viaţa ta.
Însă nu e obligatoriu să ascensionezi şi să treci la următorul nivel. Poţi rămâne la stadiul grădiniţei spirituale toată viaţa dacă vrei. Nu te obligă nimeni la nimic, nimeni nu îţi ia liberul arbitru. Doar tu eşti jucătorul şi atunci când te afli pe terenul de joacă eşti susţinut nevăzut din tribuna universului de întreaga divinitate care e cu ochii pe tine şi te aplaudă şi te ovaţionează ori de câte ori faci paşi înainte către evoluţia ta. Pe când dacă ieşi de pe teren, nu mai ai suporteri şi nici susţinere. Căci resemnarea şi pasivitatea îţi frâng evoluţia. Aşadar, rămâi pe terenul de joacă al vieţii şi orice provocare ţi se va ivi în faţă, înfrunt-o pe ea ca astfel să te câştigi pe tine însuţi!