E ca şi cum ţi-ai privi retrospectiv întreaga viaţă. Ca şi cum ai face conexiunile din trecut cu ceea ce eşti în prezent. Ca şi cum ai înţelege legăturile dintre toate experienţele tale privindu-le detaşat din postura de observator. Oricum vom face asta cu toţii după ce plecăm de aici. Oricum ne vom apleca asupra tuturor alegerilor făcute într-o viaţă de om. Ne vom apleca şi asupra alegerilor nefăcute care ne-ar fi putut duce spre o experienţă sau alta. Dar de ce să nu o facem acum când încă suntem în trup şi suflăm suflare de viaţă?
Astfel încât, punându-mi eu întrebarea asta, spiritul meu a şi venit în întâmpinarea sufletului şi au zburat amândoi unul lângă celălalt, zburând pe aripile vântului. Şi ieşind ei din iluzia timpului, au intrat în planul astral, acolo unde experienţele nu se mai judecă ca pe pământ, ci ele doar se asumă. Spiritul şi sufletul au şezut pe norii cerului pentru o clipă. Dar nu vorbesc despre norii cei ce se văd cu ochii trupului, ci despre spaţiul conştiinţei pure unde divinitatea nu se mai separă de către mintea trupului. Şi şezând cei doi faţă în faţă, au început să dialogheze, spiritul din postura de Tată, iar sufletul din postura de Fiu.
Astfel încât, punându-mi eu întrebarea asta, spiritul meu a şi venit în întâmpinarea sufletului şi au zburat amândoi unul lângă celălalt, zburând pe aripile vântului. Şi ieşind ei din iluzia timpului, au intrat în planul astral, acolo unde experienţele nu se mai judecă ca pe pământ, ci ele doar se asumă. Spiritul şi sufletul au şezut pe norii cerului pentru o clipă. Dar nu vorbesc despre norii cei ce se văd cu ochii trupului, ci despre spaţiul conştiinţei pure unde divinitatea nu se mai separă de către mintea trupului. Şi şezând cei doi faţă în faţă, au început să dialogheze, spiritul din postura de Tată, iar sufletul din postura de Fiu.
„De la naşterea ta cu trupul şi până la vârsta de trei ani, ţi-ai trăit viaţa ca şi cum ai rămâne permanent în poala divinităţii. Toţi oamenii trăiesc aşa în această perioadă, după care unii ies dar iarăşi se întorc, alţii însă nu mai revin niciodată la această stare.”
„Există oameni care să trăiască întreaga viaţă în poala divinităţii?”, am întrebat eu.
„Cu toţii sunteţi acolo, dar identificarea voastră cu mintea care vă duce către suferinţă, îngrijorare şi depresie, vă dă senzaţia de părăsire şi separare. Cu toţii aveţi aceste provocări, ale minţii, ale trupului, ale lumii. Nu există oameni care să fie permanent acolo, datorită ego-ului care de multe ori le joacă feste. Însă unii se întrorc imediat ce îşi dau seama că nu mai sunt acolo. Nu uita însă că ego-ul este arma ta, e nevoie doar să înveţi să o foloseşti fără să te răneşti. De asta aţi şi venit aici, ca să vă vindecaţi, să învăţaţi şi să experimentaţi. Unii dintre voi aleg să îi vindece sau să-i înveţe pe alţii, dar în realitate tot pe ei înşişi se vindecă şi se învaţă. Aşadar, până la trei ani, ai experimentat bucuria pură. Apoi, părinţii au venit cu condiţionările lor şi au început, inconştient de cele mai multe ori, să îţi inducă frica. Frica de a asculta de ei necondiţionat, de a te supune, de a te nega, de a te devaloriza, de a nu mai fi tu însuţi. Părinţii transmit această frică, apoi educatoarea, învăţătoarea, profesorii şi tot ceea ce înseamnă învăţământ, care are la bază frica şi supunerea. Ţi-a plăcut să înveţi, dar nu ai suportat decât cu mare greutate să rămâi în mijlocul lor. Ţi-a fost frică de profesori, iar lângă colegi nu te regăseai mai deloc. Însă ai mers înainte cu toată această frică pe care ai cărat-o ca pe o povară, părându-ţi-se firesc să o porţi. Apoi de la o vârstă, a urmat o mare eliberare sufletească pentru tine când ai ieşit din învăţământ şi te-ai eliberat pentru o vreme de această frică. Apoi a venit vremea rebeliunii tale cu muzica rock. Şi aceasta a fost o etapă în evoluţia ta. În aparenţă a fost întuneric, patimă, răzvrătire. În realitate însă, sufletul tău avea mare nevoie de această exprimare prin agresivitate. Era o mică deschidere pentru ceea ce avea să vină. Trebuia să porneşti de undeva, iar faptul că ai pornit de la această vibraţie joasă, ţi-a clădit fundamentul evoluţiei tale care nu mai poate fi dărâmat, căci îţi aparţine în totalitate."
„Cu toţii sunteţi acolo, dar identificarea voastră cu mintea care vă duce către suferinţă, îngrijorare şi depresie, vă dă senzaţia de părăsire şi separare. Cu toţii aveţi aceste provocări, ale minţii, ale trupului, ale lumii. Nu există oameni care să fie permanent acolo, datorită ego-ului care de multe ori le joacă feste. Însă unii se întrorc imediat ce îşi dau seama că nu mai sunt acolo. Nu uita însă că ego-ul este arma ta, e nevoie doar să înveţi să o foloseşti fără să te răneşti. De asta aţi şi venit aici, ca să vă vindecaţi, să învăţaţi şi să experimentaţi. Unii dintre voi aleg să îi vindece sau să-i înveţe pe alţii, dar în realitate tot pe ei înşişi se vindecă şi se învaţă. Aşadar, până la trei ani, ai experimentat bucuria pură. Apoi, părinţii au venit cu condiţionările lor şi au început, inconştient de cele mai multe ori, să îţi inducă frica. Frica de a asculta de ei necondiţionat, de a te supune, de a te nega, de a te devaloriza, de a nu mai fi tu însuţi. Părinţii transmit această frică, apoi educatoarea, învăţătoarea, profesorii şi tot ceea ce înseamnă învăţământ, care are la bază frica şi supunerea. Ţi-a plăcut să înveţi, dar nu ai suportat decât cu mare greutate să rămâi în mijlocul lor. Ţi-a fost frică de profesori, iar lângă colegi nu te regăseai mai deloc. Însă ai mers înainte cu toată această frică pe care ai cărat-o ca pe o povară, părându-ţi-se firesc să o porţi. Apoi de la o vârstă, a urmat o mare eliberare sufletească pentru tine când ai ieşit din învăţământ şi te-ai eliberat pentru o vreme de această frică. Apoi a venit vremea rebeliunii tale cu muzica rock. Şi aceasta a fost o etapă în evoluţia ta. În aparenţă a fost întuneric, patimă, răzvrătire. În realitate însă, sufletul tău avea mare nevoie de această exprimare prin agresivitate. Era o mică deschidere pentru ceea ce avea să vină. Trebuia să porneşti de undeva, iar faptul că ai pornit de la această vibraţie joasă, ţi-a clădit fundamentul evoluţiei tale care nu mai poate fi dărâmat, căci îţi aparţine în totalitate."
„Perioada cu rock-ul a ţinut câţiva ani buni, după care m-am dus către altă extremă.”
„Da, erai doar într-o continuă căutare a sinelui tău. Era multă suferinţă acolo, dar nu uita nici o clipă faptul că tu ales toate aceste experienţe de dinainte de întrupare. Pentru că lucrurile pe pământ aşa merg, mai întâi se experimentează, apoi se mărturisesc. Şi aşa te-ai dus către religie care ţi-a mai potolit răzvrătirea ta interioară. Aici iarăşi ai vrut să dai totul, căci te simţeai vinovat pentru viaţa trăită până atunci. Te-ai judecat foarte aspru, dar asta era calea care ţi se potrivea ţie, o cale a extremelor. În religie ai întâlnit mulţi oameni care te-au susţinut, deşi majoritatea dintre ei nu au înţeles râvna ta. Aici ai vrut să mergi până în pânzele albe şi să cunoşti totul. Ai fost lăsat şi ajutat să mergi până la capăt. Ai experimentat rugăciunea şi idolatria, ai mers în pelerinaje, nu uita de clipele frumoase trăite atunci. Toate acestea au avut menirea să te aducă în acest punct de acum, aşadar mulţumeşte şi iarăşi mulţumeşte pentru această perioadă foarte intensă din viaţa ta.”
„Da, erai doar într-o continuă căutare a sinelui tău. Era multă suferinţă acolo, dar nu uita nici o clipă faptul că tu ales toate aceste experienţe de dinainte de întrupare. Pentru că lucrurile pe pământ aşa merg, mai întâi se experimentează, apoi se mărturisesc. Şi aşa te-ai dus către religie care ţi-a mai potolit răzvrătirea ta interioară. Aici iarăşi ai vrut să dai totul, căci te simţeai vinovat pentru viaţa trăită până atunci. Te-ai judecat foarte aspru, dar asta era calea care ţi se potrivea ţie, o cale a extremelor. În religie ai întâlnit mulţi oameni care te-au susţinut, deşi majoritatea dintre ei nu au înţeles râvna ta. Aici ai vrut să mergi până în pânzele albe şi să cunoşti totul. Ai fost lăsat şi ajutat să mergi până la capăt. Ai experimentat rugăciunea şi idolatria, ai mers în pelerinaje, nu uita de clipele frumoase trăite atunci. Toate acestea au avut menirea să te aducă în acest punct de acum, aşadar mulţumeşte şi iarăşi mulţumeşte pentru această perioadă foarte intensă din viaţa ta.”
„Mereu am avut senzaţia şi încă o am şi acum că sunt cumva ţinut în pălmuţe.”
Datorită sufletului tău, temperamentului tău, ai avut nevoie mereu de oameni pragmatici în jurul tău. Uneori chiar duri, ca să te zguduie la propriu. Mulţi te-au rănit procedând aşa, aminteşte-ţi de perioada armatei când ai întâlnit acolo doar oameni cu care nu rezonai absolut deloc. Dar îţi aminteşti de cei care mai apăreau rar ca să te susţină, aveai nevoie de ei din când în când. Iarăşi, acea perioadă a fost una benefică pentru călirea sufeltului tău, a fost doar o trecere temporară. Dacă ai fi atent, ai observa că admiri foarte mult oamenii pragmatici cărora le vine din firescul lor să fie aşa. Tu ai avut de lucru la latura asta şi încă mai lucrezi la ea. Firescul tău se duce către altă zonă, dar atâta timp cât ai venit la întrupare, nu există nimic care să nu poţi face, există doar lucruri de care te simţi atras mai mult sau mai puţin. Însă ai observat că şi lucrurile care îţi creau repulsie dar se vroiau făcute, te eliberau de această repulsie după ce le făceai. Şi asta e cheia pe care mulţi dintre voi încă nu o acceptaţi, vă luptaţi contra voastră dar nu scăpaţi de acea experienţă decât doar după ce o experimentaţi la propriu, nu la figurat. Oamenii duri care au venit către tine, au avut rolul lor, aveai nevoie de ei. Aşa că mulţumeşte-le şi lor din toată inima ta.”
Datorită sufletului tău, temperamentului tău, ai avut nevoie mereu de oameni pragmatici în jurul tău. Uneori chiar duri, ca să te zguduie la propriu. Mulţi te-au rănit procedând aşa, aminteşte-ţi de perioada armatei când ai întâlnit acolo doar oameni cu care nu rezonai absolut deloc. Dar îţi aminteşti de cei care mai apăreau rar ca să te susţină, aveai nevoie de ei din când în când. Iarăşi, acea perioadă a fost una benefică pentru călirea sufeltului tău, a fost doar o trecere temporară. Dacă ai fi atent, ai observa că admiri foarte mult oamenii pragmatici cărora le vine din firescul lor să fie aşa. Tu ai avut de lucru la latura asta şi încă mai lucrezi la ea. Firescul tău se duce către altă zonă, dar atâta timp cât ai venit la întrupare, nu există nimic care să nu poţi face, există doar lucruri de care te simţi atras mai mult sau mai puţin. Însă ai observat că şi lucrurile care îţi creau repulsie dar se vroiau făcute, te eliberau de această repulsie după ce le făceai. Şi asta e cheia pe care mulţi dintre voi încă nu o acceptaţi, vă luptaţi contra voastră dar nu scăpaţi de acea experienţă decât doar după ce o experimentaţi la propriu, nu la figurat. Oamenii duri care au venit către tine, au avut rolul lor, aveai nevoie de ei. Aşa că mulţumeşte-le şi lor din toată inima ta.”
„Simt că a fost o cotitură în viaţa mea, în momentul acelei vedenii atât de reale.”
Tu îi spui vedenie, în realitate a fost cu totul altceva. Aceala fost momentul tău culminant de frică şi eliberare în acelaşi timp. Paroxismul suferinţei tale, dacă vrei. Te-ai trezit în acel pustiu înconjurat de acele vapoare negre care se înmulţeau pe măsură ce le dădeai atenţie. Vapoare eşuate într-un pustiu. De fapt, erau experienţele tale care se vroiau experimentate, dar de care fugeai sau ţi le reprimai, de aceea ai simţit acea frică nepământească când te-ai trezit în mijlocul lor. Acela era pustiul sufletului tău care alegea mereu să se identifice cu suferinţa. Însă chiar şi atunci ai făcut o alegere şi ai aplecat de acolo, aminteşte-ţi că asta se întâmpla exact la începutul anului 2012 când a început acea ascensiune în conştinţă pe care mulţi nu o recunosc nici acum. La tine însă, a venit prin această „vedenie”, pentru că atunci a început schimbarea ta şi s-a deschis un portal în conştiinţa ta.”
Tu îi spui vedenie, în realitate a fost cu totul altceva. Aceala fost momentul tău culminant de frică şi eliberare în acelaşi timp. Paroxismul suferinţei tale, dacă vrei. Te-ai trezit în acel pustiu înconjurat de acele vapoare negre care se înmulţeau pe măsură ce le dădeai atenţie. Vapoare eşuate într-un pustiu. De fapt, erau experienţele tale care se vroiau experimentate, dar de care fugeai sau ţi le reprimai, de aceea ai simţit acea frică nepământească când te-ai trezit în mijlocul lor. Acela era pustiul sufletului tău care alegea mereu să se identifice cu suferinţa. Însă chiar şi atunci ai făcut o alegere şi ai aplecat de acolo, aminteşte-ţi că asta se întâmpla exact la începutul anului 2012 când a început acea ascensiune în conştinţă pe care mulţi nu o recunosc nici acum. La tine însă, a venit prin această „vedenie”, pentru că atunci a început schimbarea ta şi s-a deschis un portal în conştiinţa ta.”
„Şi ce erau acele vietăţi negre, infinit de multe, pe care le-am văzut de sus în momentul când am coborât în adâncul pământului şi care se mişcau continuu?”
Înainte de a te hotârî să scrii despre toate astea, ai avut această perioadă în care ai luat contact cu multe scrieri care te-au lămurit într-un fel sau altul despre ce este vorba. Atunci când ţi s-a întâmplat, ai judecat totul doar prin conştiinţa religioasă. Acum prin deschiderea ta către alte civilizaţii, ai început să le dai mai mult credit, dar e bine că filtrezi totul. Acest discernământ îţi vine chiar din religie, unde totul era pus sub semnul întrebării. Poţi pune totul sub semnul întrebării, nu lua nimic de-a gata. Dacă te-ai lămurit că acele vietăţi fac parte din civilizaţia „draconienilor”, înseamnă că te-ai lămurit şi de faptul că ele au permanent o lucrare împotriva voastră, dar fiind de joasă frecvenţă nu au nici o putere asupra celor dintre voi care trăiesc din sine. Nu e vorba de ceea ce v-a învăţat religia, ci de cu totul altceva. Aşa cum sunt oameni atât de diferiţi, aşa sunt entităţi sau civilizaţii de înaltă sau joasă frecvenţă.
După acest moment în viaţa ta, lucrurile au început să se schimbe foarte accelerat. Nu a fost chiar simplu să treci prin noaptea neagră a sufletului, dar până la urmă în ciuda îndoielilor, ai reuşit. Aminteşte-ţi că nu ai fost singur în tot acest demers şi că ţi s-a dat încă un om care a trăit religia aproape de nivelul tău şi care s-a eliberat în acelaşi timp cu tine. Prin acea comunicare aţi reuşit amândoi să scoateţi totul din voi, altfel v-aţi fi creat multe conflicte interne care ar fi dus spre boli. Toată această perioadă a fost ca un zbor pentru tine, ai cunoscut oameni care au văzut potenţialul tău, pe care tu i-ai adulat, dar apoi te-au şi dezamăgit. Ai învăţat să nu te mai judeci pentru ceea ce simţi, pentru ceea ce crezi şi gândeşti. În toată această perioadă în care tu ca şi mulţi alţii ascensionează, oamenii au intrat şi au ieşit din realitatea ta tot cu mare folos, aşa că nu uita să le mulţumeşti şi acestora. Mergi pe drumul tău, trăieşte şi împărtăşeşte. Asta e calea pământenilor.”
Înainte de a te hotârî să scrii despre toate astea, ai avut această perioadă în care ai luat contact cu multe scrieri care te-au lămurit într-un fel sau altul despre ce este vorba. Atunci când ţi s-a întâmplat, ai judecat totul doar prin conştiinţa religioasă. Acum prin deschiderea ta către alte civilizaţii, ai început să le dai mai mult credit, dar e bine că filtrezi totul. Acest discernământ îţi vine chiar din religie, unde totul era pus sub semnul întrebării. Poţi pune totul sub semnul întrebării, nu lua nimic de-a gata. Dacă te-ai lămurit că acele vietăţi fac parte din civilizaţia „draconienilor”, înseamnă că te-ai lămurit şi de faptul că ele au permanent o lucrare împotriva voastră, dar fiind de joasă frecvenţă nu au nici o putere asupra celor dintre voi care trăiesc din sine. Nu e vorba de ceea ce v-a învăţat religia, ci de cu totul altceva. Aşa cum sunt oameni atât de diferiţi, aşa sunt entităţi sau civilizaţii de înaltă sau joasă frecvenţă.
După acest moment în viaţa ta, lucrurile au început să se schimbe foarte accelerat. Nu a fost chiar simplu să treci prin noaptea neagră a sufletului, dar până la urmă în ciuda îndoielilor, ai reuşit. Aminteşte-ţi că nu ai fost singur în tot acest demers şi că ţi s-a dat încă un om care a trăit religia aproape de nivelul tău şi care s-a eliberat în acelaşi timp cu tine. Prin acea comunicare aţi reuşit amândoi să scoateţi totul din voi, altfel v-aţi fi creat multe conflicte interne care ar fi dus spre boli. Toată această perioadă a fost ca un zbor pentru tine, ai cunoscut oameni care au văzut potenţialul tău, pe care tu i-ai adulat, dar apoi te-au şi dezamăgit. Ai învăţat să nu te mai judeci pentru ceea ce simţi, pentru ceea ce crezi şi gândeşti. În toată această perioadă în care tu ca şi mulţi alţii ascensionează, oamenii au intrat şi au ieşit din realitatea ta tot cu mare folos, aşa că nu uita să le mulţumeşti şi acestora. Mergi pe drumul tău, trăieşte şi împărtăşeşte. Asta e calea pământenilor.”
Aici se încheie dialogul meu ceresc şi începe această fărâmă de împărtăşire către pământesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu