Învață să trăiești în prezent!

S-a scris atât de mult despre puterea prezentului şi, într-adevăr, adevărata putere a vieţii se află numai în prezent. În afara prezentului nu există nimic. Doar amintiri, nostalgii, regrete, păreri de rău, învinovăţiri din trecut, sau îngrijorări, frică, panică, îndoială, angoasă şi anxietate pentru ziua de mâine. Adică iluzii şi multă vânare de vânt. Unde oare s-a dizolvat trecutul, unde oare e ziua de mâine, ştie cineva? De aceea, nici trecutul şi nici viitorul nu au putere în ele însele, pentru că, de fapt, ele nu există.

Trecutul la mulţi oameni e mai real decât prezentul, pentru că ei se hrănesc din nostalgia amitirilor. Şi mereu urcă în bărcuţa gândurilor toxice şi se luptă pe oceanul învolburat al trecutului. Şi sar dintr-o bărcuţă în alta şi se tot întreabă: „dacă aş fi făcut asta, dacă aş fi făcut cealaltă, dacă aş fi fost mai altfel, dacă aş fi trăit în altă parte, dacă aş fi cunoscut alţi oameni"....dacă, dacă, dacă.... Şi unde poate să ducă acest „dacă”, decât doar în butoiul melancoliei fără fund? Acolo e jale mare, căci viermele gândului toxic nu doarme şi mustrarea conştiinţei nu se mai stinge. De ce nu se mai stinge? 

Pentru că tu te consideri vinovat şi nu ai făcut pace cu trecutul tău, cu alegerile tale, cu experienţele tale, cu rănile pe care ţi le-ai produs ţie sau celorlalţi. Şi când toate acestea sunt foarte vii în conştiinţa ta, sufletul tău îşi pierde puterea de a mai trăi cu adevărat în prezent. Sufletul înregistrează toate aceste emoţii şi pentru el este un mare chin să se hrănească cu această otravă a nostalgiei amintirilor. Şi el, astfel, devine tot mai slab, pentru că pur şi simplu acest trecut plin de învinovăţiri şi-a pus amprenta asupra lui şi efectiv îl vlăguieşte. Multă energie a lăsat el în urma sa pentru că nu a reuşit încă să-şi îngroape morţii care se vor îngropaţi. Şi astfel, acest suflet nu mai e ca un întreg, ci este disociat, fără energie, fără putere în el. De aceea, reveria devine mai seducătoare decât prezentul, pentru că acest suflet neîntregit nu-şi mai găseşte menirea în puterea prezentului unde ţi se cere doar un singur lucru mic şi totuşi infinit de mare: să fii conştient de tine însuţi!

Viitorul este şi el un alt vampir energetic care te scurge de energie. Şi aici este tot un ocean învolburat, în care omul sare iarăşi în tot felul de bărcuţe ale gândurilor toxice precum „ce mă voi face dacă, ce voi ajunge dacă, ce se va întâmpla cu noi dacă, din ce voi mai trăi dacă”....dacă,dacă, dacă... E aceeaşi Mărie cu altă pălărie, nu-i aşa? Aici e multă frică şi îngrijorare pentru ziua de mâine. Multă angoasă și disperare în fața unui viitor al incertitudinilor.

Dar ce e până la urmă cu această zi de astăzi? Câtă putere mai are ziua de ieri după ce te-ai trezit? Căci în momentul în care te trezeşti, ziua de azi îţi stă în faţă ca o coală albă. Oare ce vei alege să scrii pe ea? Şi dacă ar fi ultima ta zi, ce ai alege să scrii pe ea? Aceleaşi lucruri pe care le-ai scris şi ieri? Dacă ai alege să scrii aceleaşi lucruri, te felicit, înseamnă că nu simţi nevoia să schimbi ceva. Dacă ai alege să scrii altceva faţă de ieri, iarăşi te felicit, pentru îţi place schimbarea şi asta te ţine alert. Dar scrie totuşi ceva, pentru că altfel vor scrie alţii în locul tău şi nu mai apuci să îţi trăieşti viaţa, ci mai mult vei fi trăit de aceasta. Unii trăiesc viaţa la propriu, pentru că nu le este frică de ea. Alţii se lasă trăţi de viaţă, pentru că tremură fiinţa în ei când îşi amintesc în frânturi cât sunt de luminoşi, de capabili, de puternici. Şi nu suportă optimismul, pozitivitatea şi lumina din ei, pentru că pur şi simplu le e prea frică de viaţă, prea frică de ei înşişi şi de ceea ce sunt capabili cu adevărat.

Puterea prezentului e uriaşă, căci ea elimină din start iluziile minţii care duc printr-o multitudine de căi alambicate doar către suferinţă. Trecutul e suferinţă. Viitorul e suferinţă. Dar prezentul nu o recunoaşte, căci el e dincolo de orice suferinţă. El e dincolo de orice iluzie a lui „dacă”. De aceea toate tehnicile spiritualităţii, într-o formă sau alta, se axează cel mai mult spre prezent. Adică aici, adică acum. Însă mulţi le aplică, se simt bine pe moment, dar după ce îşi încheie aceste exerciţii, părăsesc iarăşi acest tărâm al făgăduinţei şi iarăşi se surprind separaţi de Sursă, căci iarăşi nu mai sunt în „aici şi acum”. Dar unde sunt, unde s-au dus? Oriunde altundeva, dar nu în prezent, poate undeva departe, pe câmpiile elizee ale lui..."ce ar fi fost dacă sau ce ne vom face dacă"?

Aşadar, rămâi în prezent şi nu îţi căra cu tine povara trecutului sau a viitorului. Aici şi acum e bucuria ta, în prezent. Aici şi acum e suflarea ta de viaţă şi prana ta divină, în prezent. Aici şi acum e libertatea ta, în prezent. Aici şi acum e încântarea de a te plimba prin natură, în prezent. Aici şi acum e creaţia ta şi menirea ta, în prezent. Aici şi acum e alegerea ta, în prezent. Aici e şi acum are loc povestea ta de viaţă. Aici şi acum eşti tocmai Tu în puterea prezentului!