Iluminarea şi cei iluminaţi...

Am şezut la masa adevărului, aflându-mă faţă-n faţă cu sinele meu şi astfel, privindu-l drept în ochi, l-am întrebat:

Ce este iluminarea şi oare ce înseamnă să fii iluminat? Oare înseamnă să ai o minte goală, fără gânduri?
Te amăgeşti, mi-a răspuns el. Cum ar putea fi adevărat ce spui atâta timp cât mintea fără gânduri nu există, iar gândurile fără minte, asemenea. Gândurile vin şi pleacă, neavând nici o putere în ele însele. Dar acordând atenţie anumitor gânduri, starea ta se schimbă în funcţie de acestea. Aşadar starea ta e temporară ca şi aceste gânduri temporare. Iar ceea ce este temporar s-ar putea oare numi iluminare?

Atunci oare înseamnă să te afunzi în cunoaştere?
Iarăşi te amăgeşti, mi-a răspuns. Căci dacă ai citi toate cărţile pământului şi ai cunoaşte câte-n lună şi-n stele, s-ar putea ca la sfârşit să constaţi doar că ai umplut văzduhul de cuvinte, dar că nu ţi-a folosit la nimic! Iată o mulţime de oameni care cunosc câte în cer şi pe pământ, dar ia aminte la viaţa lor, cum la prima greutate a vieţii, cad cădere jalnică. Unul spune că vine din lumină, altul spune că a venit să aducă lumina, unul că vine de pe o anumită planetă unde sunt numai entități luminoase, îngeri, mult lapte și multă miere. Însă viața lor de zi cu zi îi vădește că nu sunt autentici și nici nu spun adevărul. Cum aș putea crede că ești lumină când umbli cu pumnul de pastile într-o mână, iar în cealaltă cu pachetul de țigări? Sigur că mulți îi vor crede pe unii ca aceștia, pe pământ uneori ai impresia că s-a răsturnat pe bune căruța cu proști, creduli și schizofrenici. Căci sunt şi mulţi analfabeţi care nu învaţă pe nimeni nimic, dar însăşi viaţa lor generează doar lumină în jur. Ai putea spune deci, că cei învăţaţi sunt mai iluminaţi decât cei necunoscători?

Atunci poate ar trebui să devii un fel de maestru spiritual pentru a ajunge la iluminare?
Te amăgeşti iarăşi şi nu spui adevărul. Ce înseamnă maestru? Să îţi numeri adepţii care te vor urma necondiţionat ca o turmă fără discernământ? Să fii linguşit pe faţă şi bârfit pe ascuns? Cu ce ar fi maeştrii mai presus decât cei simpli? Căci dacă vei privi un copil, acesta îţi va putea preda oricând o lecţie de spiritualitate, nepercepând nici o taxă. Aşadar, cu ce ar fii un maestru mai mult decât este un copil? Unul predă iluzii pe bani grei, pe când un copil îţi oferă bucurie pe degeaba, aşadar care e cel iluminat dintre ei?

Sau poate sărăcia va aduce şi iluminarea odată cu ea? am întrebat.
Te înşeli, cum ar putea fi adevărat, atâta timp cât majoritatea celor săraci sunt cârtitori, nemulţumiţi şi dornici să se îmbogăţească? Dar în acelaşi timp nu ai întâlnit şi oameni bogaţi, dar care nu şi-au lipit inima de nimic din cele de aici? Aşadar care e mai iluminat dintre cei doi:săracul care suferă şi cârteşte sau bogatul care nu îşi schimbă starea în funcţie de cele fugitive ale vieţii?

Atunci poate vreo religie anume ar fi cu adevărat eliberatoare şi ar fi îndeajuns ca omul să se ilumineze? am întrebat iarăşi.
Iarăşi te amăgeşti. Cum ar putea o religie să te elibereze, supunându-te unor reguli şi unor canoane? Cum ai putea urma o întreagă viaţă nişte reguli bătute-n cuie, atâta timp cât eşti într-o permanentă schimbare? Iar ceea ce e impus poate fi eliberator? Ia aminte la cei care îţi spun că doar religia lor e cea adevărată şi ia aminte la dumnezeul lor pe care-l venerează. Priveşte-le faţa, priveşte-le ochii, privește-le viața. Exemplul lor e cel mai grăitor. Însă să nu-i judeci niciodată pe aceştia, fiecare îşi oglindeşte prin ochi, sufletul său. Oamenii vor un dumnezeu căruia să le fie milă de ei, strigând către el ziua şi noaptea. Sunt aceştia iluminaţi oare?

Spune-mi copile ce crezi acum sau ai amuţit ?
Lasă acum întrebările complicate şi apropie-te cu iubire de pura simplitate. Ieși din prostie, din credulitate și din schizofrenie, ca dintr-un mormânt!
Ridică-ţi ochii spre cer. Vezi soarele, oare el străluceşte temporar? Sau este un timp în care el este şi nu este? Norii se perindă prin faţa lui ca un fum, dar lui nu-i pasă de aceştia. Dacă pentru moment norii eclipsează lumina lui, soarele nu se panichează şi nici nu intră în depresie. Căci el ştie că şi acest moment va trece mai devreme sau mai târziu. Aşadar, menirea soarelui este să strălucească indiferent de vreme, nu e treaba lui să controleze schimbările norilor sau ploaia. Menirea lui e doar să strălucească.

Priveşte florile şi iarba câmpului. Oare le simţi vreodată înfricoşate de natura care se poate dezlănţui oricând? Uneori vine arşiţa peste ele, alteori se aşterne un ger cumplit. Dar nici lor nu le pasă de ce e trecător, căci menirea şi firescul lor este să crească şi să înflorească.

Priveşte acum oamenii simpli în cuget şi cu viaţa. Unul poate momentan, nu are după ce bea apă, dar nu se impacienteză şi starea lui rămâne la fel, întru bucurie. Unul ca acesta nu se luptă cu frica, căci aceasta e ca şi inexistentă pentru el. Altul a ajuns să se hrănească din gunoaie, dar în ciuda aparenţelor, lumina care îl înconjoară nu i-o poate lua nimeni, căci starea lui variază doar în jurul bucuriei. Un altul, ai spune la prima vedere că e bătut de soartă, atât de multe necazuri vin peste el, însă el nu le percepe ca necazuri, ci doar ca simple provocări. Iar bucuria lui rămâne de nedescris şi când obstacolele apar şi când dispar. Apoi vezi câte unul infirm fizic într-o stare jalnică, dar care nu-şi bate capul cu infirmitatea lui, căci aceasta nu îi poate eclipsa cu nimic lumina şi bucuria din suflet. Aceştia au înţeles că menirea şi firescul lor e ca ei să strălucească şi să se bucure de darul numit viaţă, indiferent de conjunctura favorabilă sau aşa-zis nefavorabilă în care au ales să petreacă un timp scurt printre ceilalţi.

Dar mai vezi şi câte unii, mulţi însă, cărora nu le lipseşte nimic din cele fugitive ale vieții, dar trăiesc doar într-o continuă îngrijorare, frământându-se zi şi noapte pentru nişte necazuri închipuite. Alţii se plâng permanent fără motiv şi cred că acesta e scopul vieţii, să sufere şi eventual să le mai plângă şi alţii de milă.
Alţii vântură bisericile şi mănăstirile într-o agitaţie continuă, căutând cu disperare un om căruia să îi predea puterea din ei necondiţionat şi care să le dicteze cum să trăiască, căci ei între timp au rămas fără cap pe umeri. Alţii, mari maeştri sau învăţători care se consideră foarte spirituali sau duhovniceşti, dar care la cea mai mică contră care le-ar leza cumva statutul, iau foc şi ard precum tăciunii. Sunt aceștia iluminați oare?

Iluminarea e doar o etichetă cu care paraziții mistici se identifică și turma privește gură cască la aceștia, fără discernământ. Cuvinte frumoase, metafore poleite, povești de pe alte planete, ozn-uri și extratereștrii. Dar dincolo de toate acestea care vrăjesc, cine ești tu? Ți-ai descoperit menirea ta pe pământ sau vorbești de spiritualitate și lumină, dar încă te zbați în patimile cele mai grosiere? Învinge-te pe tine însuți aici și acum. Pornește cu cele trupești și grosiere care îți macină sănătatea. Apoi vei ajunge și la cele subtile care îți amăgesc sufletul. Apoi aprinde un foc mare și azvârle toate aceste amăgiri înăuntrul său! Și după ce au ars ele toate, aruncă-te chiar și pe tine însuți în foc, ca să îți purifici mintea și sufletul, ieșind de acolo ca o ființă pură și luminoasă, eliberată de amăgiri! 

Priveşte copile, omul din spatele aparenţelor şi atunci când are totul fiind pe culmi, dar şi când nu mai are nimic, rătăcind prin văile mai întunecoase ale vieţii. Priveşte schimbările din ei şi observă şi schimbările din tine. Cum se comportă ei într-o situaţie sau alta, dar cum te comporţi tu într-o situaţie sau alta?