Între efemeridele Moşului şi darurile nealterate ale Bucuriei

Moşul e pe cale să sosească. El vine de peste mări şi ţări, încărcat cu iluzii. În trecerea lui, el lasă tuturor câte o mică efemeridă care îşi pierde însă esenţa imediat ce posesorul efemeridei pune mâna pe ea. Şi astfel mai trece un an şi apoi iarăşi Moşul nostru se reîntoarce în tumultul lumii. Când iarăşi revine, găseşte mereu aceiaşi oameni, care mai de care mai dornici să primească ceva din desaga iluziilor. Şi mai trece un an, iarăşi revine şi iarăşi se evaporă. De ce oare tot vine, de ce oare tot mai pleacă? 

El e fugitiv şi mereu în grabă, e discriminator şi caută aşa-zişii copii cuminţi cărora le va face tot felul de daruri. E mereu pe fugă, ca de altfel tot ceea ce vine şi pleacă. Face parte din cele fugitive ale vieţii ca orice iluzie ancorată în matricea 3D. Ce fel de Moş este acesta, atât de nestatornic şi care fuge de mănâncă pământul o singură dată pe an? Cum oferă el o stare care se aşterne pentru câteva zile peste tot pământul? Ce energie generează acest Moş şi care e sursa iluziilor sale?

Efemeridele Moşului sunt oferite cu toate, la pachetul atât de subtil, ascuns şi poleit de către Matrix-ul social şi religios care învăluie umanitatea în tot felul de emoţii şi în tot felul de stări care tot vin şi care tot pleacă. Aşadar, Moşul vine dintr-o iluzie, intră în acest Matrix, se hrăneşte cu aşteptările oamenilor, soseşte, împarte, şi apoi...dus este! O lună plină de aşteptări şi de emoţii care tot cresc şi cresc, până ce euforia se termină, iluziile iau sfârşit, iar Moşul se reîntoarce pe câmpiile elizee! Şi după toate acesea, în unii apare goliciunea, în alţii apare depresia, iar în alţii apare o nouă aşteptare ce va ţine încă un an!

Dar nu, să nu vă întristaţi că spun lucrurilor pe nume! Chiar şi aceste iluzii fugitive au farmecul lor! Acum e momentul să dărui şi să te dărui, să oferi şi să primeşti! Unora le vine greu tot anul să facă daruri, aşa că asta e ziua lor, ziua în care îşi vor pune la bătaie egoismul, zgârcenia, răutatea, ranchiuna, frica de a oferi crâmpeie luminoase din sufletele lor! Lăsaţi-le pe acestea măcar pentru o zi deoparte şi cine ştie, dacă vi se vor face iarăşi dor de ele, mâine le veţi recăpăta înapoi, le veţi regăsi tot acolo, unde au rămas. Dar poate că şi aceste stări alterate se vor dizolva în cele din urmă. Dacă ar fi Crăciunul în fiecare zi, atunci ar fi mari şanse ca umanitatea să dizolve mult din negativitatea emoţiilor distructive. Dar aşa, o singură dată pe an, riscul e să te prindă euforia momentului doar acum, ca mai apoi iarăşi să te reîntorci tot la egoism şi zgârcenie.

Aşadar, ce ai putea dărui din prea plinul inimii tale? Dăruieşte Bucuria, căci ea nici nu vine o singură dată în an, nici nu vinde iluzii la pachet, nici oferte şi nici discount-uri care mai de care mai atragătoare. Ea nu costă nimic, e absolut moka, doar să vrei să o dărui. Ea nu vine pe fugă ca mai apoi să te lase în depresie. Ea e acolo tot anul şi e cu tine permanent, nu doar de sărbători. Şi unde se află ea, unde oare se ascunde ea atât de bine, încât foarte puţini reuşesc să o simtă interior?

Bucuria se află într-un suflet care onorează şi celebrează Viaţa aşa cum i se aşterne în faţă. Se află în apropierea faţă de oameni şi în comunicarea chiar şi cu cei mult mai diferiţi decât tine. Bucuria se află în non-judecativitatea celor ce au alt crez şi altă credinţă decât tine. Se află acolo unde adevărul tău depăşeşte teoria şi se manifestă în viaţa simplă de zi cu zi, între oameni simpli ai vieţii. Se află în bucuriile mărunte şi micile ironii ale vieţii. Ea stăruie înlăuntrul tău şi te îndeamnă să nu te judeci pentru ceea ce eşti, pentru ceea ce simţi, pentru ceea ce gândeşti.

Bucuria îţi poate fi permanent alături, ea nu vine şi nici nu pleacă cu Moşul o singură dată pe an. Acceseaz-o, elibereaz-o și apoi împărtășește-o tuturor, căci numai tu singur nu ai ce face cu ea. Pastreaz-o activă în suflet ca pe o comoară şi ca pe un mărgăritar pe care nimeni nu ţi-l poate fura fără voia ta. Păstrează bucuria nu numai pentru trei zile, ci pentru totdeauna, căci aşa cum sufletul e veşnic viu, aşa şi bucuria ta e una veşnic vie. Dar ce o întreţine?

O întreţine entuziasmul de a crea câte ceva nou şi de a sparge rutina cotidiană a blazării. O întreţine cunoaşterea şi nevoia de auto-depăşire. O întreţine libertatea de a îţi da voie să ieşi din iluzia Matrixului 3D şi de a intra, măcar uneori, dincolo de limitările lumescului. O întreţine iubirea care nu ştie să caute la faţa omului şi să pună condiţii discriminatorii. Cu toţii suntem în aici şi acum, cu toţii trăim cu adevărat doar în puterea prezentului care nici nu vine, nici nu pleacă, şi nici nu cară iluzii trecătoare în desaga Moşului.

Vă urez tuturor să rămâneţi cât mai prezenţi și cât mai conștienți, acolo, în sărbătoarea Bucuriei din sufletele voastre!