Totul este lumină!

Dacă te-ai întreba pe tine însuţi de ce te-ai născut şi pentru ce ai venit aici, ţi-ai putea răspunde fără nici cea mai mică urmă de îndoială la întrebarea asta? Dacă îţi poţi răspunde fără să stai pe gânduri, înseamnă că dărui şi te dărui neîncetat fără să simţi oboseală în tot ceea ce faci. Dacă încă nu-ţi  poţi răspunde acum, poate că vei ajunge la acest răspuns mai devreme sau mai târziu, în funcţie de dorinţa ta sinceră de a afla acest răspuns. E important să afli acest răspuns, căci fără el viaţa ta pare un non-sens şi o pierdere de vreme. Cu cât afli răspunsul mai repede, cu atât mai mult câştigi timp. Iar viaţa ta nu va mai fi nicicând aceeaşi.

Unii, foarte puţini, au aflat acest răspuns şi ei sunt cei mai fericiţi oameni. Alţii, doar îl intuiesc şi simt că ceea ce fac, chiar le este menit să facă. Ei nu îşi pun prea multe întrebări şi nici nu caută răspunsuri. Dar dacă simţi că îţi este bine în ceea ce faci zilnic, nu încerca să ieşi din acest flux de conştiinţă, nu lăsa mintea să te fure şi să te tragă afară din fluxul tău. Rămâi acolo, experimentează acolo, creează cât poţi de mult acolo, unde vibraţia ta pulsează şi unde simţi că efectiv capeţi cea mai multă energie, dăruindu-te.

Totul capătă un nou sens când realizezi că aici, în realitatea ta, este doar lumină. Şi în realitatea mea este doar lumină. Şi în realitatea vecinului tău este doar lumină. Dacă ai putea înţelege asta cu ochii spiritului nu ai mai putea judeca pe absolut nimeni, nu te-ai mai putea judeca nici măcar tu pe tine însuţi. Pentru că ai realiza subit că nu ai mai avea ce să judeci privind la ceilalţi şi la alegerile lor. Dacă ai lua un copil de grădiniţă, unul de gimnaziu şi unul de liceu, punându-i unul lângă altul, ai putea judeca copilul de grădiniţă că nu ştie tabla înmulţirii, pe cel de gimnaziu că nu ştie încă analiză matematică şi pe cel de liceu că încă nu a învăţat mai ştiu eu ce fel de matematici superioare? N-ar avea nici un sens, nu-i aşa? Pentru că fiecare din aceşti copii vor învăţa aceste lucruri la timpul lor, doar dacă vor fi capabili să le înveţe şi dacă simt nevoia să o facă cât mai în profunzime.  

Aşa şi noi oamenii, spiritual vorbind, ne aflăm efectiv pe vibraţii de suflet diferite. Sau dacă sună mai frumos pentru tine, poţi spune că sunt suflete tinere şi bătrâne, evoluate sau mai puţin evoluate. Când un pahar este umplut, el este desăvârşit, indiferent de mărimea lui. Însă oricum am crede că suntem, ne aflăm fiecare dintre noi pe o anumită vibraţie, în acest aici, în acest acum. Iar această vibraţie este lumina ta pe care poţi varia cât de mult simţi nevoia. De fapt, chiar pentru asta ai venit, ca să experimentezi pe această vibraţie şi în această lumină, cât de mult poţi posibil. Şi poţi foarte mult să faci pe vibraţia ta, dar bineînţeles, vei avea mereu provocarea ego-ului care nu vrea cu nici un chip să-l scoţi din zona lui de confort unde e cald şi bine, dar nimic semnnificativ nu se petrece în evoluţia sufletului tău.

Când te mişti doar în lumina ta, te simţi suveranul propriei tale realităţi. Când ieşi din această lumină, te simţi oarecum debusolat şi rătăcit. Vi s-a întâmplat vreodată? Tuturor ni s-a întâmplat, mai mult sau mai puţin, să rătăcim drumul şi să ne simţim ca pierduţi în peisaj. Dar atunci când îţi pierzi busola şi rătăceşti, ceva în interiorul tău îţi va readuce aminte să te întorci din nou în lumina ta, căci în afara ei nu mai eşti tu. Iar când ţi se întâmplă asta vei simţi goliciune, sfârşeală, îndoială şi multă frică. Iar pe tine ca lucrător în lumina ta, nu te pot caracteriza aceste stări alterate, dar ţi se întâmplă pentru simplu fapt că faci alegeri din ego şi nu din inimă.

Şi ce înseamnă să faci alegeri din inimă? Înseamnă să intri în akasha inimi tale şi să cauţi răspunsuri autentice pentru tine, nu doar răspunsuri speculative şi presupuneri pe care le vei găsi mereu în afara ta. În această akashă personală a rămas toată amintirea legată de sufletul tău, cine eşti, de unde vii şi pentru ce ai venit. Toate sunt înregistrate acolo şi doar aşteaptă ca ele să fie accesate, ca şi cum ai intra într-o bibliotecă uriaşă căutând un răspuns într-o anumită carte. Crezi că dacă tu nu îţi mai aminteşti mai nimic despre sufletul tău, toate amintirile legate de acesta s-au dizolvat? Nu au cum să se dizolve căci ele sunt ca nişte pachete de energie şi energia este vie şi are propria sa conştiinţă. Dar dacă vei accesa aceste energii în momentele de maximă detaşare, ele îţi vor vorbi prin imagini, prin trăiri sau chiar prin cuvinte. Nu contează cum îţi vor vorbi, ci contează ce vei simţi atunci când vei accesa profunzimea sufletului tău.

Şi cum îţi dai seama dacă te afli pe vibraţia şi în lumina ta? Atunci când simţi magia revărsându-se în viaţa ta. Atunci când viaţa ta capătă nuanţe de poveste. Unii vor spune poate că e imposibil să mai simţi această magie de poveste, plecând în fiecare zi de dimineaţă la un job necreativ care îi scurg de toate puterile şi întorcându-se tocmai seara, având o relaţie cu cineva în care nu mai există susţinere reciprocă, având o grămadă de lipsuri şi de probleme. Când te afli pe acest flux al lipsurilor şi al problemelor, intri într-o altfel de poveste care se transformă în timp într-un film horror la care tu asişti impasibil, te chinui, te frămânţi, te macini şi te plângi, dar nu mişti un deget în favoarea ta, încercând să ieşi din acest spectacol grotesc şi să revii iarăşi pe vibraţia şi în lumina ta. Adică mai pe scurt, doar pierzi timpul în văicăreala ta.

Chiar şi în întunericul cel mai adânc, chiar şi acolo există lumină. Unde există multă frică, acolo există şi întuneric. Dar frica e doar iluzie, aşadar şi întunericul este doar iluzie. Oamenii care acceptă să trăiască în frică, se deschid practic la scufundarea în întuneric. E doar alegerea lor. Însă şi în întunericul cel mai adânc, licărire de lumină tot mai este. Pentru că ai suflare de viaţă mereu, atâta timp cât eşti aici, viu cu trupul. Iar suflarea de viaţă înseamnă lumină, înseamnă frumos, înseamnă bucurie, înseamnă cântec. Aici creşti cu vibraţia şi urci neîncetat, căci nu există limite. Uneori te mai şi împiedici, alteori doar stagnezi. Însă mai sunt momente în care mai şi cobori cu vibraţia, dar asta se întâmplă tot ca să îţi dai seama ce ai pierdut şi că poţi reveni oricând la vibraţia iubirii, căci doar cu ea creşti ca suflet. Cu vibraţia fricii însă, descreşti ca suflet, pentru că doar pierzi energie acolo, absolut în zadar. 

Dar fiind acolo, în lumina ta, eşti ca o albinuţă care culege nectarul din floare în floare şi apoi vine şi-l depozitează din nou în matca sa. Aşa şi tu, ca lucrător în lumina ta, culegi nectarul experienţelor tale şi apoi el se depozitează în matca sufletului tău, de unde absolut nimeni nu ţi-l mai poate fura. Toate experienţele pe care le faci în lumina vibraţiei tale, au ecou şi efectul lor îşi pun amprenta şi în evoluţia ta, şi în evoluţia întregului univers, căci şi el evoluează odată cu tine. Acolo e adevărata bucurie, căci totul este lumină în realitatea ta!