Viaţa îşi urmează
cursul ei alături de noi, cei care ne urmăm alături de ea, cursul nostru. Adunăm
clipe, adunăm momente, adunăm amintiri. De unele ne aducem aminte cu drag, de
altele parcă nu vrem să ne mai aducem aminte. Însă şi unele şi altele sunt ale
noastre. Ai trecut prin ele şi acum te regăseşti în acest moment, mai călit,
mai experimentat, mai aproape de tine. Aşa că nu nu te îngrijora, căci până şi
cel mai greu moment al tău va trece...
Am cunoscut oameni, pe
unii i-am iubit, pe alţii i-am dezamăgit. Unii ne-au iubit la rândul lor, alţii
poate mult ne-au dezamăgit. De unii ne este tare dor, de alţii vrem să uităm
dacă am putea. Însă şi unii şi alţii au făcut pentru un timp parte din viaţa
noastră. Cu ei am împărţit iubirea, cu ei am împărţit dezamăgirea. Cu toţii au
fost maeştrii tăi pentru un timp. De la toţi ai învăţat câte ceva. Aşa că nu nu
te îngrijora, căci până şi cel mai greu moment al tău va trece...
Unde erai tu când
viaţa a trecut peste tine şi te-a izbit din plin? Cine erai tu atunci şi cine
eşti tu acum? Erai cumva un altul, erai cumva o alta? Nu ai trecut oare tot tu
de unul singur prin toate aceste provocări mai dure ale vieţii? Poate că îţi
era cineva atunci alături sau poate toţi au fugit de lângă tine tocmai când
aveai mai multă nevoie de ei. Iartă-i pe toţi şi iartă-te mai ales pe tine
pentru slăbiciunea de a-i judeca gratuit, fără să încerci să înţelegi dincolo
de aparenţe. Aşa că nu nu te îngrijora, căci până şi cel mai greu moment al tău
va trece...
Te-a durut, ai plâns
sau poate că mult te-ai întristat. E oare cineva vinovat? E oare viaţa
vinovată? E oare Universul vinovat? De ce vezi lucrurile doar în alb şi negru?
Priveşte-le mai adânc şi poate că ochiul minţii tale îţi va releva un înţeles
mai profund, care se află dincolo de alb şi dincolo de negru. Acceptă-ţi
alegerile făcute şi nu te condamna în zadar. Acceptă-l pe cel care odinioară a
simţit să o ia pe un drum sau altul. Cel de atunci poate că a fost arătat cu
degetul de cei cărora le place mai mult să judece decât să trăiască. Însă, mai
repede sau mai încet, mai uşor sau mai greu, ai trecut şi peste asta. Aşa că nu
nu te îngrijora, căci până şi cel mai greu moment al tău va trece...
Poate că pentru un
timp ai uitat de tine, ai uitat cine eşti. Te-ai rătăcit poate în hăţişurile
fascinante ale deşertăciunilor lumeşti. Cei de lângă tine nu te-au înţeles şi
nici n-au încercat să te înţeleagă. Cum ar putea să o facă când pe ei înşişi nu
reuşesc să se înţeleagă? Dar poate că nici tu nu i-ai înţeles atunci când ei
înşişi aveau mare nevoie de tine. Poate că la rândul tău ai fugit şi tu de
lângă ei, înfricoşat. Acum însă, nu e cazul să plângi pentru nişte alegeri pe
care le-ai făcut din laşitate. Aşa ai simţit atunci. Însă acum, cu siguranţă ai
devenit un altul. Aşa că nu te îngrijora, căci până şi cel mai greu moment
al tău va trece...
Încă mai suferi? Încă
te mai doare? Trecutul e plin de răni şi s-a întors de pe frontul amintirilor
cu multe regrete. Nu vorbi despre tine mereu la trecut. Nu îţi zgândări inutil
acele răni care sunt pe cale să se cicatrizeze. Lasă timpul să vindece ceea ce
este de vindecat. Fii alături de tine acum, deşi poate odinioară îţi erai
duşman. Iartă-ţi trecutul şi împacă-te cu el. Împacă-te cu tine însuţi şi fii
mândru pentru că totuşi ai avut curajul de a alege. Cine te-ar putea condamna,
cine te-ar putea judeca? Aşadar nu te îngrijora, căci până şi cel mai greu
moment al tău va trece...
Râmâi în puterea
prezentului. Aici şi acum totul e prezenţă. Ce ai putea spune şi ce ai putea
simţi, aflându-te în această stare de prezenţă? Mai e oare cineva care să
sufere, cineva care încă s-ar simţi traumatizat? Mai simte cineva regrete, mai
are careva nostalgii? Toate s-au dizolvat în amintirile fumegânde ale
trecutului. Norii au stat deasupra ta o perioadă, dar acum sufletul tău s-a
luminat şi s-a înseninat. Aşa că nu fi copil la minte, ci rămâi alături de
copilul tău interior, cel care nu cunoaşte nici frica, nici traumele, nici
suferinţa, nici regretele. Copilul tău interior se bucură şi se lasă învăluit
de această bucurie. Se dezvăluie şi viaţa i se dezvăluie. Râde şi viaţa îl
îmbrăţişează. Cântă şi viaţa în faţa lui dansează. Iubeşte şi viaţa cu iubirea
ei îl copleşeşte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu