Aminteşte-ţi doar frumosul din oameni!

Dacă aceasta ar fi ultima ta zi petrecută aici, înainte de a ajunge cu adevărat Acasă, ai simți oare că pleci din această dimensiune împăcat cu tine însuți? Ai simți atunci că ți-ai îndeplinit misiunea aleasă sau chiar ți-ai depășit-o? Ai putea afirma că ai dat din tine tot ce se putea da? Ai putea spune că ai ajuns să te iubești pe tine însuți, nu doar teoretic, ci și practic, din toată inima și cu toată puterea sufletului tău? Dar despre ceilalți oameni care au interferat cu realitatea ta, despre aceștia ce ai putea spune? Mai sunt unii încă pe care nu-i suporți, mai sunt alții pe care îi disprețuiești? Cum vei încheia „socotelile” cu aceștia, doar întorcându-le spatele, doar bârfindu-i prietenilor tăi?
Dacă ei vor să fugă de tine, atunci lasă-i să plece și să se ascundă unde doresc. Dar dacă cumva vin ei spre tine curați și sinceri, nu fugi tu de ei, nu-i judeca, nu le aminti jignirile pe care odinioară ți le-au adresat tocmai atunci când mintea lor hălăduia cine știe pe unde. Nu îi fă să se simtă vinovați, doar pentru că ego-ul tău vrea să fie puțin mângâiat. Trecutul nu mai are putere, căci tu trăiești doar în „aici și acum”!
Nu e cazul să regreți nimic. Nu e momentul să îți pară rău. Pentru că nu ai venit aici să faci alegeri și să experimentezi ce te atrage, ca pe urmă să îți dai cu tifla-n cap și să îți pară rău pentru propriile tale alegeri. Nu uita că ai învățat ceva din ele. Nu uita asta niciodată. Amintește-ți cât ai învățat când ți-a fost bine și cât ai putut învăța atunci când ți-a fost mai greu, adică când ai acceptat provocarea vieții față-n față și nu fugind de ea ca un laș!
Lasă și remușcările, ele nu-ți folosesc la nimic. Lasă și regretele, ele te vor scurge de energie și te vor ofili. Iar tu ai venit aici pentru a te manifesta ca o floare înflorită, deschisă şi parfumată, nu ca una ofilită, închisă şi urât mirositoare. Lasă și răzbunarea, ca să nu ajungi încă un ramolit psihic, care toată viața a călcat în neștire pe sufletele celorlați!
Uită și rănile celor care te-au trădat, poate că și ei au avut o clipă mai grea în care nu au mai reușit să te susțină. Amintește-ți însă, că poate măcar o singură dată au fost lângă tine și te-au susținut așa cum au putut. Nu-ți aminti partea mai puțin plăcută, ci doar cea frumoasă, în care ai primit o vibrație pozitivă atunci când ai avut nevoiede ea. Chiar nu a contat deloc atunci?
Uită și rănile pricinuite de cei sau cele care te-au înșelat, sau mai bine zis, care s-au înșelat de fapt pe ei înșiși, pe ele însele. Atât au putut ei sau ele să îți ofere. Ar fi trebuit mai mult? Mulțumește-le că totuși te-au iubit cândva, chiar dacă a fost doar pentru scurt timp. Sau vrei să ștergi chiar totul din amintirea ta? Să nu-i vorbești de rău niciodată. Amintește-ți mai degrabă de momentele frumoase când vă iubeați, vă îmbrățișați, vă țineați de mână și vă plimbați. Cum ai putea da cu piciorul atât de ușor la tot ce a fost frumos odinioară, cramponându-te doar de faptul că la un moment dat, el sau ea nu te-a mai vrut? Dar cine ești tu să afirmi cu trufie: „acesta sau aceasta îmi aparține doar mie”?
Lasă oamenii liberi, așa cum liber ești și tu. Nimeni nu îți aparține, așa cum tu nu aparții nimănui. Mai bine descoperă-ți sufletul și arată-le că totuși îți pasă, că totuși simți ceva pentru ei. Nu îi amăgi punându-le în față doar frica ta, doar posesivitatea ta, doar gelozia ta, doar temerile, angoasele și neliniștile tale. Oare chiar nu ai nimic benefic de împărtășit celorlați? Oare să fi secat de tot izvorul iubirii?
Împarte iubire în jur și izvorul de viață al iubirii va renaște din nou în inima ta. Vino cu iubire, nu cu frică! Pentru că oamenii sunt sătui până peste cap să tot audă lucruri impersonale şi care mai de care mai abstracte. Sunt sătui să tot citească generalități care nu transmit nimic de la inimă la inimă și de la suflet la suflet. Oamenii te vor pe tine să te cunoască așa cum ești. Iar dacă nu în această viață, atunci oare când?
Amintește-ți aşadar, doar frumosul din tine şi doar frumosul din oameni!