Lucrul conştient cu tine însuţi este cel mai mare dar pe care îl poţi face Universului şi umanităţii. Şi de ce ar fi neapărat nevoie să faci acest lucru? În primul rând, toată această lucrare e înspre binele tău. Şi ce înseamnă oare să îţi fie bine? Şi de unde să iei acest bine, unde să îl cauţi şi unde să îl gaseşti? Nu ştii de unde să începi şi încotro să îţi îndrepţi atenţia? Pentru început îndreaptă-ţi atenţia către slăbiciunile şi temerile tale. Realizezi cu adevărat ceea ce te face slab? Eşti conştient de ceea ce ţi-e frică? Crezi oare că este ok ca tu să fii slab într-o anumită privinţă şi chiar să persişti în slăbiciunea ta?
A fi slab lăuntric nu e ceva firesc, iubiţii mei. Nici a fi contradictoriu. Nici a fi în tulburare. Nici a trăi în minciună. Nici a te ascunde de unul ca să stai cu un altul. Nici a ascunde adevărul tău de gura lumii. Nici resemnarea. Nici pasivitatea. Nici defensiva. Nici îndoiala. Căci toate acestea te fac slab, îngrozitor de slab. Nimeni nu îşi doreşte un om slab lângă el. Asta e ca o ciumă care se împrăştie şi se răspândeşte de la un om slab către un alt om slab şi tot aşa mai departe. Slăbiciunea e ca o boală molipsitoare care îşi activează viruşii acolo unde găseşte o inimă slabă. Şi ce înseamnă să ai o inimă slabă? Înseamnă să fii vulnerabil şi labil în faţa vieţii. Ce poţi face cu o mămăligă care nu se poate modela? Dar viaţa nu te vrea slab, ci te vrea puternic. Şi cum să fii puternic într-unele, dacă eşti extrem de slab în altele? Suferi doar pentru că tu vrei să suferi. Pentru că nu ai încredere cu adevărat în tine. Pentru că nu ai răbdare de a te observa în interior înainte de a cocheta cu suferinţa. Pentru că nu eşti atent la tine însuţi, ci eşti mai mult atent la atenţia celorlalţi care se îndreaptă sau nu asupra ta. Oare ce face x, oare de ce nu mă mai caută y? Cum de te poţi îndrăgosti de nişte ochi albaştri în virtual, când niciodată nu ai văzut faţa acelui om în real? Şi de fapt nu te îndrăgosteşti de acel om pe care nu l-ai cunoscut vreodată, ci te îndrăgosteşti de o simplă nălucă pe care tu singur(ă) ai hrănit-o în imaginaţia ta. Oare de ce vrei neapărat să fii atât de slab(ă), de ce vrei neapărat să îmbrăţişezi suferinţa?
Oamenii se complac în slăbiciunile lor şi le împărtăşesc tuturor celor amatori de ele. Iar amatori care să-şi bată joc de slăbiciunile celorlalţi sunt cu duiumul. Eu îţi dau slăbiciunea mea şi tu mi-o dai pe a ta, ca astfel situaţia dintre noi să fie fără ieşire. Şi astfel să rămânem amândoi prinşi aşa ca într-o cursă. Dar oare de ce vrei să îmi dai pe tavă doar inima ta slabă? Arată-mi puterea din tine pe aceea cui i-o vei arăta? Arată-mi tu cum lucrezi cu tine însuţi, ca astfel să am şi eu curaj să îţi arăt cum lucrez cu mine însumi! Nu mă ofensa cu slăbiciunea ta, ci întăreşte-mă cu puterea ta! Pentru că cu toţii suntem Una, aşa că la rândul meu mă va afecta slăbiciunea ta, la rândul tău te va afecta slăbiciunea mea! De ce să spunem “oameni suntem”, când putem afirma “suntem oameni”? Aşa că acordă-ţi toată atenţia slăbiciunilor tale şi lucrează la început acolo cu răbdare, cu grijă, cu atenţie. Apoi când ţi-ai rezolvat aceste mici-mari conflicte, apleacă-te şi asupra celor ce ştii că te fac puternic. Nu le lăsa să putrezească undeva neştiute de nimeni, ci cultivă-le şi cizelează-le permanent! Căci dacă înţelegi ce te face slab, atunci vei înţelege cu siguranţă şi ceea ce te va face puternic!
Lucrează cu tine însuţi şi nu te opri niciodată. Nu staţiona prea mult în nici o gară, pentru că nu ai venit aici să priveşti cum trece trenul vieţii şuierând pe lângă tine. Nu ai venit nici să te comporţi ca un milog tot aşteptând un salvator venind pe norii cerului. Nu ai venit nici să îi combaţi degeaba pe cei care nu vor să fie combătuţi. Nu ai venit nici să frângi la nesfârşit inimi prin aşternuturi străine. Nu ai venit să schimbi lumea, ci doar să trăieşti din sine, căci doar aşa îţi aduci cu adevărat contribuţia. Nu ai venit nici să te complaci în mentalitatea defensivă a săracului de tine. Ci ai venit doar pentru un singur lucru: să îţi trăieşti cu adevărat visul tău, nu să visezi în zadar despre trăire!
A fi slab lăuntric nu e ceva firesc, iubiţii mei. Nici a fi contradictoriu. Nici a fi în tulburare. Nici a trăi în minciună. Nici a te ascunde de unul ca să stai cu un altul. Nici a ascunde adevărul tău de gura lumii. Nici resemnarea. Nici pasivitatea. Nici defensiva. Nici îndoiala. Căci toate acestea te fac slab, îngrozitor de slab. Nimeni nu îşi doreşte un om slab lângă el. Asta e ca o ciumă care se împrăştie şi se răspândeşte de la un om slab către un alt om slab şi tot aşa mai departe. Slăbiciunea e ca o boală molipsitoare care îşi activează viruşii acolo unde găseşte o inimă slabă. Şi ce înseamnă să ai o inimă slabă? Înseamnă să fii vulnerabil şi labil în faţa vieţii. Ce poţi face cu o mămăligă care nu se poate modela? Dar viaţa nu te vrea slab, ci te vrea puternic. Şi cum să fii puternic într-unele, dacă eşti extrem de slab în altele? Suferi doar pentru că tu vrei să suferi. Pentru că nu ai încredere cu adevărat în tine. Pentru că nu ai răbdare de a te observa în interior înainte de a cocheta cu suferinţa. Pentru că nu eşti atent la tine însuţi, ci eşti mai mult atent la atenţia celorlalţi care se îndreaptă sau nu asupra ta. Oare ce face x, oare de ce nu mă mai caută y? Cum de te poţi îndrăgosti de nişte ochi albaştri în virtual, când niciodată nu ai văzut faţa acelui om în real? Şi de fapt nu te îndrăgosteşti de acel om pe care nu l-ai cunoscut vreodată, ci te îndrăgosteşti de o simplă nălucă pe care tu singur(ă) ai hrănit-o în imaginaţia ta. Oare de ce vrei neapărat să fii atât de slab(ă), de ce vrei neapărat să îmbrăţişezi suferinţa?
Oamenii se complac în slăbiciunile lor şi le împărtăşesc tuturor celor amatori de ele. Iar amatori care să-şi bată joc de slăbiciunile celorlalţi sunt cu duiumul. Eu îţi dau slăbiciunea mea şi tu mi-o dai pe a ta, ca astfel situaţia dintre noi să fie fără ieşire. Şi astfel să rămânem amândoi prinşi aşa ca într-o cursă. Dar oare de ce vrei să îmi dai pe tavă doar inima ta slabă? Arată-mi puterea din tine pe aceea cui i-o vei arăta? Arată-mi tu cum lucrezi cu tine însuţi, ca astfel să am şi eu curaj să îţi arăt cum lucrez cu mine însumi! Nu mă ofensa cu slăbiciunea ta, ci întăreşte-mă cu puterea ta! Pentru că cu toţii suntem Una, aşa că la rândul meu mă va afecta slăbiciunea ta, la rândul tău te va afecta slăbiciunea mea! De ce să spunem “oameni suntem”, când putem afirma “suntem oameni”? Aşa că acordă-ţi toată atenţia slăbiciunilor tale şi lucrează la început acolo cu răbdare, cu grijă, cu atenţie. Apoi când ţi-ai rezolvat aceste mici-mari conflicte, apleacă-te şi asupra celor ce ştii că te fac puternic. Nu le lăsa să putrezească undeva neştiute de nimeni, ci cultivă-le şi cizelează-le permanent! Căci dacă înţelegi ce te face slab, atunci vei înţelege cu siguranţă şi ceea ce te va face puternic!
Lucrează cu tine însuţi şi nu te opri niciodată. Nu staţiona prea mult în nici o gară, pentru că nu ai venit aici să priveşti cum trece trenul vieţii şuierând pe lângă tine. Nu ai venit nici să te comporţi ca un milog tot aşteptând un salvator venind pe norii cerului. Nu ai venit nici să îi combaţi degeaba pe cei care nu vor să fie combătuţi. Nu ai venit nici să frângi la nesfârşit inimi prin aşternuturi străine. Nu ai venit să schimbi lumea, ci doar să trăieşti din sine, căci doar aşa îţi aduci cu adevărat contribuţia. Nu ai venit nici să te complaci în mentalitatea defensivă a săracului de tine. Ci ai venit doar pentru un singur lucru: să îţi trăieşti cu adevărat visul tău, nu să visezi în zadar despre trăire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu