Gândul de astăzi, în căutarea destinului

Cum adică să îmi caut destinul când el îmi este oferit deja? Unde să îl caut şi unde să îl găsesc? Pe unde să scormonesc şi încotro să mă îndrept? Pe ce scară să urc şi la ce poartă să bat? Pe cine să întreb şi cine m-ar putea lămuri? Cine ar putea spune, destinul e în partea asta sau în partea cealaltă?
Fiecare alegere pe care o facem, ne schimbă sau ne întregeşte linia temporară a destinului nostru. Nimic nu este bătut în cuie decât numai frica care te împiedică să faci schimbări în viaţa ta. Credinţele limitative atârnă şi ele ca răstignite, ţintuite cu piroane de sufletele celor ce nu vor să îşi asume propriul lor destin. Unii şi-l îmbrăţişează, alţii nu vor să şi-l recunoască. Unii şi-l consolidează prin fiecare alegere asumată, alţii şi-l repudiază prin fuga de el. Unii privesc mai mult către ceilalţi şi li se pare că aceştia sunt mai privilegiaţi decât ei. Îi roade invidia şi-i macină frustrarea că nu trăiesc viaţa celor la care privesc. Şi asta pentru că încă nu au înţeles că şi-au asumat un destin înainte chiar de a fi venit aici pe pământ. Şi-au asumat o menire, o misiune, un scop.
Unul alege să fie preşedinte, altul alege să fie un simplu cerşetor. Dar şi unul şi altul îşi împlineşte propriul destin în felul său. De ce au ales această cale, nimeni nu ştie, doar spiritul lor. Ce se află dincolo de această alegere, ce e ascuns în spatele aparenţelor? Ce au trăit oare în viaţa precedentă de au ales acum o astfel de cale? Unul alege să fie un mare aventurier în viaţa aceasta, pe când un altul alege să rămână aplecat unui studiu anume pentru toată viaţa. Primul are nevoie de multă adrenalină şi-şi trăieşte viaţa din plin, pe când celălalt se mulţumeşte cu foarte puţin. Unul alege să fie marinar, altul alege să fie un simplu boschetar. Marinarul nu va suporta să rămână prea mult timp în acelaşi loc şi ar pleca în aventura sa pe mare, chiar dacă ar şti dinainte că oricând îşi poate pierde viaţa. El nu suportă confortul, ci vrea să simtă viaţa în toată plenitudinea ei. Boschetarul însă, nu mai are nevoie de tot ceea ce trăieşte acum acest marinar, o astfel de viaţă a trăit şi el în alte vremuri. Acum, în această viaţă, nu mai are nevoie de aşa ceva, ci de cu totul altceva.
Acesta este destinul, aceasta este „sadhana” fiecăruia dintre noi. Această „sadhana” e practica spirituală pe care o exersăm zilnic, fiecare la locul său, la job-ul său, în casa sa, în familia sa. Oamenii caută în afara lor, ceea ce nu pot găsi decât în ei înşişi. Oamenii merg până la capătul pământului după o himeră şi când se întorc în mediul lor, îşi dau seama că chiar acolo se află răspunsul. Lângă familia ta, e un răspuns. Lângă prietenii tăi, e un alt răspuns. La job-ul tău, se află un alt răspuns. Aici pe facebook, e un altfel de răspuns. Totul e un răspuns care are un înţeles dincolo de aparenţe. Soluţiile nu pică din cer şi te lovesc în moalele capului, poate într-un final te vei trezi cumva. Lucrurile nu se întâmplă aşa, ci într-un mod mult mai fin şi mai simplu. Fii atent permanent la drumul tău, nu la drumul altora. Doar nu fugi de tine în zadar, nu întoarce spatele destinului tău!