Dacă ţi-ai putea vedea sufletul cu ochii fizici, oare cu ce fel de floare s-ar asemăna sufletul tău? Ce senzaţie ţi-ar da această floare atunci când ai privi la ea? Iubire, bucurie, armonie, lumină, pace? Sau frică, tulburare, tristeţe şi dezgust? Cu fel de floare te-ai asemăna dacă fiinţa ta s-ar înfiripa şi ar răsări în faţa ta? Ai putea să te apropii de ea cu gingăşie ca să-i priveşti mai atent frumuseţea sau ţi-ai întoarce faţa de la ea pentru că nu ai putea suporta urâciunea ei materializată în faţa ta? Ai îngriji-o şi mai mult ca până acum sau ai secera-o din rădăcină cu brutalitate ca să nu te mai vezi niciodată exact aşa cum eşti?
Oare te-ai asemăna cu un ghiocel firav care de-abia l-ai putea mângâia de teamă să nu-i frângi petalele? Sau cu un trandafir care nu te lasă să îi atingi decât numai floarea? Te-ai asemăna cu o orhidee multicoloră şi totuşi atât de smerită în felul ei care te îndeamnă permanent să o contempli? Sau te-ai asemăna cu un fel de cactus care nu suportă nici un fel de atingere?
Oare ce fel de miros ar emana această floare a sufletului tău? Te-ar apropia sau te-ar îndepărta? Te-ar convinge ca să o iubeşti şi mai mult sau te-ar dezamăgi atât de cumplit încât ai fugi pur şi simplu de ea?
Are ea destulă putere în rădăcina ei ca să se susţină în fiecare zi? Sau la prima adiere a unui vânt se frânge în două? Are ea destulă rezistenţă interioară sau la primul îngheţ se usucă şi se ofileşte?
Floarea aceasta de care îţi vorbesc eu, e cea creată după chipul şi asemănarea ta. Oare e vie şi străluceşte sau încă e adormită şi nu se mai satură de atâta somn? Sufletul tău zboară tot mai sus sau se vaită pe undeva în valea plângerii? Creşte şi se îndreaptă tot mai aproape de divinitate sau descreşte şi se afundă tot mai adânc în patimi? Oare se bucură în lumină sau suferă resemnat în întuneric? Înaintează fără să privească cu frică îndărăt sau merge şchiopătând un pas înainte şi doi înapoi?
Cu ce fel de floare te-ai putea asemăna dacă sufletul tău s-ar materializa în faţa ta?
Oare te-ai asemăna cu un ghiocel firav care de-abia l-ai putea mângâia de teamă să nu-i frângi petalele? Sau cu un trandafir care nu te lasă să îi atingi decât numai floarea? Te-ai asemăna cu o orhidee multicoloră şi totuşi atât de smerită în felul ei care te îndeamnă permanent să o contempli? Sau te-ai asemăna cu un fel de cactus care nu suportă nici un fel de atingere?
Oare ce fel de miros ar emana această floare a sufletului tău? Te-ar apropia sau te-ar îndepărta? Te-ar convinge ca să o iubeşti şi mai mult sau te-ar dezamăgi atât de cumplit încât ai fugi pur şi simplu de ea?
Are ea destulă putere în rădăcina ei ca să se susţină în fiecare zi? Sau la prima adiere a unui vânt se frânge în două? Are ea destulă rezistenţă interioară sau la primul îngheţ se usucă şi se ofileşte?
Floarea aceasta de care îţi vorbesc eu, e cea creată după chipul şi asemănarea ta. Oare e vie şi străluceşte sau încă e adormită şi nu se mai satură de atâta somn? Sufletul tău zboară tot mai sus sau se vaită pe undeva în valea plângerii? Creşte şi se îndreaptă tot mai aproape de divinitate sau descreşte şi se afundă tot mai adânc în patimi? Oare se bucură în lumină sau suferă resemnat în întuneric? Înaintează fără să privească cu frică îndărăt sau merge şchiopătând un pas înainte şi doi înapoi?
Cu ce fel de floare te-ai putea asemăna dacă sufletul tău s-ar materializa în faţa ta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu