Un infinit ocean de iubire...

 
Dumnezeu este un infinit ocean de iubire care ne îndeamnă mereu să ne aruncăm în El. Dar mulţi nu au destul curaj ca să se arunce pentru că le e frică de înec. Aşa că rămân pasivi în continuare pe malul oceanului, întrebându-se ce se află în interiorul Lui, aruncând cu pietre şi hilizindu-se fără noimă de undele pe care le provoacă pietricele lor…

Dumnezeu este un infinit ocean de iubire iar vastitatea Lui este de necuprins. Cum ar putea cuprinde privirea limitată pe Cel ce este de necuprins? Cum ar putea înţelege o minte încorsetată de frică pe Cel ce este de neînţeles? Cum ar putea o mână omenească să-L atingă pe Cel ce este de neatins? Şi cum ar putea atinge omul adâncul oceanului, adâncul iubirii Lui Dumnezeu care nu are hotar?

Dumnezeu este un infinit ocean de iubire iar omul este un infinit ocean de iubire pentru El. Adâncul oceanului este fără fund aşa cum este şi iubirea omului pentru Dumnezeu. Cu cât omul are curaj să se afunde puţin câte puţin, cu atât iubirea îl cuprinde şi mai mult. Iar odată ce începe să se scufunde, omul nu mai are odihnă în căutarea sa, iar cale de întoarcere atunci pentru om nu mai este.Căci omul nou s-a lepădat de omul vechi, iar mintea nouă nu se mai recunoaşte nicidecum în mintea veche…

Dumnezeu este un infinit ocean de iubire care nu scade niciodată pentru că fluxul si refluxul iubirii Lui îşi găsesc răspuns în inima omului. Iar inima omului este catalizatorul iubirii Lui Dumnezeu. Din inimă se revarsă energia iubirii prin care Dumnezeu sporeşte în iubirea Sa pentru noi, iar noi ne avântăm cu şi mai multă râvnă către iubirea Lui…

Dumnezeu este un infinit ocean de iubire iar noi oamenii suntem ca nişte picături în El. Dar picătura odată cuprinsă de ocean nu mai poate fi distinsă căci s-a facut una cu El. Atunci chipul şi asemănarea Lui, devin chipul si asemănarea noastră. Dacă picătura ar fi ales în continuare să rămână pe malul oceanului, nu s-ar fi putut niciodată uni cu El şi ar fi rămas separată de adevarata iubire dumnezeiască care nu sărăceşte niciodată…

Dumnezeu este un infinit ocean de iubire care nu are capăt, nici început, nici sfârşit. Dar omul singur îşi creează propriile maluri, create de propriile lui credinţe limitative care îl separă de Dumnezeu. Iar adevărata iubire a Lui nu se află la suprafaţă ci în străfunduri, acolo unde cu cât înaintezi frica se evaporă iar iubirea creşte până când omul şi Dumnezeu se fac Una…

Dumnezeu este un infinit ocean de iubire care nu poate fi cuprins prin nici un cuvânt omenesc. Căci un simplu atribut uman nu îl poate defini pe Dumnezeu şi o mică virtute omenească nu îl poate caracteriza pe El. Dar deşi spunem că El ar fi conştiinţă şi energie, aceste cuvinte sunt cu totul sărace şi nu pot cuprinde mai nimic din adevărata Lui fiinţă…

Dumnezeu este un infinit ocean de iubire. Pe malurile oceanului, oamenii se plimbă şi se întreabă ce este viaţa, ce este omul. Cei puţin mai îndrăzneţi, circulă cu corăbiile lor de-a lungul şi de-a latul oceanului, experimentând mai mult decât cei care rămân pe maluri. Iar cei mai curajoşi, foarte puţini la număr, se aruncă de-a dreptul în ocean, căci doar aşa înţeleg că pot scăpa de frică, aruncându-se în oceanul iubirii Lui Dumnezeu....

Dumnezeu este un infinit ocean de iubire în care sufletele oamenilor coboară cu cât înaintează în cunoaşterea de sine. Cunoaşterea sparge bariera ignoranţei şi sporeşte iubirea omului pentru Dumnezeu. Iar acolo unde este iubire nu mai poate fi patimă, ci doar un suflet curat, pur şi luminos. În Dumnezeu nu poate fi patimă, cum nu poate fi nici în omul plin de iubire. Iar dacă există un astfel de om în care patimă nu este, eu îl invit şi îl primesc cu mare drag în inima inimii mele…