Multumesc!

Îţi mulţumesc dragă Niculina,
iar mulţumindu-ţi ţie,
îmi mulţumesc mie însumi,
şi recunoscându-te pe tine,
mă recunosc pe mine,
şi privindu-te pe tine,
mă privesc pe mine ca într-o oglindă.
Şi iată cum,
luminându-te tu în chip minunat,
ne luminăm şi noi în chip minunat,
şi înaintând tu cu nădejde spre sinele tău,
înaintăm şi noi cu bucurie spre sinele nostru!

Îţi mulţumesc dragă Niculina,
căci ţi-ai făcut cunoscut necunoscutul din tine,
arătându-te oamenilor aşa cum eşti,
nici simplă, nici complicată,
nici accesibilă, nici inaccesibilă,
te-ai făcut ca o mamă pentru unii,
sau ca o soră pentru alţii,
aceştia s-au apropiat de tine
şi tu te-ai apropiat de ei,
unora tratându-le trupul,
iar altora vindecându-le mintea,
şi dintr-o minte veche şi întunecată,
le-ai recreat una nouă şi luminoasă!
Ca un vârtej,
treci tu uneori prin viaţă,
pe unii doar îi ignori cu mare nonşalanţă,
altora le spui doar adevărul faţă-n faţă,
şi unora şi altora le-arunci mari provocări,
ca să răzbată singuri şi fără ezitări,
de-ar înţelege ei ce bine le-ai făcut,
ţi-ar mulţumi-n mod sincer, nu doar prefăcut.
Astfel poate şi-ar depăşi ei înşişi propria limită,
filtrându-şi gândurile atent ca printr-o sită,
şi-ar realiza cum depăşind tu orice obstacol,
n-ai asistat  impasibilă ca la un simplu spectacol.

Pe unii îi tratezi pe faţă,
privindu-i ochi în ochi,
pe alţii îi sfătuieşti doar virtual,
şi totuşi în mod real,
pe blog,pe facebook sau pe oriunde,
te apropii de toţi în mod egal,
deşi mulţi dintre ei îşi ascund feţele,
iar alţii îşi ascund doar ochii,
dar de ce fac aceasta şi fug de ei înşişi,
nu am putut înţelege vreodată,
dar nu-i judec şi nici nu-i condamn,
căci şi eu am fost la fel ca ei odată.
Dar luminătorul trupului este ochiul,
căci dacă ochiul tău va fi curat,
tot trupul tău va fi luminat,
iar dacă ochiul tău va fi rău,
atunci întunericul din tine cu atât mai mult!
Dar fiecare după sufletul său alege să se expună,
iar dacă acolo este frică, oare ar mai fi în el iubire?
Iar daca este doar iubire, oare ar mai putea fi acolo frică?

Îţi mulţumesc dragă Niculina,
pentru că văzându-te sporind cu sufletul şi viaţa,
am luat aminte şi noi la viaţa noastră,
şi ne-am schimbat lucrând la mintea noastră,
unii doar pentru o vreme, alţii neâncetat,
unii apropiindu-se cu frică, alţii cu îngăduinţă,
fiecare după puterile sale şi după râvna sa,
unii întorcându-se înspăimântaţi de unde au plecat,
alţii zburând în înalturi,
lăsând deoparte orice surogat.
Căci nimeni nu s-a făcut vreodată bun fără voia lui,
nici necredinciosul nu a devenit credincios la îndemnul altora,
nici nu-şi va schimba cineva cugetul rău fără voia sa,
ci fiecare straluceşte,
doar dacă cu adevărat va vrea!
Dar tu i-ai răbdat şi pe unii şi pe alţii,
iar dacă unii au ales doar să arunce cu pietre,
tu nu ai luat aminte la răutăţile lor,
ci ai mers fără oprire pe drumul tău,
unde nu ţi se poate întâmpla nimic rău.
Căci fiind tu întreg simplă,
te-ai împărţit tuturor întreg variat,
şi astfel te-ai făcut ignorantă cu cel ignorant,
sau filozoafă cu cel filozof,
şi te-ai făcut una cu aceştia,
şi le-ai întins o mână ca să-i ridici cumva,
pe unii i-ai tras din groapa ignoranţei,
pe alţii i-ai scos din labirintul fricii,
şi i-ai împins cu nădejde pe toţi,
spre poarta fiinţei lor!

Îţi mulţumesc dragă Niculina,
căci ne-ai arătat cum omul poate trăi conştient,
ca şi cum s-ar trezi dintr-un somn adânc,
ca şi cum s-ar trezi de la moarte la viaţă,
ca şi cum de pe ochi i s-a ridicat o ceaţă,
înţelegând în cele din urmă.
ce este omul şi ce se află ascuns în el,
comoara care nu sărăceşte niciodată,
izvorul care nu poate secătui în veci,
lumina care nu poate fi eclipsată vreodată.
Toate acestea sunt vii şi adevărate,
doar pentru cei curaţi cu inima şi viaţa,
pentru cei fideli cu adevărat sinelui lor,
pentru cei smeriţi în ascuns şi totuşi demni,
pentru cei care-au transcens grija lumească,
pentru cei care-şi arată dumnezeirea pe faţă,
şi care au înţeles dincolo de trup,
ce e cu această viaţă.
Însă toate aceste adevăruri nu pot fi cunoscute,
de cei aroganţi,trufaşi şi mândri,
care aleg doar să critice de dragul criticii,
însă fără să urmarească ceva constructiv,
care aleg doar tot să şuşotească,
fără ca la nimic să le folosească.
Fiecare însă e liber să aleagă,
fluxul de conştiinţă pe care vrea sa meargă,
unul vrea să sufere-e liber să o facă,
altul să se bucure-căci viaţa-i doar o joacă,
simplitatea reduce totul la- "a fi aşa cum eşti”,
mai de folos îţi este să fi "tu însuţi” doar o viaţă,
decât să porţi o mască-n zeci de mii de vieţi!

Îţi mulţumesc dragă Niculina,
căci în jurul tău ne-am regăsit cu toţii,
neprihăniţi, cereşti şi puri,
dumnezei din Dumnezeu mai bine zis,
şi ne-am întors feţele de la întuneric,
spre lumina care purururea străluceşte în noi,
şi din fii risipitori care eram odată
ne-am regăsit chipul şi asemănarea noastră!
Aşa cum tu ai ales să-ţi înmulţeşti talanţii,
aşa şi noi am ales să nu-i îngropăm,
ci arătându-ne pe noi înşine aşa cum suntem,
am înmulţit talanţii fiecare după propriile puteri,
unul de zece ori,
altul de o sută,
iar cei mai râvnitori,
de mult mai multe ori!

Astfel, am fugit şi n-am mai dat somn ochilor noştri,
până nu am ieşit din mlaştina întunecată a suferinţei,
ajungând în cele din urmă la limanul bucuriei,
bucurându-ne împreună unul de altul,
aşa cum şi tu te bucuri de noi,
aşa cum şi noi ne bucurăm de tine,
apropiindu-ne cu iubire şi fără gânduri ascunse,
şi devenind noi uşori,
eliberându-ne ca de o povară de tot trecutul nostru,
ne-am lepădat de gândurile care ne sabotau,
şi ne-am creat aripi noi şi luminoase,
de o parte iubirea, de cealaltă bucuria,
de o parte nădejdea, de cealaltă hotărârea,
care ni s-a dat in dar,
de-a spori în cunoaşterea de sine,
care nu are hotar.

Îţi mulţumesc dragă Niculina,
pentru că ne-ai arătat la toţi că se poate
să ne schimbăm minţile şi vieţile implicit,
căci tu ai ales să te arăţi oamenilor explicit,
ca şi cum ţi-ai fi pus la dospit cozonacii,
iar când i-ai scos, i-ai împărţit tuturor,
oferindu-ne o masă din prea plinul sufletului tău,
şi astfel ne-am îndestulat cu toţii din bunătăţile tale,
adică din experienţele tale, mai bine zis,
căci tu ai ales să te depăşeşti pe tine însăţi,
şi nu te-ai lăsat învinsă de obstacolele vieţii,
trecând fără oprire de la un nivel la altul,
experimentând viaţa şi nu lăsându-te experimentată de ea,
dominând-o şi nu lăsându-te dominată de ea,
ţi-ai învăţat din plin toate lecţiile,
arzând etape din viaţă iarăşi şi iarăşi,
ne-ai învăţat să vedem tot ce e mai bun,
în noi înşine şi asemenea în ceilalţi,
trăind fără frică şi fără complexe,
căci o viaţă traită în frică,
e doar o viaţă pe jumatate traită.

Îţi mulţumesc dragă Niculina,
pentru curajul tău de a spune lucrurilor pe nume,
împărtăşind din frumuseţea vieţii în stânga şi în dreapta,
i-ai învăţat pe oameni să nu mai ia totul de-a gata,
ci să creadă în ei înşişi dincolo de orice limitare,
şi să intre acolo unde nimeni acces nu are,
pe poarta fiinţei lor care rămâne mereu deschisă,
unde omul şade pururea în poala lui Dumnezeu,
unde nu mai există nici frică, nici păreri de rău,
unde nu mai este nici discipol, nici maestru,
unde nu mai este nici prizonier,nici temnicer,
unde trecutul şi viitorul sunt doar simple himere,
iar puterea prezentului face din ele simple efemere.
Aşadar,
fiind tu de partea ta întru totul,
am început şi noi să fim de partea noastră,
arătându-ne aşa cum suntem în această viaţă,
lăsând inspiraţia fără oprire să crească,
am creat ceea ce sinele ne îndeamnă pe faţă,
şi-am arătat tuturor ceea ce spiritul nostru ne învaţă.
Lumină din lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
credinţa în noi înşine pe toţi ne-a luminat,
şi astfel trecutul fără efort s-a estompat,
uşor-uşor frica s-a diminuat,
mintea cea veche rapid a îngheţat,
în timp ce mintea nouă,ca pasărea Phoenix,
din propria cenuşă a-nviat!

Îţi mulţumesc dragă Niculina,
şi totuşi cuvintele sunt uneori prea sărace,
şi nu pot exprima decat o mică fărâmă de adevăr,
dar chiar şi aşa sărace cum sunt,
ţi le-am adus ca pe-o ofrandă,
sau ca pe un mărgăritar dacă vrei,
pe care l-am scos din vistieria sufletului meu,
şi l-am adăugat comorii din sufletul tău,
şi astfel zburând tu,
am început să zburăm şi noi odată cu tine,
regăsindu-ne puterea noastră interioară,
regăsindu-ne bucuria pierdută odinioară,
regăsindu-ne adevarata fericire din sinele nostru,
regăsindu-ne sinele divin,cel pururea maestru,
am cinat cu toţii împreună ca la o cină împărătească,
am şezut alături de tine şi tu alături de noi,
cel mic lângă cel mare,cel mare lânga cel mic,
căci în adevărata iubire nu mai există diferenţe,
nu mai există nici comparaţii între două feţe,
fiecare regăsindu-şi propria sa masură,
fiecare înţelegând până unde vrea să ajungă.

Vino acum,
spune câte a făcut Dumnezeu sufletului tău,
dezvăluie ceea ce ştii tu mai bine,
să nu ţii nimic ascuns sub obroc,
arată-l tuturor pe dumnezeul din tine,
care straluceşte şi astfel te susţine,
arată, vorbeşte, scrie, învaţă,
cum ai ajuns tu să revelezi adevărul pe faţă,
cum te-ai adăpat tu din izvorul cunoaşterii de sine,
cum ne-ai hrănit la nesfârşit cu frumuseţea din tine,
cum ţi-ai expandat fără hotar conştiinţa,
cum lumina ţi-a învăluit toată fiinţa!

Veniţi si voi,
profani, iniţiaţi, maeştri sau anonimi fără nume,
apropiaţi-vă în mod sincer de voi înşivă şi de lume,
dezvăluiţi-vă şi voi sufletele dacă nu vă este frică,
originalitatea şterge penibilul şi imediat îl disipă,
lăsaţi şi criticile sau judecăţile fără rost,
care subjugă minţile slabe ce stau la adăpost,
mai bine arată-mi tu omule cum lucrezi schimbarea ta,
şi-ţi voi arăta şi eu cum am schimbat mintea mea,
sau poate că şti tu vreo altă metodă sau cale,
n-o ţine doar pentru tine,
arat-o la fiecare!
Sau continuă de vrei,
să critici în orice anotimp,
ai putea dormi şi critica-n acelaşi timp?
Căci răutatea omului nimic n-o poate descrie,
iar mai mult decât atât, ce-aş mai putea eu scrie?

Îmi mulţumesc acum şi aşa să fie,
nu-mi pasă ce crede x sau y despre mine,
iar ce e în mine, doar eu ştiu cel mai bine,
de mă smereşte careva sau de mă înalţă,
rămân pururi loial sinelui meu care mă-nvaţă,
lăsând deoparte si nebăgând de seamă,
călăii ce suflete ucid şi minţi manipulează,
însă cel ce se lasă manipulat,
e doar un trădător,
căci tot hrănindu-se din linguşeli,
rămâne-un simplu impostor!

Astfel mi-am potrivit sufletul meu ca într-o icoană,
la care privesc neîncetat şi mă contemplu fără teamă,
având în mână o trestie de scriitor,
am înhăţat cuvintele prinzându-le din zbor,
le-am aşternut pe aici doar cu sinceritate,
scriind în mod simplu şi fără vanitate,
trecând prin foc şi tot experimentând de-o viaţă,
mi-am purificat sufletul şi mintea faţă-n faţă,
şi am împărţit cu voi crâmpeie de lumină,
împărtăşind ideile deschis şi nu doar în surdină.
Aşa este şi aşa să fie dragă Niculina,
de-a pururi cu toţii să fim cu gândul în lumină!