A fi de partea ta sau a nu fi

Pentru mine oamenii se împart în două categorii mari: cei care sunt de partea lor şi cei care nu sunt de partea lor. Dar ce înseamnă de fapt să fi de partea ta sau nu?

Cu ce categorie să începem? Mai bine cu cei care nu sunt de partea lor, pentru a termina într-o notă optimistă, ok?

Aşadar, pentru mine, oamenii care nu sunt de partea lor sunt cei care:

-aşteaptă resemnaţi ca viaţa să li schimbe de la sine

-nu sunt dispuşi să facă vreun efort considerabil în privinţa asta

-majoritatea nici măcar nu-şi dau seama că viaţa lor necesită schimbări majore

-sunt reticienţi la schimbări

-preferă să critice într-un mod neconstructiv

-nu se bucură de realizările celorlalţi, iar dacă o fac, o fac doar de faţadă dar pe dinăuntru ranchiuna îi mănâncă de vii

-trăiesc plângându-se permanent şi caută mereu oameni dispuşi ca să-i asculte

-consideră că ceva sau cineva din afară e responsabil pentru suferinţa lor: guvernul, statul, sistemul, Dumnezeu

-privesc cu suspiciune un om realizat sau care trăieşte altfel decât marea turmă

-sunt invidioşi pe cei care au succes

-se simt mereu lezaţi de ceva ca şi cum ei cred că merită mai mult dar nimeni nu-i ajută să-şi descopere potenţialul

-sunt refractari la ideile şi părerile originale şi nu dau credit nimănui din cei care au reuşit să iasă dintr-o credinţă limitativă

-sunt extrem de orgolioşi şi duri cu ceilalţi, iar despre ei înşişi au părere foarte bună

-nu-i interesează cunoaşterea sau ceva spiritual pentru că netrăind din sine, mintea veche îi conduce şi-i îndeamnă să găsească soluţii doar pentru grija de zi cu zi

-nu acceptă din start ajutor, sfat, sau altă părere diferită decât a lor

-se chinuie permanent şi de obicei acest chin li se pare firesc, s-au obişnuit atât de mult cu el încât chinul le-a devenit a doua natură

-nu ştiu să se bucure de lucrurile mărunte ale vieţii, nu au timp pentru astfel de „nimicuri”

-sunt mereu dispuşi să se certe cu cineva doar de dragul certei, pur şi simplu aşa se hrănesc ei, iar dacă cumva nu iese nimeni la interval, merg ei în căutarea certei

-trăiesc în frică transformând propria frică într-un idol la care se închină zi şi noapte

-nu citesc mai nimic decât eventual lucruri care nu au legătură cu omul şi cunoaşterea

-fac mereu abstracţie de lecţiile pe care viaţa lor însăşi le-o predă şi consideră că nu au nici o lecţie de învăţat

Şi multe altele...

Cei care sunt de partea lor sunt cei care:

-merg înainte pe drumul lor fără să se uite în ograda vecinului

-îi interesează doar să îşi manifeste sinele şi să împărtăşească necunoscutul din ei înşişi celorlalţi

-sunt permanent în alertă dar nu în disperare

-acceptă cu răbdare şi păreri diferite chiar dacă acele păreri nu sunt conforme crezului lor

-evită polemicile distructive pentru că acestea li se par doar pierderi de vreme şi de energie

-evită să dea sfaturi fără a fi întrebaţi, evită să îşi arunce mărgăritarele pe aiurea

-sunt autentici şi nu suportă duplicitatea şi fariseismul

-îşi recunosc propriile greşeli şi nu se mai simt vinovaţi pentru ele pentru că le-au transformat din greşeli în experienţe

-aleg să spună adevărul în faţă deşi ştiu bine că şi acest adevăr este relativ

-îşi asumă vorbele pentru că le-au experimentat la propriu şi nu vorbesc doar din cărţi

-nu încearcă să pară mai buni decât sunt pentru că cel mai important pentru ei e să fie autentici

-se bucură de realizările celorlaţi necondiţionat şi îi susţin

-au înţeles că aici printre oameni nu există perfecţiune ci doar căderi, ridicări, ocolişuri, urcuşuri sau coborâşuri

-îşi urmăresc propriile trăiri în mod conştient

-se bucură de „nimicurile” vieţii şi ştiu că în ele constă tot farmecul vieţii

-nu îndeamnă pe nimeni direct să facă ceva din ceea ce ei au făcut şi consideră că e bine de făcut

-lasă propria lor viaţă să vorbească de la sine în locul lor

-nu se consideră mai sus ca alţii în cunoaştere pentru că ştiu că oricine le poate preda oricând o lecţie, chiar şi un copil

-deşi poate mai fac alegeri compromiţătoare, înţeleg asta şi revin la ei înşişi ca la nişte vechi prieteni, învăţându-şi lecţia care se vroia învăţată

-primesc cu bucurie sfaturi sau ajutor fără resentimente

-primesc de la viaţă totul ca din mâna lui Dumnezeu

Şi multe altele...