Pana cand?

Până când îţi vei reprima nevoia de a-ţi face cunoscut necunoscutul din tine, şi până când îţi vei frânge energia care vrea să se elibereze din tine?

Până când îţi vei reprima originalitatea care abia aşteaptă să iasă din propria cuşcă şi până când te vei îndoi de tine însuţi?

Până când îţi vei reprima nevoia de a te arăta pe tine însuţi aşa cum eşti şi aşa cum gândeşti, şi până când te vei lăsa influenţat doar de cei pe care crezi că au mai multă înţelepciune decât tine?

Până când îţi vei reprima demnitatea de OM spunând lucrurilor pe nume şi până când vei crede că nu eşti încă în măsură să îţi aşterni fără frică punctul tău de vedere?

Până când îţi vei reprima nevoia de a fi liber şi de a trăi după propria ta conştiinţă, şi până când îţi vei călca pe suflet lăsându-te ghidat de cei care nu se pot ei înşişi lăsa ghidaţi de nimeni?

Până când îţi vei reprima frumuseţea din tine şi până când vei avea reţinerea de a te arăta aşa cum eşti fără înflorituri, fără măşti şi fără dualitate?

Până când îţi vei reprima lumina din tine să te lumineze şi să lumineze în jurul tău, şi până când te vei lăsa sedus de întunericul care vrea să frângă lumina netăiată a iubirii?

Până când te vei întreba într-un mod sfidător de unde ştie cineva ceva anume şi până când vei pune sub semnul întrebării experienţele de viaţă împărtăşite de alţii?

Până când îţi vei reprima nevoia de a crea tu ceva din propria ta cunoaştere şi până când vei rămâne doar la stadiul de a arunca cu pietre asupra celor care se străduiesc şi încearcă să se depăşească pe ei înşişi?

Până când îţi vei reprima talanţii cu care ai fost înzestrat, crezând la nesfârşit că eşti nevrednic şi până când vei rămâne în smerenia falsă care-ţi fură identitatea?

Până când îi vei judeca pe ceilalţi care au curajul de a se exprima necenzurat şi până cînd îţi vei cenzura tu propria unicitate care se vrea mărturisită pe faţă şi nu în ascuns?

Până când îi vei condamna pe cei care îşi prezintă propriile adevăruri venite din experienţele lor de viaţă şi până când îi vei considera pe aceştia doar orgolioşi, aroganţi şi mândri?

Până când îţi vei reprima deschiderea la o părere diferită de a ta, alegând doar să emiţi judecăţi gratuite ?

Oare nu e prea obositor să trăim în bănuieli, gânduri ascunse şi critici cu care doar ne separăm la nesfârşit unii de alţii ?
Oare nu ar fi mai frumos şi mai creativ să ne susţinem unul pe altul ca de la sine la sine?