Deschide-ţi inima în faţa frumosului din jurul tău care te îndeamnă mereu să priveşti în afară ca şi cum ai privi înlăuntru, aşa în faţă, precum şi în spate, aşa deasupra, aşa şi dedesubt, aşa în cer, precum şi pe pământ... Aşadar, dacă tu însuţi nu o vei face, oare cine o va face în locul tău?
Deschide-ţi ochii în faţa culorilor care abundă în natură şi priveşte aceste infinite nuanţe de verde, în iarbă, în flori, în frunze, pe dealuri, pe munţi şi pe câmpuri. Tot acest verde este darul naturii care îţi bucură ochiul şi îţi încântă privirea... Aşadar, dacă tu însuţi nu o vei face, oare cine o va face în locul tău?
Deschide-ţi făptura interioară către divinitatea care se reflectă prin lumina exterioară. Ea îţi arată zorii care se înfiripă dimineaţa devreme şi înlătură întunericul ca pe un fum. Căci după orice noapte neagră a sufletului, se înfiripă puţin câte puţin lumina credinţei interioare care te cheamă spre ea... Aşadar, dacă tu însuţi nu o vei face, oare cine o va face în locul tău?
Deschide-ţi simţurile către muzica vântului şi armonia notelor care se aud laolaltă în foşnetul arborilor. Vântul foşneşte dar nu îl vezi şi nu îl poţi prinde, doar simţurile îi percep existenţa. El este aici, iar după o clipă s-a mutat dincolo, aceasta este libertatea pură şi viaţa neîngrădită de prejudecăţi, de minciună şi de ipocrizie. Aşadar, dacă tu însuţi nu vei fi liber, cine oare ar putea fi liber în locul tău?
Deschide-ţi mintea către gândurile care se rotesc în fluxul neîntrerupt al conştiinţei şi al energiei. Nu reprima şi nu înlătura ceea ce tu singur ai creat pentru această viaţă de dinaintea întrupării tale. Gândurile ţi le-ai creat de dinainte, pentru ca acum, prin acest trup, să îţi dai voie să le materializezi prin liberul tău arbitru...Aşadar, dacă tu nu o vei face, cine oare o va face în locul tău?
Deschide-ţi fiinţa către echilibru şi centreaz-o pe sinele tău. Observă în jur cum mişcarea nicicând nu se opreşte, nicicând nu oboseşte. Pe pământ totul e în continuă lucrare, totul se schimbă, totul se transformă, totul se desăvârşeşte mai devreme sau mai târziu. Inclusiv tu eşti chemat către desăvârşire, aici, acum, în această unică viaţă, nu peste încă o mie de vieţi... Aşadar, dacă tu însuţi nu o vei face, cine oare o va face în locul tău?
Deschide-ţi sufletul către artă şi observă dincolo de aparenţe care e scopul acesteia. Un anumit fel de artă e generatoare de vibraţie luminoasă, un alt fel de artă te aruncă în întunericul patimilor. Arta e cea care susţine frumosul din om şi îi menţine vibraţia, atunci când provocările vieţii vin peste el ca un tăvălug. Toate i s-au dat omului în dar pentru a nu-şi renega voinţa de a crea, pentru a nu îşi frânge inspiraţia care îl re-conectează la Sursă... Aşadar, dacă tu însuţi nu o vei face, cine oare ar putea-o face în locul tău?
Deschide-te în faţa prezentului şi rămâi în acesta, ca prezenţă vie în prezentul cel viu. Lasă trecutul să se îngroape singur în uitare, lasă viitorul să se dizolve dincolo de orice îngrijorare. Clipa de faţă e cea care te menţine cu adevărat în fluxul vieţii, fără ca să te pierzi vreodată în visarea care te scurge de energie. Visează într-un mod util şi constructiv, nu într-un mod zadarnic prin care rătăceşti în labirintul marelui nimic... Aşadar, dacă tu însuţi nu o vei face, cine oare o va face în locul tău?
Deschide-ţi chakrele şi lasă energia să se înalţe de jos până sus, de la supravieţuire, suferinţă şi dominare, până la anahata inimii, de unde se face trecerea către portalurile de lumină a ultimelor trei chakre care fac legătura cu divinitatea. Lasă-le să se rotească permanent şi respiră profund şi conştient pe ritmul rotaţiei lor. Inspiră energie, inspiră bucurie, inspiră putere, expiră compasiune, expiră bunătate, expiră iubire... Aşadar, dacă tu însuţi nu o vei face, cine oare o va face în locul tău?
Deschide-ţi poarta sufletului şi lasă oamenii să vină către această poartă larg deschisă. Ieşi chiar tu însuţi în întâmpinarea lor, cu dragoste de ei, cu dor. Lasă-i să îţi arate părţile tale care se vor vindecate. Lasă-i să îţi vorbească pe limba lor şi în felul lor. Lasă-i să intre şi să îţi transmită ceea ce divinitatea însăşi le-a transmis pentru tine. Iar apoi, după ce au plecat, priveşte la schimbarea din tine însuţi şi încearcă să înţelegi cu răbdare lecţia care tocmai ţi s-a predat. Căci aici, întreg universul lucrează doar prin oameni către oameni... Aşadar dacă tu însuţi nu vei iubi oamenii, oare cine-i va putea iubi în locul tău?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu