Ieşit-au semănătorii din astral să semene gânduri luminoase în minţile pământenilor, căutând minţi deschise şi fertile. Astfel încât, ei trimit inspiraţiile care nişte raze luminoase, iar unde există o mică deschidere, acestea intră şi îşi fac acolo un mic locaş. Uneori se întâmplă ca inspiraţiile să le primească o multitudine de oameni şi astfel pentru un timp să existe o similaritate în artă, ştiinţă, sau alte domenii.
Şi pe când semănau ei, unele gânduri au căzut pe lângă drum. Au venit mulţi oameni atunci, de prin toate părţile ca să le culeagă văzând gândurile luminoase care se vroiau adunate. Aceştia s-au grăbit să le adune, iar apoi şi le-au implantat în propria minte. Şi au fost ei foarte entuziaşti, dar asta doar pentru foarte scurt timp. Aceştia erau genul de oameni refractari la tot ce înseamnă “spiritual”, dar foarte atraşi de tot ce înseamnă “material”. Vâzând ei lumina acestor inspiraţii, s-au gândit dacă nu ar putea profita de pe urma lor. Dar observând că nu obţin nimic din ce îşi doresc, au renunţat la ele şi şi-au văzut în continuare de treaba şi afacerile lor.
Alte gânduri şi inspiraţii au căzut pe un loc pietros, fără pământ mult. La acestea au venit alţi oameni şi le-au cules. Şi aceştia, ca şi ceilalţi, erau foarte euforici de noile lor gânduri, dar bucuria nu a ţinut prea mult. Deşi găsiseră puţin loc să se înfiripe şi să capete rădăcini în mintea lor, nu peste mult timp au început ca aceste gânduri noi să se usuce. Aceştia erau genul de oameni îndoielnici, care trăiau mereu în dualitate. Ba o zi se rugau de prin ceasloave, ba o zi mai urmăreau câte ceva spiritual, ba mai mergeau pe la biserică, ba pe la un curs sau câte-un seminar, ba ascultau de câte-un popă, ba ascultau de vreun “maestru”, dar nu erau convinşi cum stau lucrurile nici într-o parte, nici în alta, pentru că de fapt nu erau mai deloc sinceri cu ei înşişi în căutarea lor. Uneori experimentau câte ceva practic, dar nu trecea mult şi frica îi prindea din urmă, căzând iarăşi în idolatrie. Aceştia şi-au plantat unele gânduri luminoase, dar au uitat să aibă grijă de ele şi să le cultive, astfel încât, ignoranţa, lenea, inconstanţa şi îndoiala au reuşit fără efort să le usuce.
Alte gânduri, au căzut printre spini. Şi pe acestea s-a găsit cine să le culeagă. Şi au fost şi ele implantate în mintea culegătorilor. Şi ei fiind puţin mai harnici ca cei de dinainte, au curăţat câte o parte din mintea lor şi din programele învechite cu care singuri de-a lungul vieţii s-au condiţionat negativ, dar nu au curăţat-o în întregime. Aceştia erau oameni curioşi din fire, aveau înclinaţii spirituale, citeau cărţi, purtau discuţii înalte, dar totul era doar la nivel teoretic. Adică ştiau calea, dar nu mergeau pe ea. Astfel încât, nu după multă vreme, peste gândurile luminoase nou implantate, a năvălit plictiseala şi indolenţa, iar omul nostru, nemaiocupându-se să-şi întărească convingerile şi să-şi materializeze inspiraţiile, a uitat rapid de ele, iar grija vieţii de zi cu zi le-a uscat şi pe acestea, căci de la teorie la practică e cale lungă de parcurs.
Alte gânduri luminoase au căzut pe pământ bun şi curat. Pe acestea însă foarte puţini oameni s-au găsit să le culeagă. Erau doar cei care experimentau fără frică şi învăţau permanent câte ceva din experienţele lor. Erau cei care înţeleseseră cine sunt şi pentru ce au venit pe această planetă. Erau cei care alegeau, schimbau, cădeau şi se ridicau. Aceştia mai întâi şi-au curăţat toate buruienile din propria minte, adică toate gândurile negative şi întunecate, toate programele primite fără discernământ din frică de la unii sau de la alţii, după care abia pe urmă şi le-au implantat pe cele noi, pentru a nu putea fi înăbuşite de cele vechi.
Iar după ce le-au implantat pe acestea, au avut grijă de ele în fiecare zi şi chiar în fiecare clipă, nu doar când şi când. Astfel crescând ele, au prins rădăcini adânci şi nici un hoţ real sau virtual nu se mai putea apropia de ele, căci au prins fundament solid, prinzând rădăcini în baza adevărului care nu mai putea fi tăgăduit, căci era clădit pe propria experienţă.
Şi crescând ele puţin câte puţin în fiecare zi, au început să dea roade după un timp, fiecare după sămânţa sa: un gând a rodit iubirea, altul puterea, unul frumuseţea, altul cunoaşterea, unul compasiunea, altul înţelepciunea, unul entuziasmul, altul discernământul, unul răbdarea, altul bucuria....
Şi pe când semănau ei, unele gânduri au căzut pe lângă drum. Au venit mulţi oameni atunci, de prin toate părţile ca să le culeagă văzând gândurile luminoase care se vroiau adunate. Aceştia s-au grăbit să le adune, iar apoi şi le-au implantat în propria minte. Şi au fost ei foarte entuziaşti, dar asta doar pentru foarte scurt timp. Aceştia erau genul de oameni refractari la tot ce înseamnă “spiritual”, dar foarte atraşi de tot ce înseamnă “material”. Vâzând ei lumina acestor inspiraţii, s-au gândit dacă nu ar putea profita de pe urma lor. Dar observând că nu obţin nimic din ce îşi doresc, au renunţat la ele şi şi-au văzut în continuare de treaba şi afacerile lor.
Alte gânduri şi inspiraţii au căzut pe un loc pietros, fără pământ mult. La acestea au venit alţi oameni şi le-au cules. Şi aceştia, ca şi ceilalţi, erau foarte euforici de noile lor gânduri, dar bucuria nu a ţinut prea mult. Deşi găsiseră puţin loc să se înfiripe şi să capete rădăcini în mintea lor, nu peste mult timp au început ca aceste gânduri noi să se usuce. Aceştia erau genul de oameni îndoielnici, care trăiau mereu în dualitate. Ba o zi se rugau de prin ceasloave, ba o zi mai urmăreau câte ceva spiritual, ba mai mergeau pe la biserică, ba pe la un curs sau câte-un seminar, ba ascultau de câte-un popă, ba ascultau de vreun “maestru”, dar nu erau convinşi cum stau lucrurile nici într-o parte, nici în alta, pentru că de fapt nu erau mai deloc sinceri cu ei înşişi în căutarea lor. Uneori experimentau câte ceva practic, dar nu trecea mult şi frica îi prindea din urmă, căzând iarăşi în idolatrie. Aceştia şi-au plantat unele gânduri luminoase, dar au uitat să aibă grijă de ele şi să le cultive, astfel încât, ignoranţa, lenea, inconstanţa şi îndoiala au reuşit fără efort să le usuce.
Alte gânduri, au căzut printre spini. Şi pe acestea s-a găsit cine să le culeagă. Şi au fost şi ele implantate în mintea culegătorilor. Şi ei fiind puţin mai harnici ca cei de dinainte, au curăţat câte o parte din mintea lor şi din programele învechite cu care singuri de-a lungul vieţii s-au condiţionat negativ, dar nu au curăţat-o în întregime. Aceştia erau oameni curioşi din fire, aveau înclinaţii spirituale, citeau cărţi, purtau discuţii înalte, dar totul era doar la nivel teoretic. Adică ştiau calea, dar nu mergeau pe ea. Astfel încât, nu după multă vreme, peste gândurile luminoase nou implantate, a năvălit plictiseala şi indolenţa, iar omul nostru, nemaiocupându-se să-şi întărească convingerile şi să-şi materializeze inspiraţiile, a uitat rapid de ele, iar grija vieţii de zi cu zi le-a uscat şi pe acestea, căci de la teorie la practică e cale lungă de parcurs.
Alte gânduri luminoase au căzut pe pământ bun şi curat. Pe acestea însă foarte puţini oameni s-au găsit să le culeagă. Erau doar cei care experimentau fără frică şi învăţau permanent câte ceva din experienţele lor. Erau cei care înţeleseseră cine sunt şi pentru ce au venit pe această planetă. Erau cei care alegeau, schimbau, cădeau şi se ridicau. Aceştia mai întâi şi-au curăţat toate buruienile din propria minte, adică toate gândurile negative şi întunecate, toate programele primite fără discernământ din frică de la unii sau de la alţii, după care abia pe urmă şi le-au implantat pe cele noi, pentru a nu putea fi înăbuşite de cele vechi.
Iar după ce le-au implantat pe acestea, au avut grijă de ele în fiecare zi şi chiar în fiecare clipă, nu doar când şi când. Astfel crescând ele, au prins rădăcini adânci şi nici un hoţ real sau virtual nu se mai putea apropia de ele, căci au prins fundament solid, prinzând rădăcini în baza adevărului care nu mai putea fi tăgăduit, căci era clădit pe propria experienţă.
Şi crescând ele puţin câte puţin în fiecare zi, au început să dea roade după un timp, fiecare după sămânţa sa: un gând a rodit iubirea, altul puterea, unul frumuseţea, altul cunoaşterea, unul compasiunea, altul înţelepciunea, unul entuziasmul, altul discernământul, unul răbdarea, altul bucuria....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu