De fiecare dată…

De fiecare dată când nu eşti autentic în ceea ce faci, te compromiţi, te dezbini lăuntric, îţi calci pe suflet şi te trădezi pe tine însuţi...

De fiecare dată când emiţi răutăţi gratuite, îţi pierzi liniştea, te tulburi în zadar, îţi calci pe suflet şi te trădezi pe tine însuţi...

De fiecare dată când critici doar de dragul de a critica pe cineva făra ca să încerci să-l înţelegi şi fără să urmăreşti ceva constructiv, îţi calci pe suflet şi te trădezi pe tine însuţi...

De fiecare dată când îţi reprimi nevoia de a te manifesta exact aşa cum eşti, devii tot mai defensiv şi aduni frustrări cu nemiluita, îţi calci pe suflet şi te trădezi pe tine însuţi...

De fiecare dată când te sabotează penibilul şi îţi sufoci nevoia de exprimare, te raportezi cu frică la ceilalţi, nu ţii seama de unicitatea şi de valoarea ta, şi astfel îţi calci pe suflet şi te trădezi pe tine însuţi...

De fiecare dată când eşti duplicitar in faţa altora, uiţi de tine şi te însoţeşti cu falsitatea şi compromisul, îţi calci pe suflet şi te trădezi pe tine însuţi...

De fiecare dată când atitudinea ta nu e în concordanţă cu starea ta sufletească, când nu trăieşti aşa cum simţi şi aşa cum gândeşti, îţi calci pe suflet şi te trădezi pe tine însuţi...

De fiecare dată când transformi minciuna în adevăr şi adevărul în minciună, căutând cumva să atragi de partea ta unele minţi mai slabe, îţi calci pe suflet şi te trădezi pe tine însuţi...

De fiecare dată când sinele tău îţi spune una, iar tu faci exact invers doar pentru că nu ai destul curaj să îţi asumi o alegere, îţi calci pe suflet şi te trădezi pe tine însuţi...

De fiecare dată când eviţi anumiţi oameni sau te faci că nu-i vezi, comportându-te astfel cu trufie şi mândrie în acelaşi timp, chemi frica iarăşi către tine, îţi calci pe suflet şi te trădezi pe tine însuţi…

Însă de fiecare dată când te apropii cu răbdare, cu atenţie şi cu iubire faţă de tine însuţi, mai urci o treaptă şi mai înveţi încă o nouă lecţie…

De fiecare dată când începi să fii tot mai conştient de tot ceea ce se întâmplă în tine şi în jurul tău, mai urci o treaptă şi mai înveţi încă o nouă lecţie…

De fiecare dată când simţi că te destabilizezi nervos înăuntru pe moment, dar totuşi nu rămâi ancorat toată ziua în această stare fugitivă şi te întorci iarăşi la tine însuţi, mai urci o treaptă şi mai înveţi încă o nouă lecţie…

De fiecare dată când accepţi că ai nevoie de o schimbare ca de aer şi începi să faci paşi mărunţi şi totuşi siguri către o nouă etapă în viaţa ta, mai urci o treaptă şi mai înveţi încă o nouă lecţie…

De fiecare dată când alegi să spui ceea ce este “da” sau “nu” pentru tine, fără să ţii cont de gura lumii care poate te va judeca pentru credinţa ta, mai urci o treaptă şi mai înveţi încă o nouă lecţie…

De fiecare dată când îţi dezvălui identitatea cea din momentul prezent şi nu cea a unui moment trecut şi îngropat care acum nu mai are absolut nici o valoare, mai urci o treaptă şi mai înveţi încă o nouă lecţie…

De fiecare dată când te deschizi şi la alte păreri diferite faţă de ale tale, când asculţi şi oameni diferiţi faţă de tine, când citeşti cu respect opinii diferite de opiniile tale, mai urci o treaptă şi mai înveţi încă o nouă lecţie…

De fiecare dată când oamenii te vor lovi pentru că nu îţi mai suportă mentalitatea şi felul tău de a fi, nu rămâne prins şi surprins în cursa descurajării, ci revino şi ridică-te, onoreză-te şi binecuvintează-te singur. Mulţumeşte-le chiar pentru îmbrâncelile lor, căci călindu-te aşa, începi să te iubeşti şi mai mult, să te cunoşti şi mai mult, să îţi consolidezi crezul tău şi mai mult.
Răutatea oamenilor de multe ori e un instrument paradoxal cu care lucrează universul în favoarea noastră, ca o motivare în plus de a ieşi dintr-o stare inertă şi e ca o trambulină mascată spre a ne creşte şi mai mult respectul de sine!