De o parte, se află un puternic generator care se numeşte FRICA.
Din frică se nasc toate „odraslele” condiţionării negative. Astfel încât imediat după frică, apare dezbinarea lăuntrică. Care la rândul ei naşte în om conflictul interior.
Din conflict se insinuează mândria care îţi şopteşte că dreptatea e numai şi numai la tine. Aceasta nu are linişte până nu strânge mulţi adepţi în jurul ei care vor ţine cu dinţii de crezul lor. Aceştia se vor aduna unii cu alţii şi vor pune bazele unei noi dogme. Dogma atrage la rândul ei prin promisiuni şi manipulare. Promisiunile captează interesul şi vor atrage mulţmile înfometate după „minuni”. Mulţimile se vor îmbulzi şi se vor călca în picioare pentru a apuca măcar o fărâmă din ceea ce li se promite. Acestea vor emite gânduri ego-centrice din care se vor naşte ranchiuna şi invidia asupra celor care nu sunt de partea lor. Iar dacă nu sunt de partea lor, cu siguranţă sunt împotrivă, iar dacă nu adună împreună cu ei, doar risipesc. De aici pleacă vrajba dintre oameni care au crezuri diferite. Odată vrajba instalată, apar ameninţările. Ultimatumurile sunt trimise. Dar ele nu fac decât să aţâţe şi mai mult ura şi ego-urile, între timp mărite atât de mult încât au devenit adevăraţi monştri care înghit toate părerile ce le sunt potrivnice. Lănciile sunt ascuţite, săbiile sunt scoase şi ele din teacă, iar securea războiului e aruncată cu brutalitate împotriva celor care nu sunt de aceaşi parte cu ei. Războiul începe. În el intră cine vrea...şi scapă cine poate...
De cealaltă parte, se află însă un mai puternic generator care se numeşte IUBIREA.
Omul vine în viaţă şi se naşte din iubire. Iubirea îi dăruieşte omului viaţa. Aceasta îi este oferită ca un dar şi nu ca o corvoadă. Când omul realizează ce minunat dar are pe mâini, începe să-şi modeleze propria viaţă dându-i formă şi sculptând-o prin gândurile luminoase şi creaţii materializate. Acestea atrag la rândul lor creatorii care îşi manifestă originalitatea prin creaţiile lor unice. Cu fiecare creaţie materializată, creşte în ei vibraţia la o frecvenţă din ce în ce mai înaltă. Odată cu vibraţia înaltă, inspiraţia le dă târcoale permanent, pentru că inspiraţia e de natură divină şi ea este accesată de către minţile deschise prin care divinitatea se manifestă ca printr-un canal de trecere din formă de energie pură, în formă finită materială. Creatorii au înţeles că sunt aici ca să aducă inspiraţia divină pe pământ, împărtăşind-o printre oamenii care doresc să o primească. Inspiraţia doar celor deschişi li se adresează, pentru că în cei care se alimentează de la celălalt generator(al fricii), ea nu poate pătrunde, căci acolo nu îi este permis să pătrundă. Apoi după ce chiar şi cea mai mică creaţie e materializată, sporeşte bucuria, încrederea şi respectul de sine. Acestea se măresc pe măsură ce sunt susţinute de către cei care se bucură şi contemplă împreună creaţia respectivă. Bucuria aduce cu ea şi mai mult entuziasm, care odată activat nu mai poate fi ascuns sub obroc, ci este arătat la lumină. Cei care vor pricepe cum stau lucrurile, vor veni şi ei spre aceştia cu bucurie şi entuziasm. Odată reţeaua neuronală activată, unii ca aceştia vor atrage în realitatea lor doar oameni de aceeaşi frecvenţă cu vibraţia lor, care se vor bucura unii de alţii, şi care-şi vor împărtăşi entuziasmul tuturor. Însă atunci când apar perturbări prin anumiţi oameni care le zdruncină puţin fiinţa, înseamnă că aceştia pur şi simplu le arată indirect ce conflict lăuntric îşi mai au de rezolvat. Căci omul nu este perfect niciodată, dar tinde către stările de conştiinţă mai înalte chiar dacă uneori mai poate cădea şi de acolo.
Omul tânjeşte după divinitatea sa de care mai uită uneori. Când uită, se formează o mică breşă în el care dă voie patimilor lumeşti să se înfiripe la început ca nişte pui hrăniţi şi adăpaţi, ce odată cu trecerea timpului se transformă în lanţuri. Şi atunci apare duplicitatea şi compromisul, adică conflictul interior începe iarăşi să se manifeste şi din iubire este atras iarăşi către frică.
Legea atracţiei e şi ea doar o etichetă umană, însă de fapt e o lege universal valabilă aici pe pământ şi poate nu numai. E logic că nu poţi primi ceva curat, dacă nu dărui şi nu te dărui curat. Ceea ce semeni, aceea vei şi culege mai devreme sau mai târziu.
Din frică se nasc toate „odraslele” condiţionării negative. Astfel încât imediat după frică, apare dezbinarea lăuntrică. Care la rândul ei naşte în om conflictul interior.
Din conflict se insinuează mândria care îţi şopteşte că dreptatea e numai şi numai la tine. Aceasta nu are linişte până nu strânge mulţi adepţi în jurul ei care vor ţine cu dinţii de crezul lor. Aceştia se vor aduna unii cu alţii şi vor pune bazele unei noi dogme. Dogma atrage la rândul ei prin promisiuni şi manipulare. Promisiunile captează interesul şi vor atrage mulţmile înfometate după „minuni”. Mulţimile se vor îmbulzi şi se vor călca în picioare pentru a apuca măcar o fărâmă din ceea ce li se promite. Acestea vor emite gânduri ego-centrice din care se vor naşte ranchiuna şi invidia asupra celor care nu sunt de partea lor. Iar dacă nu sunt de partea lor, cu siguranţă sunt împotrivă, iar dacă nu adună împreună cu ei, doar risipesc. De aici pleacă vrajba dintre oameni care au crezuri diferite. Odată vrajba instalată, apar ameninţările. Ultimatumurile sunt trimise. Dar ele nu fac decât să aţâţe şi mai mult ura şi ego-urile, între timp mărite atât de mult încât au devenit adevăraţi monştri care înghit toate părerile ce le sunt potrivnice. Lănciile sunt ascuţite, săbiile sunt scoase şi ele din teacă, iar securea războiului e aruncată cu brutalitate împotriva celor care nu sunt de aceaşi parte cu ei. Războiul începe. În el intră cine vrea...şi scapă cine poate...
De cealaltă parte, se află însă un mai puternic generator care se numeşte IUBIREA.
Omul vine în viaţă şi se naşte din iubire. Iubirea îi dăruieşte omului viaţa. Aceasta îi este oferită ca un dar şi nu ca o corvoadă. Când omul realizează ce minunat dar are pe mâini, începe să-şi modeleze propria viaţă dându-i formă şi sculptând-o prin gândurile luminoase şi creaţii materializate. Acestea atrag la rândul lor creatorii care îşi manifestă originalitatea prin creaţiile lor unice. Cu fiecare creaţie materializată, creşte în ei vibraţia la o frecvenţă din ce în ce mai înaltă. Odată cu vibraţia înaltă, inspiraţia le dă târcoale permanent, pentru că inspiraţia e de natură divină şi ea este accesată de către minţile deschise prin care divinitatea se manifestă ca printr-un canal de trecere din formă de energie pură, în formă finită materială. Creatorii au înţeles că sunt aici ca să aducă inspiraţia divină pe pământ, împărtăşind-o printre oamenii care doresc să o primească. Inspiraţia doar celor deschişi li se adresează, pentru că în cei care se alimentează de la celălalt generator(al fricii), ea nu poate pătrunde, căci acolo nu îi este permis să pătrundă. Apoi după ce chiar şi cea mai mică creaţie e materializată, sporeşte bucuria, încrederea şi respectul de sine. Acestea se măresc pe măsură ce sunt susţinute de către cei care se bucură şi contemplă împreună creaţia respectivă. Bucuria aduce cu ea şi mai mult entuziasm, care odată activat nu mai poate fi ascuns sub obroc, ci este arătat la lumină. Cei care vor pricepe cum stau lucrurile, vor veni şi ei spre aceştia cu bucurie şi entuziasm. Odată reţeaua neuronală activată, unii ca aceştia vor atrage în realitatea lor doar oameni de aceeaşi frecvenţă cu vibraţia lor, care se vor bucura unii de alţii, şi care-şi vor împărtăşi entuziasmul tuturor. Însă atunci când apar perturbări prin anumiţi oameni care le zdruncină puţin fiinţa, înseamnă că aceştia pur şi simplu le arată indirect ce conflict lăuntric îşi mai au de rezolvat. Căci omul nu este perfect niciodată, dar tinde către stările de conştiinţă mai înalte chiar dacă uneori mai poate cădea şi de acolo.
Omul tânjeşte după divinitatea sa de care mai uită uneori. Când uită, se formează o mică breşă în el care dă voie patimilor lumeşti să se înfiripe la început ca nişte pui hrăniţi şi adăpaţi, ce odată cu trecerea timpului se transformă în lanţuri. Şi atunci apare duplicitatea şi compromisul, adică conflictul interior începe iarăşi să se manifeste şi din iubire este atras iarăşi către frică.
Legea atracţiei e şi ea doar o etichetă umană, însă de fapt e o lege universal valabilă aici pe pământ şi poate nu numai. E logic că nu poţi primi ceva curat, dacă nu dărui şi nu te dărui curat. Ceea ce semeni, aceea vei şi culege mai devreme sau mai târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu