Adevărata credinţă se află doar în tine însuţi şi nicăieri altundeva. Dacă nu crezi asta, atunci caut-o oriunde în afara ta şi spune-ne nouă tuturor dacă o găseşti ascunsă pe undeva. Credinţa adevărată înseamnă încredere în tine însuţi, în fiinţa ta interioară, în intuiţia ta, în discernământul tău. Încrederea înseamnă „eu sunt”, „eu pot”, „eu vreau”! Atâta timp cât fiinţa ta rămâne învăluită în verbul „eu sunt”, aripile credinţei, de o parte „eu pot” şi de cealalaltă parte „eu vreau”, ţi se vor deschide zburând astfel tot mai sus către nemărginirea spiritului tău. Credinţa adevărată poate muta munţii neputinţei, ai resemnării, ai limitării interioare din sufletul tău. Dar o credinţă îndoielnică nu poate ridica nici măcar un pai, căci îndoiala sfâşâie şi roade fiinţa pe dinăuntru, luându-ţi astfel toată puterea lăuntrică. Credinţa adevărată nu o vei găsi nici în temple, nici în biserici, nici în ritualuri, nci în ceremonii. Ci o vei regăsi în sufletul tău, tocmai atunci când poate nici tu nu te mai aştepţi. Ea răsare dinlăuntru chiar când te afli la pământ şi simţi atunci că te-ai face una cu el când nu mai găseşti deloc suport şi susţinere dinafară. Şi făcându-te astfel una cu pământul, credinţa va prinde rădăcini şi va încolţi, tocmai trecând tu prin noaptea neagră a sufletului. Şi vei rămâne surprins privind la această floare care abia aştepta să înmugurească, căci până ce nu ai renunţat la ultima ta rezistenţă, floarea nu putea răsări penetrând acest văl al fricii interioare. Păstreaz-o în vasul cel mai curat al sufletului tău şi cultivă această floare a credinţei interioare aplecându-te asupra ei, cu dragoste de ea, cu dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu