Iertarea e foarte importantă, iubiţii mei. Ea începe chiar de la noi înşine, de la fiecare în parte. E şi o iertare dar e şi o împăcare. O împăcare cu trecutul tău, cu tot ce ai gândit, simţit sau înfăptuit vreodată. Acum poate nu le-ai mai putea face, dar odinioară le-ai făcut. Iartă-te pentru trecutul tău dacă ţi-a rămas ceva pe conştiinţă. Împacă-te şi cu trupul tău, cu nevoile tale carnale, cu pasiunile tale senzuale, cu atracţiile tale, cu sensibilitatea ta. Împacă-te chiar şi cu patimile tale de care eşti conştient, dar de care nu poţi scăpa. Unele patimi sunt grosiere şi ţin de trup, altele sunt mai subtile şi ţin de suflet. Unele te deranjează cumplit, te lupţi contra lor, dar nu sporeşti în nimic pentru că le-ai declarat război şi astfel ele te războiesc iarăşi şi iarăşi. Fă pace chiar şi cu cea mai bestială patimă a ta, ca astfel bestia să se transforme într-o mieluşea. Împacă-te cu pârâşii din mintea ta care te învinovăţesc într-un fel sau altul. Lasă-i să te învinovăţească, dar tu doar iartă-i pe toţi. Iartă-i şi pe cei care te-au cocoloşit şi te-au făcut slab şi defensiv în viaţă. Iartă-i şi pe cei care te-au zdruncinat la figurat, doar ca să îţi fie mai bine la propriu. Nu uita nici de înşelări sau de trădări. Iartă-i şi pe aceştia, deşi nu ai avea nici un motiv să o faci, căci nimeni nu îţi aparţine, iar tu însuţi nu aparţii nimănui, aşadar cum ai putea să înşeli, cum ai putea fi înşelat? Iartă şi minciuna, şi falsitatea, şi duplicitatea. Iartă-i şi pe cei care-şi schimbă propriile măşti în funcţie de cei pe care-i întâlnesc. Dacă ai sufletul curat, vei vedea cu siguranţă dincolo de masca lor. Aşa că îi vei ierta şi pe ei. Împacă-te şi fă pace cu propriile tale alegeri, cu drumurile pe care le-ai urmat de-a lungul vieţii. Iartă şi divinitatea dacă vreodată ai avut ceva împotriva ei. Ea a fost, este şi va fi mereu de partea ta, chiar dacă lecţiile ei pentru tine sunt chiar mai brutale decât te aştepţi. Uneori sunt aşa dureroase pentru că rănile tale au nevoie de un astfel de tratament şi altfel poate că nu te-ai putea vindeca. E oare cine vinovat pentru cine eşti tu acum, pentru viaţa pe care o trăieşti în clipa de faţă? Absolut nimeni, nici măcar tu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu