Iată trenul vieţii merge fără oprire, iar care ar fi ţinta sa finală, nu poţi şti cu certitudine, eventual doar poţi intui. Dar de fapt, nu asta contează. Cel mai important e să te afli în tren, iar odată intrat în el, eşti deja în mişcare, eşti deja pe cale. Nu destinaţia e importantă, ci drumul către ea, adică drumul către tine însuţi.
În drumul tău, vei trece prin nenumărate gări, una mai seducătoare ca alta. Uneori atracţia de a te opri în ele este atât de puternică, încât nu vei putea rezista să te opui. Atunci vei coborî plin de curiozitate în acea gară, căci acolo ceva ţi-a captat interesul, acolo ceva sau cineva a reuşit să te seducă. Acolo, vei avea ceva de experimentat şi vei avea iarăşi de învăţat o nouă lecţie. Acolo, ţi se vor prezenta tot felul de atracţii, care mai de care mai strălucitoare. Dacă simţi nevoia, testează-le fără frică, căci nu vei scăpa aşa uşor din mâna celor care vor să te cumpere pe nimic.
Dar odată lecţia învăţată, nu mai zăbovi în acelaşi loc. Ai venit, ai coborât, ai testat, ai experimentat, sau poate chiar te-ai rănit, dar pentru toate astea nu te învinovăţi, căci tu singur ai ales. Când ai coborât cu de la sine putere într-o gară, ţi-ai asumat orice risc. Dar totuşi ai coborât pentru un timp şi asta e mare lucru, chiar dacă ai făcut-o cu oarece îndoială.
Unii aleg să rămână pentru toată viaţa în aceaşi gară. Alegerea lor. Alţii vin, aruncă o privire, experimentează ceea ce le e de folos, apoi se urcă şi mai entuziasmaţi ca înainte, şi iarăşi pleacă. Nu uita că trenul te aşteaptă acolo de unde te-a lăsat, oricât ai zăbovi. El abia aşteaptă să te poarte spre o nouă destinaţie care se află şi mai adânc în tine însuţi. Iar cu cât deschiderea ta va fi mai mare, cu atât el te va purta mai departe şi mai departe.
Nu-ţi lăsa propriul tren să ruginească, nu îl lăsa să te aştepte la nesfârşit. El abia aşteaptă să te poarte către locuri noi, către oameni noi, către experienţe noi. La ce ţi-ar folosi să repeţi mereu acelaşi lucru, iarăşi şi iarăşi? La ce ţi-ar folosi să le dai crezare unora sau altora, atâta timp cât tu însuţi nu ai testat crezul lor?
Aşa că urcă şi mergi, mergi necontenit, iar unde crezi că îţi foloseşte coboară dar nu rămâne în acelaşi loc mult timp, căci va veni un moment când nu te vei mai simţi confortabil în acel loc. Nimic nu e pentru toată viaţa. Nici un jurământ nu e pentru toată viaţa, nici un crez momentan nu e pentru toată viaţa.
De aceea simţi că permanent eşti chemat la mişcare şi nu la pasivitate. Mişcarea îţi trezeşte energia lăuntrică şi astfel prin vibraţia pe care o generează, vei atrage către tine oameni şi experienţe care rezonează conform vibraţiei tale. Dar în momentul în care alegi pasivitatea şi inerţia, nu se mai întâmplă mai nimic din ceea ce îţi doreşti. Vibraţia resemnării şi a inerţiei e atât de joasă, încât nu are putere să genereze o schimbare în conştiinţă. Doar schimbând câte ceva, doar alegând a face ceva nou, sporeşti cu fiinţa şi astfel capeţi discernământ. Până nu cazi nu vei învăţa niciodată să te ridici. Unii se vor întreba dacă acel drum e bun sau nu, dacă acea experienţă e bună sau nu pentru ei. De unde vei putea şti vreodată asta dacă nu ai făcut măcar un pas către acea schimbare? Degeaba îţi spune unul sau altul că ar fi bine sau că ar fi rău. Confirmările, aprobările sau interdicţiile lor, nu au nici o valoare pentru tine. Tu eşti diferit de ei, ei sunt diferiţi de tine. Nu am venit aici pentru a fi înregimentaţi şi duşi de colo-colo precum turma.
La orice incertitudine pe care ai avea-o, vei găsi adevăratul suport chiar în tine dacă te vei întreba sincer şi nu vei îndepărta răspunsul doar pentru că nu îţi convine pe moment. Răspunsul apare sub o multitudine de forme, dar fără atenţia ta cuvenită, el se pierde imediat în neant sau mai bine spus, se întoarce tot de acolo de unde a sosit. Uneori răspunsul apare ca o şoaptă, alteori apare prin glasul unui om cu care te întâlneşti, alteori prin rândurile citite absolut întâmplător undeva, alteori printr-o senzaţie sau printr-un gând pe care îl simţi că nu vine din minte, ci din sinele care e conectat permanent cu divinitatea. Iar alteori simţi efectiv cum te străbate un curent din cap până-n picioare odată cu răspunsul primit. Dar eşti liber să faci abstracţie de fiecare dată de aceste inspiraţii. Poţi face abstracţie mereu dacă vrei, dar de fapt, nu vei face decât să te chinui şi mai mult căutând soluţii doar cu mintea căreia îi place tare mult să complice lucrurile la nesfârşit. Sinele îţi dă răspunsul limpede şi curat, dar nu eşti obişnuit să îi dai crezare, căci îţi place să-ţi storci creierii în căutarea unei soluţii complicate. Dar toate se învaţă, experimentându-le. Iar fiecare cale e diferită de a celuilalt. Ce ţi se potriveşte ţie, nu mi se potriveşte mie şi invers.
Trenul vieţii e doar o metaforă. Viaţa însăşi este o metaforă. Tu nu eşti viaţa, ea doar îţi aparţine pentru un timp mai scurt sau mai lung. Viaţa ta, timpul tău, lumea ta, numele tău, casa ta, sexul tău, drumul tău! Toate aceste sunt metafore, căci nu te poţi identifica cu ele. Tot ce e “al tău”, nu eşti tu. Ele sunt doar mijloace de care te poţi folosi pentru a îţi împlini cât mai mult fiinţa şi de care poţi dispune în intervalul de timp cât te afli pe acest pământ.
Doar mergi în trenul vieţii şi nu zăbovi prea mult în vreo gară pustie şi neumblată, ci urcă şi mergi tot mai departe, acolo unde te îndeamnă sinele tău!
În drumul tău, vei trece prin nenumărate gări, una mai seducătoare ca alta. Uneori atracţia de a te opri în ele este atât de puternică, încât nu vei putea rezista să te opui. Atunci vei coborî plin de curiozitate în acea gară, căci acolo ceva ţi-a captat interesul, acolo ceva sau cineva a reuşit să te seducă. Acolo, vei avea ceva de experimentat şi vei avea iarăşi de învăţat o nouă lecţie. Acolo, ţi se vor prezenta tot felul de atracţii, care mai de care mai strălucitoare. Dacă simţi nevoia, testează-le fără frică, căci nu vei scăpa aşa uşor din mâna celor care vor să te cumpere pe nimic.
Dar odată lecţia învăţată, nu mai zăbovi în acelaşi loc. Ai venit, ai coborât, ai testat, ai experimentat, sau poate chiar te-ai rănit, dar pentru toate astea nu te învinovăţi, căci tu singur ai ales. Când ai coborât cu de la sine putere într-o gară, ţi-ai asumat orice risc. Dar totuşi ai coborât pentru un timp şi asta e mare lucru, chiar dacă ai făcut-o cu oarece îndoială.
Unii aleg să rămână pentru toată viaţa în aceaşi gară. Alegerea lor. Alţii vin, aruncă o privire, experimentează ceea ce le e de folos, apoi se urcă şi mai entuziasmaţi ca înainte, şi iarăşi pleacă. Nu uita că trenul te aşteaptă acolo de unde te-a lăsat, oricât ai zăbovi. El abia aşteaptă să te poarte spre o nouă destinaţie care se află şi mai adânc în tine însuţi. Iar cu cât deschiderea ta va fi mai mare, cu atât el te va purta mai departe şi mai departe.
Nu-ţi lăsa propriul tren să ruginească, nu îl lăsa să te aştepte la nesfârşit. El abia aşteaptă să te poarte către locuri noi, către oameni noi, către experienţe noi. La ce ţi-ar folosi să repeţi mereu acelaşi lucru, iarăşi şi iarăşi? La ce ţi-ar folosi să le dai crezare unora sau altora, atâta timp cât tu însuţi nu ai testat crezul lor?
Aşa că urcă şi mergi, mergi necontenit, iar unde crezi că îţi foloseşte coboară dar nu rămâne în acelaşi loc mult timp, căci va veni un moment când nu te vei mai simţi confortabil în acel loc. Nimic nu e pentru toată viaţa. Nici un jurământ nu e pentru toată viaţa, nici un crez momentan nu e pentru toată viaţa.
De aceea simţi că permanent eşti chemat la mişcare şi nu la pasivitate. Mişcarea îţi trezeşte energia lăuntrică şi astfel prin vibraţia pe care o generează, vei atrage către tine oameni şi experienţe care rezonează conform vibraţiei tale. Dar în momentul în care alegi pasivitatea şi inerţia, nu se mai întâmplă mai nimic din ceea ce îţi doreşti. Vibraţia resemnării şi a inerţiei e atât de joasă, încât nu are putere să genereze o schimbare în conştiinţă. Doar schimbând câte ceva, doar alegând a face ceva nou, sporeşti cu fiinţa şi astfel capeţi discernământ. Până nu cazi nu vei învăţa niciodată să te ridici. Unii se vor întreba dacă acel drum e bun sau nu, dacă acea experienţă e bună sau nu pentru ei. De unde vei putea şti vreodată asta dacă nu ai făcut măcar un pas către acea schimbare? Degeaba îţi spune unul sau altul că ar fi bine sau că ar fi rău. Confirmările, aprobările sau interdicţiile lor, nu au nici o valoare pentru tine. Tu eşti diferit de ei, ei sunt diferiţi de tine. Nu am venit aici pentru a fi înregimentaţi şi duşi de colo-colo precum turma.
La orice incertitudine pe care ai avea-o, vei găsi adevăratul suport chiar în tine dacă te vei întreba sincer şi nu vei îndepărta răspunsul doar pentru că nu îţi convine pe moment. Răspunsul apare sub o multitudine de forme, dar fără atenţia ta cuvenită, el se pierde imediat în neant sau mai bine spus, se întoarce tot de acolo de unde a sosit. Uneori răspunsul apare ca o şoaptă, alteori apare prin glasul unui om cu care te întâlneşti, alteori prin rândurile citite absolut întâmplător undeva, alteori printr-o senzaţie sau printr-un gând pe care îl simţi că nu vine din minte, ci din sinele care e conectat permanent cu divinitatea. Iar alteori simţi efectiv cum te străbate un curent din cap până-n picioare odată cu răspunsul primit. Dar eşti liber să faci abstracţie de fiecare dată de aceste inspiraţii. Poţi face abstracţie mereu dacă vrei, dar de fapt, nu vei face decât să te chinui şi mai mult căutând soluţii doar cu mintea căreia îi place tare mult să complice lucrurile la nesfârşit. Sinele îţi dă răspunsul limpede şi curat, dar nu eşti obişnuit să îi dai crezare, căci îţi place să-ţi storci creierii în căutarea unei soluţii complicate. Dar toate se învaţă, experimentându-le. Iar fiecare cale e diferită de a celuilalt. Ce ţi se potriveşte ţie, nu mi se potriveşte mie şi invers.
Trenul vieţii e doar o metaforă. Viaţa însăşi este o metaforă. Tu nu eşti viaţa, ea doar îţi aparţine pentru un timp mai scurt sau mai lung. Viaţa ta, timpul tău, lumea ta, numele tău, casa ta, sexul tău, drumul tău! Toate aceste sunt metafore, căci nu te poţi identifica cu ele. Tot ce e “al tău”, nu eşti tu. Ele sunt doar mijloace de care te poţi folosi pentru a îţi împlini cât mai mult fiinţa şi de care poţi dispune în intervalul de timp cât te afli pe acest pământ.
Doar mergi în trenul vieţii şi nu zăbovi prea mult în vreo gară pustie şi neumblată, ci urcă şi mergi tot mai departe, acolo unde te îndeamnă sinele tău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu