Viața se aseamănă cu o corabie, care uneori va merge liniștită pe ape line, alteori însă se va afla pe ape tulburi și învolburate. Dar în ciuda acestora, ea nu se poate opri niciodată.
Când te vei afla în corabie pe drumul tău, din când în când vei vedea pe lângă tine trecând corăbii cu oameni senini și luminoși care îți vor zâmbi și îți vor face din mână. Pe de cealaltă parte însă, vei vedea trecând pe lângă tine corăbiile piraților care se vor uita încruntați, întunecaţi și îți vor arunca mereu tot felul de ameninţări care mai de care mai înfrcioşătoare.
Dar chiar dacă la un moment dat, din prea multă răutate, ei vor reuși cumva să îți scufunde corabia, asta nu înseamnă că te vor scufunda și pe tine însuți. Nu înseamnă că odată cu corabia şi fiinţa ta interioară se va duce la fund. Căci chiar dacă vei rămâne agățat doar de o simplă plută pe marea învolburată, vei reuși după un timp mai lung sau mai scurt să ajungi la liman. Pluta nu e una palpabilă, ci e una subtilă care se mai numeşte şi “fiinţa ta interioară”. Când vei fi ajuns astfel la mal, adică la tine însuţi, epuizat și frânt, vei rămâne prăbușit acolo poate o vreme. Acolo nu mai e nimeni și nimic care să te susțină. Ești doar tu cu tine însuți. E doar fiinţa ta interioară care nu mai găseşte în jur absolut nici o susţinere, decât doar în verbul “a fi”. Cum poţi spune “eu sunt”, când încă nu eşti? Cum poţi afirma “eu sunt” când te gândeşti doar la “eu am”? Cum poţi crede că ai ajuns să te cunoşti, când fugi din preajma lui “a fi” doar către “a avea”?
Deși pirații te-au prădat, nu au reușit să îți prade însă și lăuntricul tău. Și atunci când te vei ridica de jos, vei simți cum ființa ta e și mai puternică, și mai luminoasă ca înainte. Aveai nevoie de un astfel de test ca să te călești și mai mult. Nimic nu e întâmplător. Mulțumește atunci vieții că te-a testat și că ai trecut testul. Și încă ceva. Să nu dai niciodată vina pe pirați. Ei își fac treaba lor, ce te-ai face oare fără ei? Căci deși tot pradă în stânga sau dreapta, lucrează într-un mod ascuns numai şi numai în folosul tău.
Astfel încât, după ce ai învățat lecția și ai trecut testul, așează-te, odihnește-te, meditează la tine însuți prin toate câte ai trecut, după care vezi-ți iarăși de drumul tău. Corabia ți-o poți reface ușor dacă ai acumulat cu adevărat în ”a fi” şi dacă astfel ai sporit mai mult cu fiinţa decât cu materia.
Și nu uita că viața nu e doar un urcuș. Mai sunt și văi, mai sunt și coborâșuri, și prăpăstii și tâlhari la drumul mare. Te vei opri oare de frica lor? Căci toate acestea sunt daruri minunate, dăruite de viață pentru creșterea ta. Tu doar mergi, mergi fără oprire în cunoașterea ta!
Și nu privi înapoi cu mânie. Priveşte doar înainte cu mare bucurie. Căci atunci când simți că ai mai urcat o treaptă, simți că de fapt s-a mai încheiat o etapă din viața ta. Dar nu rămâne cu gândul la ea. Pentru că ceea ce va veni iarăși spre tine din prezent, eclipsează orice experiență trecută.
Dar oare atunci când te vei ridica, vei fi plin de resentimente şi de ranchiună? Vei căuta oare cu orice preţ să te răzbuni? La ce ţi-ar mai folosi răzbunarea, la ce ţi-ar mai folosi judecata? Mai bine lasă piraţii să umble după legea lor, iar tu mergi în continuare doar după legea ta, adică cea a fiinţei tale interioare care nu degeaba ţi-a adus o experienţă mai dureroasă în realitatea ta. Totul are un rost, dar a rămâne cu gândul la ce a fost odată nu mai are nici un rost, căci imediat ce o experienţă se încheie treci imediat la o alta, dar numai după ce ai reuşit să înţelegi sensul acelei experienţe sau mai bine zis doar după ce ţi-ai învăţat lecţia şi eşti pregătit pentru o alta nouă.
De aceea, nu îţi otrăvi sufletul cu tot felul de amintiri care te-au zdruncinat sau care te-au dezamăgit odinioară. Cei care te-au minţit, te-au înşelat, te-au trădat, te-au abuzat, te-au manipulat, au avut rolul lor tocmai pentru tine, cel care tu erai atunci. Să le porţi pică, e ca şi cum te-ai identifica din nou cu persoana care erai odinioară. Dar cât din cel ce erai atunci a mai rămas şi acum? Poate mult, sau poate foarte puţin. Ne schimbăm totuşi, oricât de inerţi am părea. Aşa că cel ce erai atunci, acela pur şi simplu, nu mai există. Iar acei oameni cu care ai interferat atunci, te-au binecuvântat exact aşa cum cel din interiorul tău a cerut să fie binecuvântat. Poate nu cu o mângâiere, poate nu cu o vorbă bună. Nu ţi-ar fi folosit atunci o astfel de metodă. Aveai nevoie să fii "scuturat" la propriu, nu doar la figurat. Aşa că iartă-i pe toţi şi mulţumeşte-le pentru rolul lor temporar jucat în viaţa ta.
Ridică-te, scutură-ți praful de pe picioare, zâmbește, mulțumește vieții și mergi cu curaj mai departe!
Când te vei afla în corabie pe drumul tău, din când în când vei vedea pe lângă tine trecând corăbii cu oameni senini și luminoși care îți vor zâmbi și îți vor face din mână. Pe de cealaltă parte însă, vei vedea trecând pe lângă tine corăbiile piraților care se vor uita încruntați, întunecaţi și îți vor arunca mereu tot felul de ameninţări care mai de care mai înfrcioşătoare.
Dar chiar dacă la un moment dat, din prea multă răutate, ei vor reuși cumva să îți scufunde corabia, asta nu înseamnă că te vor scufunda și pe tine însuți. Nu înseamnă că odată cu corabia şi fiinţa ta interioară se va duce la fund. Căci chiar dacă vei rămâne agățat doar de o simplă plută pe marea învolburată, vei reuși după un timp mai lung sau mai scurt să ajungi la liman. Pluta nu e una palpabilă, ci e una subtilă care se mai numeşte şi “fiinţa ta interioară”. Când vei fi ajuns astfel la mal, adică la tine însuţi, epuizat și frânt, vei rămâne prăbușit acolo poate o vreme. Acolo nu mai e nimeni și nimic care să te susțină. Ești doar tu cu tine însuți. E doar fiinţa ta interioară care nu mai găseşte în jur absolut nici o susţinere, decât doar în verbul “a fi”. Cum poţi spune “eu sunt”, când încă nu eşti? Cum poţi afirma “eu sunt” când te gândeşti doar la “eu am”? Cum poţi crede că ai ajuns să te cunoşti, când fugi din preajma lui “a fi” doar către “a avea”?
Deși pirații te-au prădat, nu au reușit să îți prade însă și lăuntricul tău. Și atunci când te vei ridica de jos, vei simți cum ființa ta e și mai puternică, și mai luminoasă ca înainte. Aveai nevoie de un astfel de test ca să te călești și mai mult. Nimic nu e întâmplător. Mulțumește atunci vieții că te-a testat și că ai trecut testul. Și încă ceva. Să nu dai niciodată vina pe pirați. Ei își fac treaba lor, ce te-ai face oare fără ei? Căci deși tot pradă în stânga sau dreapta, lucrează într-un mod ascuns numai şi numai în folosul tău.
Astfel încât, după ce ai învățat lecția și ai trecut testul, așează-te, odihnește-te, meditează la tine însuți prin toate câte ai trecut, după care vezi-ți iarăși de drumul tău. Corabia ți-o poți reface ușor dacă ai acumulat cu adevărat în ”a fi” şi dacă astfel ai sporit mai mult cu fiinţa decât cu materia.
Și nu uita că viața nu e doar un urcuș. Mai sunt și văi, mai sunt și coborâșuri, și prăpăstii și tâlhari la drumul mare. Te vei opri oare de frica lor? Căci toate acestea sunt daruri minunate, dăruite de viață pentru creșterea ta. Tu doar mergi, mergi fără oprire în cunoașterea ta!
Și nu privi înapoi cu mânie. Priveşte doar înainte cu mare bucurie. Căci atunci când simți că ai mai urcat o treaptă, simți că de fapt s-a mai încheiat o etapă din viața ta. Dar nu rămâne cu gândul la ea. Pentru că ceea ce va veni iarăși spre tine din prezent, eclipsează orice experiență trecută.
Dar oare atunci când te vei ridica, vei fi plin de resentimente şi de ranchiună? Vei căuta oare cu orice preţ să te răzbuni? La ce ţi-ar mai folosi răzbunarea, la ce ţi-ar mai folosi judecata? Mai bine lasă piraţii să umble după legea lor, iar tu mergi în continuare doar după legea ta, adică cea a fiinţei tale interioare care nu degeaba ţi-a adus o experienţă mai dureroasă în realitatea ta. Totul are un rost, dar a rămâne cu gândul la ce a fost odată nu mai are nici un rost, căci imediat ce o experienţă se încheie treci imediat la o alta, dar numai după ce ai reuşit să înţelegi sensul acelei experienţe sau mai bine zis doar după ce ţi-ai învăţat lecţia şi eşti pregătit pentru o alta nouă.
De aceea, nu îţi otrăvi sufletul cu tot felul de amintiri care te-au zdruncinat sau care te-au dezamăgit odinioară. Cei care te-au minţit, te-au înşelat, te-au trădat, te-au abuzat, te-au manipulat, au avut rolul lor tocmai pentru tine, cel care tu erai atunci. Să le porţi pică, e ca şi cum te-ai identifica din nou cu persoana care erai odinioară. Dar cât din cel ce erai atunci a mai rămas şi acum? Poate mult, sau poate foarte puţin. Ne schimbăm totuşi, oricât de inerţi am părea. Aşa că cel ce erai atunci, acela pur şi simplu, nu mai există. Iar acei oameni cu care ai interferat atunci, te-au binecuvântat exact aşa cum cel din interiorul tău a cerut să fie binecuvântat. Poate nu cu o mângâiere, poate nu cu o vorbă bună. Nu ţi-ar fi folosit atunci o astfel de metodă. Aveai nevoie să fii "scuturat" la propriu, nu doar la figurat. Aşa că iartă-i pe toţi şi mulţumeşte-le pentru rolul lor temporar jucat în viaţa ta.
Ridică-te, scutură-ți praful de pe picioare, zâmbește, mulțumește vieții și mergi cu curaj mai departe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu