Joacă-te!

Joacă-te, căci viaţa e doar o simplă joacă, apropie-te cu entuziasm de ea, apropie-te cu blândeţe faţă de tine, apropie-te cu iubire de oameni şi invită-i pe toţi la joacă...

Joacă-te, căci copilul din tine tânjeşte după bucuria jocului, după starea de neprihănire şi de inocenţă, care nu suportă să fie constrânsă de nimeni şi de nimic...

Joacă-te, căci jucăriile îţi sunt cu totul la îndemână peste tot în jurul tău. Nu fă din viaţă o corvoadă şi din oameni unelte pe care să le manipulezi după bunul tău plac şi doar în propriul tău interes...

Joacă-te cu lumea, cu natura, cu soarele, cu vântul, cu luna, cu stelele, cu păsările, cu fluturii, cu florile. Deschide-te lor tuturor, aşa cum toate stau pururea deschise în faţa ta...

Joacă-te şi de-a spiritualitatea de vrei, ori joacă-te şi de-a energiile dacă poţi, dar nu-ţi lăsa discernământul deoparte. Nu fă din spiritualitatea ta o încrâncenare şi o obsesie zadarnică prin care să încerci să materializezi cai verzi pe pereţi. Joacă-te şi de-a propriul tău maestru dacă ai destul curaj, dar orice ai alege doar joacă-te…

Joacă-te şi cu divinitatea dacă vrei, cheamă-ţi la joacă şi entităţile luminoase care abia aşteaptă să le chemi, comunică cu astralul, cu îngerii sau ghizii spirituali, dacă crezi cu adevărat în aceştia. Nu percepe divinitatea ca fiind undeva dincolo în abstract, când ea se află chiar aici, mereu chiar lângă tine…

Joacă-te şi râzi fără încetare dacă ai reuşit să te eliberezi de vreo credinţă limitativă, nu fă din ea propriul tău inamic, ci mulţumeşte-ţi şi fi recunoscător acelei experienţe care te-a apropiat şi mai mult de tine însuţi...

Joacă-te şi cu amintirea când îţi aduci aminte de trecut, el a avut rolul de a îţi consolida făptura care eşti acum. Nu te lăsa prins în capcana „marelui nimic” care te amăgeşte cu tot felul de gânduri care îţi fură prezentul...

Joacă-te şi când te gândeşti la viitor, căci decât să faci din el propriul tău călău, mai bine imaginează-ţi-l ca pe mărgăritarul cel de mult preţ care abia aşteaptă să fie modelat în mâna ta. Dăltuieşte-ţi propria-ţi fiinţă din toate unghiurile şi caută forma finită care i se potriveşte cel mai bine…

Joacă-te şi cu speculaţiile dacă îţi place să fii sedus de către labirintul minţii şi dacă eşti atât de atras ca un magnet spre tot felul de tehnici, teorii şi supoziţii. Dar fă-o detaşat şi nu te identifica cu ele, rămâi tu însuţi şi fă din toate doar simple pârghii de susţinere la care să apelezi atunci când vei avea cu adevărat nevoie de ele…

Joacă-te în lumină şi nu în întuneric, fii de partea ta şi nu te condiţiona negativ nici măcar în glumă, uită de lacrimi, de întristare şi de suspin. Iar dacă ai putea, tatuează-ţi pe inima ta cât eşti de minunat, cum nimeni altul nu a mai fost înaintea ta...

Joacă-te fără să îţi pese de gura lumii şi ai mai bine grijă ca nu cumva să intri în gura propriei tale conştiinţe şi să nu îţi pară rău că nu ai avut destul curaj să îţi trăieşti propria-ţi viaţă aşa cum ţi-ai dorit cu adevărat...

Joacă-te şi cu cei care te îndrăgesc dar şi cu cei cărora le eşti antipatic(ă). Şi unora şi altora dăruieşte-te aşa cum eşti şi poate vei avea surpriza să te îmbrăţişeze şi să te sărute chiar şi ultimul om la care te-ai fi aşteptat...

Joacă-te ziua şi noaptea fără încetare şi vei vedea cum realitatea ţi se schimbă de la sine, şi cum necazurile închipuite nu mai vin spre tine, căci acolo unde mintea, trupul şi sufletul se luminează, suferinţa şi disperarea nu mai au loc...

Joacă-te şi fii profund dacă simţi nevoia, dar nu uita că simplitatea este cea care frânge chiar şi o inimă de piatră şi ea atrage fără discriminare şi pe cel simplu şi pe cel învăţat, şi pe cel filozof dar şi pe cel ignorant, şi pe cel îndoielnic şi pe cel cumpătat...

Joacă-te şi lucrează cu tine în acelaşi timp, fii creativ şi nu te lăsa prins în capcana obişnuinţei, onorează-te oriunde ai fi şi oriunde ai merge, căci de eşti ori pe pământ ori în cer, mereu doar tu cu tine însuţi eşti...

Ce te-ar putea distrage de la joacă, ce ţi-ar putea înlătura entuziasmul şi pasiunea?
Ce ar putea stinge focul tău lăuntric care arde necontenit pentru viaţă?
Oare ce ar putea tăia lumina netăiată a iubirii?