Nepătrunsele provocări ale vieţii

Dacă nu am fi venit aici, nu am fi cunoscut stările emoţionale prin care ne e dat să trecem de-a lungul vieţii. Dacă nu am fi ales să venim, am fi rămas doar în lumina vibraţiei de sus, experimentând la nivel de spirit doar iubirea de dincolo. Însă în acel tărâm al luminii pure, nu avem experienţa lucrurilor care se opun. Şi astfel am venit experimentând viaţa de om, aflată mereu între opoziţiile dintre lumini şi umbre.
Dar odată aflându-ne aici, printre pământeni, să ne reamintim că am ales cu bună ştiinţă să venim şi să trecem prin zonele de vibraţie mai joase şi mai dense, care poate că doar pe pământ pot fi trăite. Iar aceste experienţe trăite aici, sunt extrem de bogate în vitamine spirituale. Absolut orice alegem e un câştig mai mic sau mai mare din care avem ceva de învăţat. Iar odată aflat aici, nu ai cum să nu înveţi câte ceva, pentru că viaţa însăşi te provoacă în fiecare clipă să te cunoşti şi mai mult.
Unii aleg să vină cu un corp mai sensibil. Nu degeaba şi l-au ales aşa. Aici ei au de învăţat că această carcasă temporară care se numeşte „trup”, adăposteşte în chip minunat, ceea ce nu este temporar, ceea ce nici nu vine şi nici nu pleacă. Iar oricât de sensibil va fi acest corp, oricât de senzual, de frumos sau mai puţin plăcut ar fi, spiritul adăpostit în el, are puterea de a-l transcende, adică de a-l stăpâni, de a-l conduce în mod conştient. Acest corp însă, are şi el nevoie de atenţia cuvenită şi-şi cere şi el drepturile fiind îndemnat de către spirit la mişcare şi efort fizic. Când corpul se află în mişcare, sângele circulă altfel iar spiritul parcă şi el se trezeşte din amorţire la viaţă. Trupul nu se vrea idolatrizat dar nici nu se vrea a fi bătaia de joc a unei personalităţi exacerbate.
Unii aleg să vină cu o minte iute şi sclipitoare, alţii cu una care se mişcă mai greu decât melcul. Dar şi unii şi alţii, au multe lecţii de învăţat. Cei mai deştepţi de felul lor, au în primul rând de învăţat lecţia compasiunii şi a non-judecativităţii celor mai puţin înzestraţi decât ei. Lor li se cere mai multă răbdare şi mai mult tact, pentru că vor intra adeseori în contact cu cei mai săraci cu duhul. Dar în acelaşi timp au de înmulţit darul pe care singuri şi l-au făcut, acela de a veni cu o minte mai ageră. Aşa că ei sunt provocaţi la creaţie, la depăşirea indolenţei, a indiferenţei, a sfidării, a nepăsării. Ei se împlinesc prin creaţie dacă aleg să nu îşi reprime inspiraţia lăuntrică. Ceilalţi, cu o inteligenţă mai greoaie, au venit aici în primul rând pentru a învăţa lecţia umilinţei de care au nevoie, dar în acelaşi timp pentru a le acorda şi celor de lângă ei, şansa de a se apleca cu compasiune şi răbdare asupra lor.
Unii au ales să vină cu mai multă energie, alţii cu mai puţină. Cei cu mai puţină energie, sunt provocaţi permanent să îşi depăşească propria lene şi tendinţa de contemplare, căci lor le place tare mult să viseze misticisme şi cai verzi pe pereţi. Se simt ok aşa, dar provocarea lor e să îşi asume în acelaşi timp şi latura pragmatică şi umană din ei. Iar pe cei ajunşi aici cu mai multă energie, îi vezi mereu că sunt în mişcare, ei nu au niciodată odihnă, fac şi tot fac câte ceva cu mâinile, se agită, vorbesc mult chiar dacă nu spun nimic, pe facebook îi ard degetele dacă nu intră la alte postări ca să îi „corecteze” pe ceilalţi în văzul lumii, pe scurt, au venit cu un ego puţin mai umflat. Provocarea lor e să îşi tempereze cât de cât nevoia irezistibilă de a se băga în seamă mai mult decât e cazul şi să îşi canalizeze resursele către a susţine şi mai puţin spre a critica.
Unii au venit pentru a experimenta sărăcia materială acută chiar. Acestea sunt spirite extrem de puternice deşi în aparenţă par oameni slabi.. Ei sunt ca nişte repere. Pe aceştia nu-i vei vedea niciodată căzând în depresie, nici măcar atunci când nu mai au ce mânca. Pe când mulţi din cei bogaţi materiali se confruntă foarte des cu depresia, fiind spirite mai slabe. Însă şi unii şi alţii au de învăţat lecţii şi predau lecţii celorlalţi prin însăşi viaţa lor. Provocarea săracului ar putea fi transcenderea tipului de mentalitate „săracul de mine”, adică depăşirea resemnării şi a milei de sine. Provocarea bogatului, ar putea fi renunţarea la egoism, la înfumurare, la frica de a pierde ceea ce doar i se pare că are.
Unele spirite au ales un trup de femeie pentru a experimenta viaţa la acest nivel. De fapt ele vin pentru a-şi exprima afectivitatea prin susţinere şi nu într-un mod distructiv. O femeie care se cunoaşte şi e de partea ei întru totul, luminează spaţiul în care intră. Având multă iubire de oferit, ea are nevoie în acelaşi timp şi de raţiune şi de discernământ, fără acestea va avea mult de suferit. Şi ca femeie ai multe provocări, dar probabil că cea mai mare e să nu faci din propriul trup şi din propria frumuseţe, un idol.
Iar cei care şi-au ales un trup de bărbat, nu întâmplător au venit în această formă. Bărbatul prin natura lui poate fi măreţ dacă începe să se cunoască spiritual, dar în acelaşi timp poate fi extrem de josnic atunci când alege minciuna şi duplicitatea. Lor li se cere să îşi descopere puterea din ei, să nu se complexeze că totuşi sunt bărbaţi responsabili, să nu îşi reprime această putere din frică, ci să înveţe mai ales să şi-o canalizeze într-un mod constructiv şi nu unul tiranic. Aceasta e marea provocare a bărbatului.
Iar alţii au venit cu tendinţe spre ezoterism, misticism, ocultism, sau alte forme de spiritualitate mai mult sau mai puţin luminoase. De exemplu, unul vine şi experimentează pentru o perioadă, formele mai oculte şi mai întunecate din spiritualitate, poate prin muzică sau alte căi de care sufletul lui se simte atras. Apoi îşi face „mea culpa”, se aruncă trup şi suflet în religie, experimentează acolo tot ce se poate, iar după ce a ras şi ultima fărâmă, iese de acolo fără păreri de rău şi fără a mai privi cu mânie înapoi. Şi se îndreaptă firesc către spiritualitatea mai luminoasă, căci cea întunecată a experimentat-o deja. Dar când realizează ce talmeş-balmeş se află în această zonă, cât de multă credulitate, schizofrenie, prostie, interes şi manipulare există şi aici, îşi dă seama că de fapt religia chiar şi în forma ei oarecum primitivă a avut un mare rol benefic în viaţa lui. El ştie că nu se va mai întoarce niciodată acolo de unde a plecat, dar înţelege perfect că discernământul şi l-a câştigat într-o anumită măsură din religie. Provocările lui ar fi să nu îşi reprime nevoia şi setea de cunoaştere, să se deschidă şi mai mult, să nu se oprească din drumul său, să nu rămână cantonat în vreun sistem spiritual, să dea credit tuturor dar să nu se lase influenţat de nimeni, să urce şi să tot urce acolo unde spiritul său îl îndeamnă. Unul ca acesta a venit mai ales pentru a învăţa curajul şi a-şi da pe faţă eroul ascuns din el însuşi aflat într-o continuă autodepăşire.
Putem spune că noi am ales dinaintea întrupării toate înzestrările noastre sufleteşti de acum sau putem crede că vieţile anterioare ne-au adus în acest punct. Fiecare e liber să creadă ceva. Cert e că venim aici şi cu multe daruri dar şi cu multe poveri nerezolvate. Darurile ne provoacă tot mai mult să le cultivăm continuu. Poverile ne îndeamnă şi ele ca să le rezolvăm. Acolo unde există o fugă şi apare o frică, o tendinţă de a nu te confrunta faţă-n faţă cu o anumită situaţie, acolo există o traumă nerezolvată dar care te va urmări toată viaţa până ce vei accepta să te apleci într-un fel sau altul şi asupra ei. Fuga nu e nicidecum o soluţie, ci doar o amânare.
Cele trei mari provocări cu care suntem ademeniţi ca oameni ar fi cea din partea trupului, a minţii şi a ego-ului. Când ne defazăm de sinele nostru, adică uităm cumva cine suntem, avem de înfruntat aceşti trei sabotori, care deşi ne pot fi prieteni loiali, se pot transforma în adevăraţi stăpâni despotici dacă nu reuşim să îi stăpânim noi pe ei. Însă pentru unii nu e chiar floare la ureche. Temperamentul, sensibilitatea, ataşamentele, frica şi credinţele limitative, toate astea îţi pot juca nenumărate feste. Uneori e foarte copleşitor dar tocmai aici e marea provocare, de a nu te opri, de a nu renunţa. De fapt, chiar pentru asta ai şi hotărât ca spirit să vii aici, pentru a duce stindardul misiunii tale mai departe oricât de greu ţi s-ar părea.
La început, poate că viaţa nu are o formă prea bine definită, dar cu toate uneltele cu care suntem înzestraţi (mintea, inima, imaginaţia, simţirea), le putem folosi pentru a ne dăltui viaţa în forma pe care ne-o dorim şi care ni se potriveşte. Înţelegând că oamenii din jur, au un rol bine stabilit în viaţa noastră. Acceptând că facem parte dintr-un grup de suflete care conlucrează unele cu altele doar spre folosul şi nu în detrimentul lor. Nici măcar faptul că citeşti acum aceste rânduri nu e pur întâmplător. Poate din multitudinea de cuvinte, găseşti măcar o frază cu care rezonezi. Aceea a fost scrisă chiar pentru tine. Nu o dispreţui, ci adăposteşte-o în sufletul tău, poate cândva îţi va folosi.
Nimeni nu ne stă împotrivă, doar noi înşine. Universul a fost, este şi va fi mereu de partea noastră, dar oare noi…de partea cui suntem?