E ușor să vorbești despre boală când nu suferi de nici una. Dar privind în jur, observi multă boală, multă nefericire, multă suferință, multă durere în trupuri și parcă și mai multă tulburare în mințile și psihicul oamenilor. Dar bolile trupului se văd, pe când celelalte sunt undeva ascunse și ele nu ies la iveală decât prin gesturi, vorbe și atitudini. Însă acestea nu par boli deși sunt mai grave și mai nocive decât cele ale trupului. Durerea din trup o simți doar tu, pe când boala unei minți defazate are efect și asupra celorlalți. Căci frica e boala care le înmănunchează pe toate. Îngrijorarea e și ea o boală. Mândria e și ea o boală. Egoismul, la fel, e și acesta e o boală. Mila de sine, la fel. Deznădejdea, la fel. Duplicitatea, la fel. Fățărnicia, la fel. Batjocura, la fel. Bârfa, necredința, îndoiala, la fel. Toate acestea îți fură energia și îți scad vertiginos vibrația. Și astfel nu mai ești tu cel adevărat, ci devii produsul unei minți mai mult sau mai puțin bolnave. Dar privind la ceilalți care se regăsesc și ei în același vortex al suferinței, nu realizezi acest tip de boală subtilă care se naște și se dezvoltă în mintea omului. Vei spune despre unul sau altul că este bolnav, doar atunci când boala din minte se răsfrânge asupra trupului. Dar ce a gândit un astfel de om până la activarea bolii sale în trup, aceasta nu o știe nimeni, uneori nici măcar cel care se îmbolnăvește. Bolile trupești sunt de fapt, consecința bolilor mentale.
Alții vor spune că dacă vezi boala în jurul tău, poate că tu însuți ai o problemă, căci nu-i așa, noi doar ne creăm realitatea și aici am venit să trăim „frumos, ușor și bine” și astfel să ne simțim noi cât mai ok, chiar dacă vom călca cu nonșalanță peste sufletele altora. Cei care repetă ca niște papagali acest clișeu spiritual de grădiniță, pentru mine sunt doar niște impostori pentru că nici măcar ei înșiși nu cred în ce spun. Când lucrurile par roz în viața ta pentru o perioadă, e foarte ușor să faci pe „spiritualul” și ai impresia că această perioadă de amăgire va ține toată viața. Numai că aici totul e în schimbare permanentă, inclusiv noi, inclusiv viața. Totul e doar temporar atunci când te afli pe un drum al cunoașterii de sine. Dacă nu te afli încă pe el, trăiești ca într-o bulă care mai devreme sau mai târziu se va sparge și oare ce va mai rămâne atunci din ființa ta dacă nu ai apucat încă să te cunoști? Poate vor rămâne case, mașini, bani, lucruri, dar oare unde mai ești tu în toată ecuația asta?
Drumul prin această viață e unul surprinzător. La prima cotitură, nu știi ce îți iese în cale și pe cine vei întâlni. Tu nu-ți poți crea drumul, nici evenimentele care vor urma, nici oamenii pe care-i vei întâlni. Să crezi asta, că poți să îți creezi realitatea într-un mod „ad litteram”, ține tot de spiritualitatea de grădiniță de care aminteam mai sus. Însă ține doar de tine să privești dintr-un anumit unghi, tot ceea ce vine în realitatea ta. Provocările nu le știi dinainte, dar poți alege să fugi de ele sau să vii în întâmpinarea lor cu bucurie și cu entuziasm. De fapt, asta înseamnă crearea realității, modul în care alegi să îți privești propria realitate care se schimbă permanent. A o crea, înseamnă a o limita. Însă a îi da voie să fie, înseamnă că nu ți-e frică de orice provocare pe care ți-o va aduce viața în dar.
Până la urmă de ce ne îmbolnăvim? Nu am întâlnit om care să nu se fi îmbolnăvit vreodată. Unii își dau seama că totul pleacă din mintea lor și atunci încep să lucreze cu ei înșiși, alții sunt permanent pe pilot automat și pe mintea de maimuță. Iar asta, nu are legătură deloc cu cunoașterea, pentru că poți cunoaște câte-n lună și-n stele, dar întrebarea e ce faci cu această cunoaștere și cum o pui tu în practica vieții de zi cu zi? Ai bătut drumurile pe la multe seminare sau cursuri, ai citit tone de cărți, ai meditat sau poate mult te-ai mai rugat. După ce ai făcut toate astea dar încă simți că nu sporești în nimic, oprește-te, fă un foc mare în care să ardă toate vreascurile credințelor tale limitative, așează-te în fața lui și pune-ți întrebările potrivite fără să te menajezi cu absolut nimic. Dacă urmezi o cale dar ea te duce mereu într-o fundătură, e cazul să o schimbi. Însă pentru asta e nevoie să te oprești și să ieși din programul minții de maimuță, altfel tot vei merge pe pilot automat într-un veșnic non-sens. Aici nu vorbesc despre „critica rațiunii pure”, ci despre viața simplă și lucrurile mici, unde acolo de cele mai multe ori întâmpinăm mari provocări pe care nu vrem să ni le asumăm.
Toate bolile apar dintr-un dezacord și dintr-un defazaj. Despre ce fel de dezacord vorbesc? Despre ruperea armoniei dintre tine și divinitate. Și despre ce fel de divinitate vorbesc? Despre aceea pe care nu o poți păcăli cu absolut nici un gest, nici un gând, nici o vorbă și nici o faptă. Toate acestea pe care tu le transmiți, sunt forme de energie care pleacă de la tine și ajung sub forma unei amprente energetice la această Matrice universală a creației. Aceasta nu e una cu Creatorul, dar El se folosește de ea și nu invers. Creatorul, e coordonatorul acestei matrici energetice. Această Matrice e de fapt forma primordială de energie unde se înmagazinează toate formele-gând, ideile, trăirile noastre. Tu faci o faptă bună, de exemplu. Acea amprentă energetică pleacă și se înmagazinează în această Matrice până la un moment dat în care ea îți este iarăși transmisă înapoi, atunci când vei avea nevoie. Dar pentru că nu sesizezi acest ciclu, vei spune ceva de genul „ce noroc am avut”! Iar invers se întâmplă exact la fel, tu transmiți o formă gând de energie negativă, după care tu însuți vei fi singurul care vei suferi, căci și aceasta nu va rămâne în Matrice, ci ți se va întoarce poate atunci când nu te aștepți și iarăși te vei întreba: „cum de-am putut avea un astfel de ghinion”?
Permanent noi creăm aceste forme gând de energie, dar de cele mai multe ori le creăm fără să le conștientizăm. Practic, ne programăm permanent prin tot ceea ce transmitem. Ne racordăm inconștient la aceste programe, îi acordăm astfel și pe copii noștri și pe cei din jur atunci când propovăduim și hrănim aceste energii negative fără să ne dăm seama că trăim doar pe pilot automat. Și pentru că mai mulți sunt din cei care nu lucrează cu ei, implicit atunci tot mai mulți vor fi și cei care se vor afilia la aceste programe de joasă frecvență. Când tot se transmit gânduri de neputință în fața bolilor, aceste programe prind viață și devin un fel de entități vii care se hrănesc din energia transmisă de cei care își plâng de milă neputința în fața bolilor. Și de obicei, după ce te îmbolnăvești, aceste lucruri de care amintesc eu aici, nu prea mai au nici o valoare, căci atunci suferința eclipsează totul și omul începe să se afunde și mai mult pe vibrația negativă. De unde să mai aibă voință omul bolnav de a lucra la sănătatea lui, dacă nici măcar atunci când a fost sănătos nu a făcut-o?
Așadar, bolile apar dintr-un dezacord. Când omul nu face ceea ce este menit să facă. Și atunci apar multe frustrări care tot la boală îl duc. Când nu trăiește cu cel care e menit să trăiască, sau pe care l-a alungat din viața lui. Când își încalcă misiunea sau tot face abstracție de îndemnul sinelui său. Dar de obicei, boala nu apare imediat, ci mai întâi se transmit unele avertismente precum că ceva nu e în regulă cu tine. Și astfel ai timp să te redresezi și să îți revii, până ce boala începe să se insinueze. Dar dacă totuși nu ai ținut cont de nici un astfel de avertisment, nu te judeca prea aspru după ce boala ți-a fost confirmată. Nu intra pe fluxul milei de sine, că oricum nu îți va folosi la nimic. Vor veni unul sau altul și îți vor plânge de milă, dar nimic nu se va rezolva astfel. Ci doar aceștia vor băga și mai mult cuțitul în rana ta.
Boala nu e o pedeapsă, iubiții mei. Din contra, e un mare ajutor dacă reușești să întrepătrunzi scopul ei. Uneori când lucrurile se desfășoară contrar cu menirea ta divină în această viață, boala te va pune la orizontală pentru o perioadă ca astfel să începi să meditezi câte puțin la tine însuți și să îți dai seama de unde provine greșeala ta. Nu fă din boala ta un dușman, ci împrietenește-te cu ea. Dacă există o tumoare în corpul tău, începe să comunici cu ea. Așează-ți mâna dreaptă cu palma deschisă peste ea, imaginându-ți cum se revarsă din ea iubire, iertare, sănătate. Mulțumește-i că a sosit și că ai înțeles avertizarea ei ca tu să îți poți schimba astfel viața. Dă-ți acest angajament în fața bolii sau a tumorii tale. Și începe să îți schimbi viața și să elimini din ea tot ceea ce te influențează negativ, poveștile triste sau oamenii pesimiști. Dacă nu o poți face și ești nevoit să locuiești cu ei, schimbă modul tău de gândire și indirect se vor schimba și aceștia privind la tine, căci poate că nici ei nu au știut vreodată că se poate trăi și altfel pe lumea asta. Iar după ce i-ai mulțumit bolii și ți-ai luat angajamentul că te vei schimba, roagă ca boala ta să plece din realitatea ta. Spune-i că ai înțeles mesajul și mulțumește-i încă odată. Dar e important să te schimbi în realitate, altfel nu se va întâmpla nimic benefic doar cu o simplă minciună poleită. În paralel, e nevoie de iertare către divinitate, căci prin gândurile tale negative, ai adus perturbări în univers. Roagă-te astfel pentru anihilarea oricărei perturbări adusă Matricei. Ea îți va răspunde ori printr-un gând, ori printr-o imagine prin care tu vei realiza unde se află sursa bolii tale. Lucrează acolo și schimbă activarea polarității negative din mintea ta.
Împacă-te cu sufletul tău, cu mintea ta, cu trupul tău și fă pace cu divinitatea și cu aproapele tău!
Alții vor spune că dacă vezi boala în jurul tău, poate că tu însuți ai o problemă, căci nu-i așa, noi doar ne creăm realitatea și aici am venit să trăim „frumos, ușor și bine” și astfel să ne simțim noi cât mai ok, chiar dacă vom călca cu nonșalanță peste sufletele altora. Cei care repetă ca niște papagali acest clișeu spiritual de grădiniță, pentru mine sunt doar niște impostori pentru că nici măcar ei înșiși nu cred în ce spun. Când lucrurile par roz în viața ta pentru o perioadă, e foarte ușor să faci pe „spiritualul” și ai impresia că această perioadă de amăgire va ține toată viața. Numai că aici totul e în schimbare permanentă, inclusiv noi, inclusiv viața. Totul e doar temporar atunci când te afli pe un drum al cunoașterii de sine. Dacă nu te afli încă pe el, trăiești ca într-o bulă care mai devreme sau mai târziu se va sparge și oare ce va mai rămâne atunci din ființa ta dacă nu ai apucat încă să te cunoști? Poate vor rămâne case, mașini, bani, lucruri, dar oare unde mai ești tu în toată ecuația asta?
Drumul prin această viață e unul surprinzător. La prima cotitură, nu știi ce îți iese în cale și pe cine vei întâlni. Tu nu-ți poți crea drumul, nici evenimentele care vor urma, nici oamenii pe care-i vei întâlni. Să crezi asta, că poți să îți creezi realitatea într-un mod „ad litteram”, ține tot de spiritualitatea de grădiniță de care aminteam mai sus. Însă ține doar de tine să privești dintr-un anumit unghi, tot ceea ce vine în realitatea ta. Provocările nu le știi dinainte, dar poți alege să fugi de ele sau să vii în întâmpinarea lor cu bucurie și cu entuziasm. De fapt, asta înseamnă crearea realității, modul în care alegi să îți privești propria realitate care se schimbă permanent. A o crea, înseamnă a o limita. Însă a îi da voie să fie, înseamnă că nu ți-e frică de orice provocare pe care ți-o va aduce viața în dar.
Până la urmă de ce ne îmbolnăvim? Nu am întâlnit om care să nu se fi îmbolnăvit vreodată. Unii își dau seama că totul pleacă din mintea lor și atunci încep să lucreze cu ei înșiși, alții sunt permanent pe pilot automat și pe mintea de maimuță. Iar asta, nu are legătură deloc cu cunoașterea, pentru că poți cunoaște câte-n lună și-n stele, dar întrebarea e ce faci cu această cunoaștere și cum o pui tu în practica vieții de zi cu zi? Ai bătut drumurile pe la multe seminare sau cursuri, ai citit tone de cărți, ai meditat sau poate mult te-ai mai rugat. După ce ai făcut toate astea dar încă simți că nu sporești în nimic, oprește-te, fă un foc mare în care să ardă toate vreascurile credințelor tale limitative, așează-te în fața lui și pune-ți întrebările potrivite fără să te menajezi cu absolut nimic. Dacă urmezi o cale dar ea te duce mereu într-o fundătură, e cazul să o schimbi. Însă pentru asta e nevoie să te oprești și să ieși din programul minții de maimuță, altfel tot vei merge pe pilot automat într-un veșnic non-sens. Aici nu vorbesc despre „critica rațiunii pure”, ci despre viața simplă și lucrurile mici, unde acolo de cele mai multe ori întâmpinăm mari provocări pe care nu vrem să ni le asumăm.
Toate bolile apar dintr-un dezacord și dintr-un defazaj. Despre ce fel de dezacord vorbesc? Despre ruperea armoniei dintre tine și divinitate. Și despre ce fel de divinitate vorbesc? Despre aceea pe care nu o poți păcăli cu absolut nici un gest, nici un gând, nici o vorbă și nici o faptă. Toate acestea pe care tu le transmiți, sunt forme de energie care pleacă de la tine și ajung sub forma unei amprente energetice la această Matrice universală a creației. Aceasta nu e una cu Creatorul, dar El se folosește de ea și nu invers. Creatorul, e coordonatorul acestei matrici energetice. Această Matrice e de fapt forma primordială de energie unde se înmagazinează toate formele-gând, ideile, trăirile noastre. Tu faci o faptă bună, de exemplu. Acea amprentă energetică pleacă și se înmagazinează în această Matrice până la un moment dat în care ea îți este iarăși transmisă înapoi, atunci când vei avea nevoie. Dar pentru că nu sesizezi acest ciclu, vei spune ceva de genul „ce noroc am avut”! Iar invers se întâmplă exact la fel, tu transmiți o formă gând de energie negativă, după care tu însuți vei fi singurul care vei suferi, căci și aceasta nu va rămâne în Matrice, ci ți se va întoarce poate atunci când nu te aștepți și iarăși te vei întreba: „cum de-am putut avea un astfel de ghinion”?
Permanent noi creăm aceste forme gând de energie, dar de cele mai multe ori le creăm fără să le conștientizăm. Practic, ne programăm permanent prin tot ceea ce transmitem. Ne racordăm inconștient la aceste programe, îi acordăm astfel și pe copii noștri și pe cei din jur atunci când propovăduim și hrănim aceste energii negative fără să ne dăm seama că trăim doar pe pilot automat. Și pentru că mai mulți sunt din cei care nu lucrează cu ei, implicit atunci tot mai mulți vor fi și cei care se vor afilia la aceste programe de joasă frecvență. Când tot se transmit gânduri de neputință în fața bolilor, aceste programe prind viață și devin un fel de entități vii care se hrănesc din energia transmisă de cei care își plâng de milă neputința în fața bolilor. Și de obicei, după ce te îmbolnăvești, aceste lucruri de care amintesc eu aici, nu prea mai au nici o valoare, căci atunci suferința eclipsează totul și omul începe să se afunde și mai mult pe vibrația negativă. De unde să mai aibă voință omul bolnav de a lucra la sănătatea lui, dacă nici măcar atunci când a fost sănătos nu a făcut-o?
Așadar, bolile apar dintr-un dezacord. Când omul nu face ceea ce este menit să facă. Și atunci apar multe frustrări care tot la boală îl duc. Când nu trăiește cu cel care e menit să trăiască, sau pe care l-a alungat din viața lui. Când își încalcă misiunea sau tot face abstracție de îndemnul sinelui său. Dar de obicei, boala nu apare imediat, ci mai întâi se transmit unele avertismente precum că ceva nu e în regulă cu tine. Și astfel ai timp să te redresezi și să îți revii, până ce boala începe să se insinueze. Dar dacă totuși nu ai ținut cont de nici un astfel de avertisment, nu te judeca prea aspru după ce boala ți-a fost confirmată. Nu intra pe fluxul milei de sine, că oricum nu îți va folosi la nimic. Vor veni unul sau altul și îți vor plânge de milă, dar nimic nu se va rezolva astfel. Ci doar aceștia vor băga și mai mult cuțitul în rana ta.
Boala nu e o pedeapsă, iubiții mei. Din contra, e un mare ajutor dacă reușești să întrepătrunzi scopul ei. Uneori când lucrurile se desfășoară contrar cu menirea ta divină în această viață, boala te va pune la orizontală pentru o perioadă ca astfel să începi să meditezi câte puțin la tine însuți și să îți dai seama de unde provine greșeala ta. Nu fă din boala ta un dușman, ci împrietenește-te cu ea. Dacă există o tumoare în corpul tău, începe să comunici cu ea. Așează-ți mâna dreaptă cu palma deschisă peste ea, imaginându-ți cum se revarsă din ea iubire, iertare, sănătate. Mulțumește-i că a sosit și că ai înțeles avertizarea ei ca tu să îți poți schimba astfel viața. Dă-ți acest angajament în fața bolii sau a tumorii tale. Și începe să îți schimbi viața și să elimini din ea tot ceea ce te influențează negativ, poveștile triste sau oamenii pesimiști. Dacă nu o poți face și ești nevoit să locuiești cu ei, schimbă modul tău de gândire și indirect se vor schimba și aceștia privind la tine, căci poate că nici ei nu au știut vreodată că se poate trăi și altfel pe lumea asta. Iar după ce i-ai mulțumit bolii și ți-ai luat angajamentul că te vei schimba, roagă ca boala ta să plece din realitatea ta. Spune-i că ai înțeles mesajul și mulțumește-i încă odată. Dar e important să te schimbi în realitate, altfel nu se va întâmpla nimic benefic doar cu o simplă minciună poleită. În paralel, e nevoie de iertare către divinitate, căci prin gândurile tale negative, ai adus perturbări în univers. Roagă-te astfel pentru anihilarea oricărei perturbări adusă Matricei. Ea îți va răspunde ori printr-un gând, ori printr-o imagine prin care tu vei realiza unde se află sursa bolii tale. Lucrează acolo și schimbă activarea polarității negative din mintea ta.
Împacă-te cu sufletul tău, cu mintea ta, cu trupul tău și fă pace cu divinitatea și cu aproapele tău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu