Ne întrupăm şi ne naştem o singură dată cu acest trup, dar re-naştem pe alte planuri, de mai multe ori în aceiaşi viaţă. Re-naştem şi cu mintea şi cu sufletul, ne reînnoim practic cu fiecare schimbare, cu fiecare alegere.
Pentru că aici, în această lume, totul se învaţă. Nimic nu ni se dă gratis decât doar uneltele cu care sufletul a fost împodobit la venire şi pe care le putem folosi pentru a învăţa şi experimenta aici, fără absolut nici o limită. Mediul şi familia în care alegem să venim sunt cele mai propice pentru ca noi să creştem folosind aceste unelte, care sunt de fapt, virtuţi ale sufletului cu care acesta a fost înzestrat într-un mod unic.
Astfel încât, te naşti din nou încă de când ajungi la grădiniţă şi iei contact pentru prima oară cu un sistem de organizare cu care până atunci nu ai mai avut de-a face. Aici înveţi primele reguli de viaţă într-un cadru organizat. Înveţi să te disciplinezi, înveţi să te joci, înveţi să îi accepţi pe ceilalţi aşa cum sunt.
Când ajungi la şcoală, iarăşi te naşti din nou. Înveţi să faci faţă acum la presiunea care dintr-o dată pare să te copleşească, înveţi răbdarea, ascultarea, ghidarea. Începi să iei pentru prima oară contact cu responsabilitatea şi cu faptul că nu poţi progresa decât învăţând şi iar învăţând.
Adolescent fiind, iarăşi te naşti din nou. Te surprinzi că te-ai îndrăgostit subit şi înveţi să faci faţă invaziei hormonale care te pătrunde prin toţi porii. Înveţi să faci curte unei fete, înveţi să primeşti o floare în dar de la un băiat. Mai înveţi însă că îndrăgosteala vine şi trece de multe ori ca un fum şi nimic mai mult, însă consecinţele ei pot avea efect pentru toată viaţa. Acum înveţi să-ţi stăpâneşti trupul, să-ţi disciplinezi simţurile.
Când începi munca şi iei contact cu primul tău câştig, iarăşi te naşti din nou. Începi să înţelegi valoarea banilor, a muncii, a răspunderii. Începi să înveţi ce înseamnă să fii pe picioarele tale, să iei decizii, să respecţi un program, un şef sau nişte colegi. Începi să capeţi tot mai multă putere şi discernământ în alegerea propriului tău job, începi să realizezi ce fel de muncă te satisface sau nu.
Căsătorit fiind, iarăşi te naşti din nou. Înveţi pentru prima oară ce înseamnă o familie, ce înseamnă o relaţie adevărată şi cum să o cultivi. Înveţi să te bucuri împreună, să comunici, să împărtăşeşti propriile stări, să susţii şi să te laşi susţinut. Înveţi şi să tolerezi şi să accepţi unele toane ale partenerului cu care până atunci nu te confruntai. Înveţi să creşti spiritual odată cu partenerul tău. De asemenea, înveţi din mers cum să gestionezi o relaţie cu suişuri şi coborâşuri, cu bucurii dar şi cu opinteli, toate însă spre binele amândurora şi spre binele relaţiei în sine.
Când copilul îţi este dăruit, iarăşi te naşti din nou. Aici e lecţia cea mai adevărată pe care ţi-o poate da viaţa. Plânsul copilului, nopţile nedormite, găsirea soluţiilor în timp real nu virtual, pot fi adevărate provocări pentru un părinte ancorat până atunci doar în tabieturi. Dacă la rândul tău ai fost un alintăcios, îţi va veni greu la început. Dacă însă ai avut o copilărie mai dură, îţi va veni mult mai uşor. Dar ce bucurie imensă atunci când realizezi că doar printr-un copil îţi poţi retrăi şi rescrie copilăria. Practic o iei de la capăt şi retrăieşti fiecare fior chiar şi atunci când te dai într-un balansoar alături de el. Îţi aminteşti frustrările dar şi bucuriile copilăriei, doar alături de copilul tău. Îţi aminteşti rănile sufleteşti provocate de către foştii tăi părinţi, dar realizezi că acum ţi se oferă ocazia unică, de a rescrie acele traume şi de a alege vindecarea lor. Ceea ce ţi-au refuzat părinţii tăi, îi vei oferi tu acum propriului tău copil.
Şi toată viaţa dacă vrei, îţi dă ocazia să re-naşti şi să te naşti din nou. Observi cum oamenii intră pentru o perioadă în realitatea ta, iar apoi se fac nevăzuţi într-o clipă. Observi cum prietenii se cern de-a lungul timpului, unii apar, alţii dispar. Observi cum uşor-uşor nostalgiile ies din amintirea ta, căci timpul ţi-a vindecat inima şi ţi-a cicatrizat rănile. Observi cum fiecare anotimp vine şi pleacă, iar tu te schimbi interior odată cu aceste schimbări ale vremii, îţi schimbi bioritmul, astfel încât cel din toamna asta, nu mai este ca cel din vara care tocmai s-a dus. Observi trecerile şi schimbările din viaţa ta şi cum vorbeşti despre cel de ieri, ca despre cu totul alt om. Observi cum odată cu trecerea timpului, accepţi ceea ce poate odinioară respingeai din start. Observi că nu mai cauţi să schimbi lumea şi să fii eroul zilei, ci cauţi doar să te transformi pe tine însuţi şi să faci paşi mărunţi dar siguri către cunoaşterea fiinţei tale.
Observă-te, dă-ţi voie să fii şi dă voie să fie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu