Ori de câte ori luăm decizii şi facem alegeri conştiente, ne schimbăm într-o clipă linia de destin pe care fluctuam până în momentul luării acelei hotărâri. Şi de fiecare dată când o facem, ceva se schimbă în noi, vibraţia noastră se schimbă, ea creşte exponenţial cu fiecare alegere. În momentul acestui pas conştient, depăşeşti un nivel la care nu mai ai ce experimenta, e ca şi cum acolo ţi s-a predat o lecţie, tu o înveţi mai repede sau mai încet, după un timp Universul te încearcă cumva şi te examinează, iar dacă ai trecut, îţi iei zborul inevitabil de pe acel flux de conştiinţă pe care ai mers o perioadă mai lungă sau mai scurtă.
Ce spun e foarte simplu, dar chiar aşa se întâmplă. Şi în viaţa mea şi a altora am observat asta. Unii ard aceste etape non-stop, experimentează şi merg înainte din ce în ce mai curajos, pentru că la un moment dat, aceste lecţii le sunt predate, ei şi le asumă rapid, apoi vine un mic examen al vieţii, după care trec imediat pe alt flux. Şi acest ciclu se repetă şi se tot repetă, sufletul pare mereu tot mai încântat de aceste provocări, nu le caută cu lumânarea dar intuieşte apariţia lor şi le acceptă din toată inima. Dar în acelaşi timp, am observat şi că la foarte mulţi, există o stagnare. Nu toţi îmbrăţişează aceste provocări, nu toţi vor să facă anumite alegeri benefice lor, practic nici nu-şi dau seama cât de binecuvântate sunt ele, pentru că s-au învăţat ca nu ei să aleagă, ci viaţa însăşi să aleagă în locul lor. Şi rămân poate chiar toată viaţa pe acel flux oarecum limitativ, le sunt predate lecţiile, examenele vin şi iarăşi vin, dar ei nu le trec niciodată. De ce? Pentru că nu vor pur şi simplu să îşi înveţe lecţiile, ci doar rămân cantonaţi în acea zonă de confort trupesc şi mental, dar foarte inconfortabilă pentru suflet.
Oamenilor le e teamă în general să facă schimbări, să ia decizii. Şi cred că fluxul de conştiinţă pe care se află la un moment dat, e pentru toată viaţa. Dar asta e o mare păcăleală, pentru că absolut nimic nu e pentru toată viaţa. Când îmi amintesc de experienţa mea religioasă în care am stat cantonat trup şi suflet 15 ani, îmi dau seama că uneori e foarte greu să faci anumite schimbări care îţi modifică conştiinţa şi implicit existenţa. Nici mie nu mi-a fost deloc uşor să ies din acest flux al religiei cu care mă identificam total. Vroiam să mă agăţ cu dinţii dacă se putea, numai să nu-mi scape, numai să nu o pierd. Îmi vroiam ortodoxia mea, pentru toată viaţa. Eram învelit ca un cocon înfăşurat în emoţii. Asta face religia, te blochează mental şi emoţional, şi îţi cultivă această stare cu fiecare spovedanie, pentru că totul se face pe bază de emoţii. Şi după atâta timp, eu tot vroiam să sporesc şi să mă curăţ, dar cum să o faci când rămâi cu bunăştiinţă într-o apă stătută pe care tot încerci să o limpezeşti, dar cu cât încerci, cu atât ea nu se limpezeşte, ci mai tulbure se face? Dar a venit la un moment dat şi o clipă de luciditate şi am simţit atunci că dacă continui, e ca şi cum m-aş sinucide, sufleteşte vorbind. Spiritul mă tot îndemna să ies din acest flux nu doar limitativ, ci chiar distructiv, dar nu aveam puterea în mine, mi-o predasem deja, înlocuind-o cu frica. Când se întâmplă aşa şi nu mai ai putere să iei o decizie care se vroia luată demult, Universul con-lucrează cumva şi formează undeva o breşă, adică apare un semn de întrebare şi tu intri vrând-nevrând în noaptea neagră a sufletului. Şi chiar dacă nu poţi spune imediat „da”, în timp această breşă se măreşte până când sufletul se strecoară şi evadează pentru totdeauna din temniţa şi lanţurile condiţionărilor şi blocajelor mentale. De atunci, am simţit efectiv că mi s-a luat o povară pe care o duceam de prea mult timp în zadar. Dar aceasta a fost experienţa mea, a voastră poate fi cu totul alta.
Însă indiferent cum ar fi, viaţa te îndeamnă permanent să iei decizii. Cum îţi dai seama dacă ele sunt unele bune sau greşite pentru tine? Nimeni nu ţi-ar putea spune asta, nimeni nu trăieşte în locul tău, nimeni nu mănâncă şi respiră în locul tău. Doar tu singur îţi dai seama, tocmai făcând acest exerciţiu conştient al alegerilor. Cu cât vei lua mai multe decizii, cu atât vei învăţa să îţi asculţi vocea fiinţei tale interioare care te ghidează permanent. Această voce la început e ca o mică adiere, apoi e ca o şoaptă, apoi ca un îndemn, iar dacă faci abstracţie de ea mereu, atunci va veni un om sau se va întâmpla cumva ceva în viaţa ta care să te facă să înţelegi ce schimbare ar fi benefică pentru tine. Dar cu cât amâni, cu atât mai dureros va fi şi poate chiar mai complicat.
Puterea deciziilor e una reală în noi, ea se vrea doar activată, doar cultivată. Luând decizii, practic schimbăm macazul şi ne ardem karmele, asta în cazul în care crezi în această „karmă”. Dacă nu crezi, e mult mai bine, pentru că şi acastă credinţă e şi ea, tot una limitativă. Dar dacă totuşi crezi în ea, îţi spun doar un mic secret: karma nu e valabilă decât pe fluxul pe care te afli la un moment dat. În momentul luării unei decizii, ai schimbat fluxul, ţi-ai schimbat conştiinţa, ţi-ai schimbat linia temporară de destin şi ai ars karma din urmă, într-o clipă. Poverile trecutului nu pot avea putere asupra noastră decât doar dacă stăm prea mult pe ele şi încep să ne stăpânească, dându-le prea multă importanţă. Însă puterea prezentului, arde trecutul şi orice aşa-zis karmă.
Rămâi ancorat în prezent, căci singurul timp valabil în care poţi lua decizii, nu e nici trecutul, nici viitorul, e doar momentul unic şi irepetabil al prezentului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu