Vino spre culmi. Spre culmile a căror piscuri nu se pot întrezări decât doar de cei care ajung acolo. Vino dincolo de nori. Ca să-i poți observa e necesar să ajungi până la ei. Iar când ai ajuns, cu siguranță îi vei transcende. Așa că urcă și nu te opri. Numai așa poți să te câștigi pe tine însuți, ajungând până la nori. Iar odată ajuns acolo, când vei privi de sus în jos, vei observa norii trecători cum vin și pleacă, cum apar din nimic și se risipesc apoi ca un fum. Pentru că norii sunt doar fum. Așa este și suferința, doar fum. Așa sunt și norii fricii, doar fum. Așa sunt și norii îngrijorării, doar fum. Așa sunt și norii neputinței, doar fum. Așa sunt și norii răutății, doar fum. Așa sunt și norii depresiei, doar fum. Așa sunt și norii invidiei, doar fum. Așa sunt și norii geloziei, doar fum. Toate apar din nimic și se evaporă în nimic. Așadar, cum ai putea pune atât de mult preț pe ceea ce este doar fum?
Câștigă-ți dreptul de „a fi” și nu fugi cu disperare doar după dreptul de „a avea”. Află cine ești, înainte de a afla ce îți dorești. Află ce se află în tine însuți, înainte de a afla ce se află în afara ta. Află de ceea ce are nevoie trupul tău, înainte ca durerea să îți vorbească. Află ce se află în mintea ta, înainte ca gândurile negative să te invadeze. Află după ce tânjește sufletul tău, înainte ca nefericirea să îți dea târcoale. Află ce e viața, înainte de a pleca de aici cu lecția neînvățată. Leapădă-te de omul cel vechi înconjurat de norii suferinței și îmbracă-te cu mantia iubirii, ca să renaști ca din propria cenușă în Omul cel nou.
Iar apoi, vino în întâmpinarea vieții și în întâmpinarea oamenilor. Îmbrățișează viața, îmbrățișează oamenii. Nu fă din viață doar un concept abstract și impersonal. Nu privi oamenii doar ca trup, ci privește-le ochii, căci ei sunt luminătorul sufletului. Nu-ți fie frică de viață, pentru că viața însăși e foarte îndrăgostită de tine și doar la tine însuți se gândește. Nu repudia oamenii, ci mai degrabă mângâie-le sufletele obosite de prea multă alergătură în zadar. Nu sta într-un colț singur și părăsit, ci ieși din falsa smerenie, adică din mândrie, și vino în mijlocul cetății, adică a stării tale pure și individuale care se numește „eu sunt”. Nu ține doar pentru tine cunoașterea și experiența ta, ci împărtășește-le tuturor și astfel se va dizolva și ultima fărâmă de egoism din tine. Nu mai da mereu citate din cei care-au părăsit acest tărâm, ieși din „veșnica pomenire” a morților și revino către tărâmul celor vii, acolo unde părerea ta contează și unde experiența ta e mult mai valoroasă decât copy-paste-uri ale celor răposați. Și nu în ultimul rând: nu-ți reprima nimic din ceea ce spiritul tău te îndeamnă, nu reprima divinitatea care vrea să se reveleze și să se facă cunoscută. Nu te lupta cu morile de vânt, doar dă-ți voie să fi, doar dă voie să fie...
Iar când ai depășit frica de penibil și teama de gura lumii, arată-te simplu și curat, fără împopoțonări deșarte. Fii tu însuți, căci acest drept privilegiat ți s-a acordat încă de la naștere. Spune pe față ceea ce gândești, arată și ceea ce simți, iar cine va rezona cu simțirea și mentalitatea ta, va lua aminte, iar cine nu, acela se va duce doar spre fluxul de conștiință cu care va rezona. Vibrațiile se atrag. Iar sufletele care trăiesc doar după chipul și asemănarea spiritului lor și nu după chipuri și asemănări străine și idolatre, se vor atrage și ele.
Dăruiește ceea ce ai de dăruit, fără să analizezi și fără să stai prea mult pe gândurile filozofiei. Dăruiește din ființa ta, citează-te pe tine, cel viu și autentic, și lasă deoparte pomelnicul celor ce nu mai au viață în ei înșiși. Dăruiește-ți ființa toată, nu cu jumătăți de măsură, nu cu negocieri ascunse, nu cu așteptări și recompense. Dăruiește iubire, chiar dacă crezi că nu o ai. Dăruiește bucurie, chiar dacă nu o simți. Dăruiește compasiune, chiar dacă ești nerăbdător. Dăruiește putere, chiar dacă simți că ești căzut. Dăruiește din ceea ce ești, nu numai din ceea ce ai. Dăruiește lumină chiar dacă ceața s-a abătut pentru o clipă asupra ta. Dăruiește toate acestea fără să te gândești dinainte dacă le ai sau nu.
Oare cum le vei dobândi dacă nu le vei dărui? Oare cum te vei regăsi dacă nu te vei dărui?
Multumesc!
RăspundețiȘtergere