marți, 28 octombrie 2014

Când liniştea-ţi vorbeşte...



Când liniştea-ţi vorbeşte, opreşte-te şi ascult-o. Taci tu ca să-ţi vorbească ea. Dă voie acestei linişti lăuntrice ca să îţi şoptească îndemnul ei, dă voie acestui glas interior să te ghideze, să te îndrume şi să-ţi arate calea...
Când liniştea-ţi vorbeşte, închide-ţi porţile minţii şi deschide-ţi poarta sufletului.Lasă-ţi gândurile să se perinde care încotro, observă-le, dar nu te lăsa dominat de către ele. Cum ai putea da atât de mult credit la ceea ce este atât de efemer?
Când liniştea-ţi vorbeşte, e semn că sinele te cheamă din nou la el. Ai obosit mult tot alergând în zadar. Te-ai epuizat tot căutând cele fugitive ale vieţii. Dar înlăuntru tău, mărgăritarul cel de mult preţ, te-a aşteptat să te întorci din nou la el, ca un vechi, recunoscător şi statornic prieten...
Când liniştea-ţi vorbeşte, viaţa însăşi te cheamă la ea. Cum ar putea ea ca să-ţi vorbească, dacă nu chiar din interiorul tău? Cum ar putea ea să se facă ea înţeleasă, dacă nu chiar prin şoapta sinelui tău? Spune-mi, oare cum ar putea?
Când liniştea-ţi vorbeşte, renunţă măcar pe moment la zgomotul iluzoriu al minţii. Mintea îţi tot trimite frământări, îngrijorări, depresii, învinovăţiri şi necazuri închipuite. Transformă-le pe toate din cenuşă în diamante. Transformă-te pe tine în alchimistul desăvârşit care e pururea în favoarea sa...
Când liniştea-ţi vorbeşte, ceva se mişcă în tine ca şi cum s-ar fi trezit ca dintr-un somn adânc. E lumina care vrea să răzbată din întunericul fără fund al patimilor. Ca nişte reziduuri s-au aşezat ele peste sufletul tău. Poate că le-ai hrănit mult prea mult până ce au ajuns să te adumbrească. Acum însă, nu te mai învinovăţi în zadar, doar lasă lumina să se reverse, doar lasă-te tot îmbrăţişat de lumină...
Când liniştea-ţi vorbeşte, ai revenit în prezent şi te-ai apropiat iarăşi cu dragoste de tine. Doar aici şi acum te afli în starea ta pur naturală. Restul sunt doar stări care mai de care mai alterate, care îţi fură identitatea şi îţi confiscă prezentul. Lasă ziua de ieri şi lasă morţii să îşi îngroape pe morţii lor. Lasă ziua de mâine care există doar în închipuirea ta. Lasă-te fiind doar prezenţă prezentă în prezent...
Când liniştea-ţi vorbeşte, ego-ul începe să tacă şi să se cufunde în propria frustrare şi neputinţă. Transformă-l şi pe acesta tot în favoarea ta şi nu-l lăsa să te lucreze pe la spate. Nu-l lăsa să te condamne pentru că tu ai fi într-un fel sau altul. Nu lăsa pe nimeni să te condamne pentru nimic. Dacă aşa ai simţit, dacă aşa ai gândit, dacă aşa ai ales, oare cine ar putea să afirme că ce ai ales odinioară a fost bine sau rău?
Când liniştea-ţi vorbeşte, bucură-te şi rămâi în pace. Bucuria îţi inundă fiinţa atunci când după mult zgomot acordat marelui nimic, alegi în sfârşit să te reîntorci acasă. Păstrează-ţi tăcerea interioară, păstrează-ţi bucuria nealterată.
Nu întreba cum, cum, cum...Căci nu există tehnici şi nici sisteme care să îţi livreze ţie bucuria ca pe un simplu colet. Ea se află acolo unde s-a aflat dintotdeauna, dar tu între timp ai mai uitat de ea. Tu ai uitat-o, dar ea te-a aşteptat mereu şi nu a uitat nicicând de tine însuţi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu