luni, 27 octombrie 2014

Conditiile iubirii ne-conditionate



Într-o lume a condiționărilor, iubirea ne-condiționată pare un copilaș orfan și părăsit, căruia nimeni nu îi dă atenție, nimeni nu vrea să îl adopte și să-l ia cu el acasă în sufletul său. Oamenii vin și privesc această floare rară, o contemplă, se minunează de frumusețea ei, dar nu au destul curaj să o atingă, nu au destulă tărie să o ia cu ei, nu au destulă putere să își planteze semintele iubirii ne-condiționate și apoi să le îngrijească permanent în inima lor.
În schimb se vorbește mult despre această iubire. Toată spiritualitatea abundă de clișee care sună foarte melodios, dar până ajung să fie puse și în practică, notele false corup gama melodică și refrenul începe să sune ca o moară hodorogită. Ipocrizia din peisaj e atât de ascunsă în spatele acestor etichete, încât ea devine ca o a doua natură, una denaturată evident. Și oamenii se afișează nonșalant cu aceste etichete pe care le mărturisesc cu gura, dar care din nefericire nu reușesc nici măcar să se apropie cât de puțin de crezul lor.
Iar acest crez nu are absolut nici o legătură cu acest fel de iubire. Când apar condițiile la mijloc, nu mai e vorba de iubire, ci doar de interes. Interesul hrănește gândurile ascunse, acestea la rândul lor hrănesc falsitatea, egoismul atroce se instalează și el subit, și astfel minunatul om plin de iubire ne-condiționată, nu mai mai funcționează firesc și natural, ci începe să își manifeste doar propriul ego exacerbat care duce spre o și mai mare defazare de sine, care se numește alter-ego. Adică dintr-un mic impostor, ajunge un mare manipulator.
„Te voi iubi necondiționat pentru toată viața!” Pe bune? Ești așa sigur că că cel de acum vei fi și mâine? Ai vreo certitudine că ce simți acum vei simți și peste un an și peste zece și pentru toată viața? Jurăminte și promisiuni poleite care de fapt, ascund multe condiționări în spatele lor.
Te iubesc omule, dar oare am ceva de câștigat din treaba asta? Iar dacă nu e un câștig la mijloc, la ce bun să te mai iubesc? Acuma mi-e bine, dar ai grijă și nu mă uita când îmi va fi mai greu. Și neapărat îți voi aduce aminte că odinioară te-am iubit, dar tu după un timp mi-ai întors spatele. Și nu uita încă ceva: cine nu e cu mine, e doar împotriva mea!
Te iubesc femeie, dar știi tu, eu ca bărbat iubesc în felul meu. Te privesc, îți spun că ești foarte frumoasă, dar asta o fac doar pentru că vreau să te ating, pentru că îți doresc cu disperare trupul. Așa că tu dăruiește-mi-te necondiționat mai întâi cu trupul și apoi mai vedem noi cum stăm și cu iubirea ne-condiționată!
Te iubesc bărbatule, dar știi, eu ca femeie iubesc în felul meu. Așa că ai grijă pe unde mergi și cu cine te întâlnești. Dacă vreo femeie străină îți va vorbi, tu să nu o privești în ochi ca să nu intri în „ispită”. Eventual privește pe lângă ea sau mai bine fă-te că nu o vezi! Pentru că tu, trebuie să mă vezi doar pe mine, eu muza ta! Orice altă femeie care îți penetrează realitatea, va fi inamicul meu pe viață și dincolo de ea!
Te iubesc copile, dar ai grijă să nu mă superi, să stai doar într-un loc, să faci doar ce îți dau eu voie și cam atât. Am eu grijă de educația ta, așa cum și părinții mei au avut mare grijă de educația mea. Îmi sacrific timpul și banii, așa că după un timp voi avea mari pretenții de la tine copilul meu, să nu care cumva să mă dezamăgești!
Te iubesc doamne-doamne, dar poate te vei „milostivi” și către mine, eu cel care te iubesc atât de mult și care am atât de multă nevoie de „mila” ta! Nu lipsesc nici o duminică de la biserică, doar vezi că îmi fac cu vârf și îndesat datoria de creștin! Merg în pelerinaje, merg pe la mormintele cele sfinte, nu scap nici o icoană „făcătoare de minuni” și nici o părticică din „sfintele moaște”. Și încă mai cred că făcând toate astea, te vei milostivi și asupra mea, și dintr-un ignorant mă vei face într-o clipă un mare iluminat și dintr-un sărăntoc mă vei face un mare bogătaș! Asta bineînțeles, fără absolut nici un efort din partea mea pentru că toată puterea e în mâinile tale, doamne-doamne!
Te iubesc spiritualitate și îmi plac foarte mult clișeele pe care le arunci în stânga și-n dreapta. Gândul îmi creează realitatea, dar asta până când în realitatea mea apare ceva ce pare că nu a fost creat de către mine. Dar culmea, tot eu am creat și acel „ceva”! Mintea e pe primul plan, așa că vom tot băga focus până când ceva palpabil se va materializa în realitatea noastră. Și neapărat ceva material să se creeze: o casă, o masă și bani cu nemiluita! Știu că sunt plin de iubire ne-condiționată, dar fără mulți bani, ea e necâștigătoare! Așa că o luăm de la capăt: focus, focus și iar focus...
Te iubesc viață, dar asta pînă la prima provocare care mă scoate din zona de confort. Când mi-e cald și bine, voi fi mereu cu zâmbetul pe chip și voi fi cel mai spiritual și autentic dintre toți! Dar nu cumva să-mi joci vreo festă, tu dragă viață, pentru că tu mă ști cel mai bine că una arăt în aparență și alta sunt în realitate! Așa că nu mă da de gol, nu mă vădi! Știi cât de mult țin la imaginea mea, doar tu îmi știi colecția de măști pe care le schimb non-stop după cum bate vântul! Așa că ai grijă cu mine dragă viață și nu mă dezamăgi!
Acestea sunt tot felul de flash-uri care apar în mintea noastră. Sursa lor e doar una singură: frica! Ne e frică să ne dăruim cu toată ființa noastră celuilalt, mai bine cu jumătăți de măsură! Ne e frică să spunem „da” din toată inima, ci o facem doar cu jumătate de gură și eventual să nu ne audă nimeni! Ne e frică mereu că vom fi dezamăgiți. Dar punând mereu dezamăgirea în față, de fapt mă afișez din plin cu o mare „iubire”, dar una falsă și foarte condiționată! Am o întreagă listă de condiții mentale iar dacă tu, cel de lângă mine, nu te supui lor, atunci am o mare problemă cu tine și mai bine ai ieși de bună voie din realitatea mea! Eu te condiționez pe tine, tu mă condiționezi pe mine, iar împreună, ne vom condiționa așa, până la adânci bătrânețuri!
Într-adevăr, nu e vorba de iubire în toate cazurile descrise mai sus. E vorba doar de meschinării și subterfugii. E vorba de veșnicul război din umbră, de „care pe care”. Viața și relațiiile privite ca o afacere. Dă-mi tu și poate îți voi da și eu ceva! Arată-te tu mai întâi și apoi poate mă voi arăta și eu! Spune-mi mai întâi tu despre tine și de-abia apoi poate îți voi spune și eu ceva despre mine! Deschide-te tu mai întâi și apoi poate voi face și eu o mică deschidere!
Termenul de „necondiționat” nu are ce căuta lângă iubire. Ce e aia iubire ne-condiționată? Iubirea e una singură și atât. Orice metaforă adăugată iubirii, îi accentuează o lipsă. Însă iubirea, nu are nevoie nici de accentuări, nici de efecte poleite, nici de adjective care să-ți fure ochii. Oare poți iubi cu mintea și cu rațiunea? Unii încearcă dar nu prea reușesc. Putem controla oare iubirea? O iubire controlată, iarăși nu mai e iubire, ci e doar un surogat. Iubirea topește orice limită interpusă în fața, în spatele sau în dreptul ei. A vorbi despre ea, e ca și cum i-ai aduce o ofensă, căci cum ai putea oare descrie ceea ce se află dincolo de orice descriere?
Aşa că acum mă voi opri și mă voi retrage, ca nu cumva să rănesc iubirea cu prea multele mele cuvinte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu