Experimenteaza si pune în balanta

În viața fiecăruia dintre noi, vine la un moment dat o clipă a adevărului, o clipă de sinceritate cu noi înșine. Adunăm experiențe, adunăm cunoaștere, adunăm repere, adunăm inițieri, adunăm tehnici care mai de care mai sofisticate, toate ne atrag în setea noastră permanentă după absolut. Însă „absolutul” nostru e de fapt viața noastră de zi cu zi, împreună cu provocările ei, împreună cu oamenii care ne stau în prejmă.
Și pentru că trăim în acest trup care și el la rândul lui ne aruncă în fiecare zi câte o mică sau mai mare provocare, e necesar să ne armonizăm conform naturii noastre, conform înzestrării sufletului nostru. Împotriva naturii tale, tu nu poți face nimic. Nu te poți lupta cu ea, e ca și cum ai încerca să te lupți contra divinității. Și totuși unii oameni o fac, sau mai bine zis se lasă călcați în picioare de mintea lor egotică. Când se întâmplă așa, ființa noastră se disociază, apare o ruptură în noi, o despărțire. Cine de cine se desparte?
Templul spiritului este trupul. Dar dacă spiritul nu se mai simte bine acolo, îl părăsește. Și există într-adevăr oameni cu trup dar fără spirit în ei. Legătura nu se pierde nici la aceștia definitiv, dar în cazul lor spiritul mai rămâne legat printr-un așa-zis „cordon de argint”. Adică legătura energetică rămâne dar spiritul iese pentru o vreme din acest trup, pentru că nu mai suportă stăpânirea minții egotice care face corpul slab și prădat de vibrațiile inferioare. Părăsirea spiritului din trup, poate apărea din cauza multitudinii de conflicte interioare, din cauza abuzurilor trupești sau pur și simplu din defazarea care apare când te îndepărtezi de la menirea ta. Pe acest fel de oameni îi recunoști după privirea pustie din ochii lor și după vibrația negativă transmisă. Spiritul e ca și cum ar fi un oaspete de seamă al acestui corp, dar dacă nu este binevenit și nu este ținut în curățenie acolo, iese și așteaptă în afară o mică vibrație pozitivă pentru a se reîntoarce din nou.
Toate experiențele noastre în fond, se vor puse în balanță. Întreabă-te mereu dacă experiența prin care treci acum, te re-conectează cu spiritul sau cu mintea egotică. Întrebă-te dacă cunoașterea ta te ajută în împlinirea ta, aici și acum. Întreabă-te dacă tehnicile pe care le aplici îți sunt de folos sau le aplici pur și simplu pentru că cineva pe care-l consideri mai „sus” decât tine te-a convins să le aplici. Atunci aplică-le, dar nu uita să le pui și în balanță, să înțelegi exact dacă sunt pentru tine sau nu, dacă îți folosesc la ceva.
De exemplu, pentru mine scrisul și aceste postări mă ajută foarte mult în a-mi menține vibrația la unison cu spiritul meu. Însă am avut și eu multe provocări scriind pe aici și a fost cazul de multe ori să pun în balanță într-un mod chiar brutal această formă de cunoaștere prin scris. M-am întrebat de multe ori, dacă nu cumva caut să impresionez pe careva și dacă nu cumva aceste postări vin din mintea egotică. Am luat uneori chiar pauze conștiente de la scris pentru a sesiza dacă inspirațiile care mă copleșeau uneori, erau mai puternice decât mine. Și când am spus „nu”, a rămas „nu” și atunci am înțeles că nimic nu îmi poate fura liberul arbitru. Spiritul nu te forțează cu nimic, el te poate doar îndemna să faci ceva, dar ultimul consimțământ tu îl ai. Această terapie prin scris, mă pune efectiv în postura de a mă privi ca într-o oglindă. Îmi arată cât de mult mă schimb, alegând să am aceste repere scrise pe care dacă după un timp apuc să le recitesc, realizez practic că nu mai sunt același, că nu mai simt la fel, că nu mai gândesc la fel ca acum un an sau chiar și mai puțin. Dintr-o postare de acum 6 luni să zicem, poate nu mă mai recunosc decât într-un procent mai mare sau mic, dar aproape niciodată 100%. Și e firesc să fie așa, totul e doar sub impactul prezentului când simți efectiv că te afli într-un tren care te poartă într-o viteză amețitoare și că fiecare experiență care apare în față se vrea trăită și apoi pusă în balanță, după care trenul vieții iarăși își urmează drumul său. Așadar treptele sunt: apariția experienței, acceptarea ei, punerea în balanță, asumarea lecției și învățarea ei, plecarea mai departe. Așa se întâmplă în cazul meu dar eu nu pot fi un reper pentru nimeni și nici nu caut asta, doar poate ție, celui care citești, îți dărui un mic imbold de a căuta și tu în tine, de a fi conștient și tu de glasul spiritului tău.
Am constatat de fapt, că totul se rezumă la cum reușești să îți menții conectarea permanentă cu spiritul tău, conform vibrației lui. Și pentru asta ai nevoie de un instrument de ghidare pe care să îl aplici constant , nu doar când și când. Pentru mine, scrisul e unul din aceste instrumente dar nu singurul. Mai e și chitara clasică, mai sunt și cărțile, plimbările prin natură, discuțiile constructive care hrănesc spiritul, în nici un caz polemicile distructive. Tot ce îmi ridică vibrația la unison cu spiritul meu, urmez fără să mă întreb dacă e ok sau nu, pur și simplu simt asta. Când ajungi însă să îți pui prea multe întrebări, pici ușor către mintea egotică și iar te scurgi energetic.
Dar nu toată lumea are timp de meditații și de acest lucru conștient cu sinele. Timpul pentru unii e floare rară, iar dacă un job îți înghite tot timpul, totuși chiar și acolo unde te afli te poți conecta permanent la spiritul tău, pentru că dacă nu ești alături de el, pur și simplu nu te vei simți bine. Cel mai ușor te re-conectezi prin respirație. Toată lumea respiră, așa că nimeni nu poate face abstracție de respirația sa. Atunci când ești îngrijorat, temător, trist, deprimat, respirația ta va fi mereu una sacadată și frântă, iar tendința va fi să ți-o reții, nu să o eliberezi. Dar imediat ce începi să respiri profund de câteva ori, trupul se relaxează, mintea se eliberează, spiritul vibrează. Practic, atunci când respiri profund este imposibil să fii îngrijorat sau temător. Și aceste pauze de respiro, le poți face oriunde și oricând, nu ai nevoie de un loc sau un timp anume. Respirația superficială și sacadată te împovărează, în timp ce respirația profundă te ușurează. De asemenea, când te afli în natură, alege-ți un copac cu un trunchi mai gros, lipește-te cu spatele de el, pune-ți mâna stângă la spate cu palma lipită de trunchi, iar mâna dreaptă așeaz-o la nivelul plexului solar, unde se află a 3a chakră, deasupra ombilicului. Și transmite acelui arbore, dorința ta de a te reîncărca cu energie pură și benefică. Aceasta ți se va transmite prin palma stângă și se va scurge în tine prin palma dreaptă. Important e să nu te gândești la nimic altceva decât la această conectare. Natura în toată splendoarea ei, lucrează mereu în favoarea, nu în defavoarea noastră.
Așadar experimentează cu bucurie tot ceea ce spiritul tău te îndeamnă și apoi pune în balanță aceste experiențe pentru a învăța din ele ceea ce se vrea învățat. Iar după ce ai trecut de o experiență, mergi mai departe la următoarea, nu rămâne nici măcar o secundă cu mintea legată de vechea experiență. Ce-a fost s-a dus, însă ceea ce vine, eclipsează într-o clipă orice nostalgie a trecutului.
O săptămână binecuvântată tuturor!