joi, 30 mai 2013

Un psalm in varianta cuantica

Sinele meu mă paște și nimic nu îmi va lipsi,
la loc de pășune acolo m-a sălășluit,la apa odihnei m-a hrănit...
Iată,îmi voi binecuvânta Sinele divin în toată vremea,pururea lauda Lui în gura mea.
În El se va lumina sufletul meu; să audă cei neînfricoşaţi şi să se veselească.
Onoraţi-vă pe voi înşivă împreună cu mine şi să înălţăm numele noastre împreună.
M-am căutat pe mine însumi şi m-am regăsit izbăvindu-mă din toate necazurile închipuite.
M-am apropiat de mine însumi şi m-am luminat,
Apropiaţi-vă de voi înşivă şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze.
Ca o făptura săracă am strigat şi Domnul din mine m-a auzit şi din toate întortocherile minţii m-a izbăvit.
Străjui-va împrejurul Domnului toţi cei ce nu se tem de El şi se vor izbăvi pe ei înşişi de toată neputinţa.
Gustaţi şi vedeţi că bună este mintea voastră cea nouă şi luminoasă; fericit tot omul care nădăjduieşte în ea.
Nu vă temeţi de Domnul toţi cei care v-aţi sfinţit trupul,mintea şi sufletul,că n-au nici o lipsă cei ce nu se tem de El.
Toţi creatorii au biruit şi au sporit prin creaţie,iar cei ce-şi caută inspiraţia,nu se vor lipsi de tot binele.
Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, bucuria Domnului vă voi învăţa pe voi;
Cine este omul cel ce alege viaţa,care iubeşte să vadă zile bune?
Opreşte-ţi limba de la a-i mai judeca pe ceilalţi şi buzele tale să nu grăiască nici un vicleşug.
Apropie-te cu nădejde de tine însuţi,caută pacea din tine şi trăieşte în armonie cu ea.
Ochii Domnului spre cei curajoşi şi urechile Lui spre îndemnul acestora care le vine din Sine.
Iar faţa Domnului e îndreptată spre cei care se contemplă pe ei înşişi în propria creaţie,căci creţia lor e ca şi a Lui, iar bucuria lor e chiar în El însuşi.
Strigat-au toţi cei care s-au regăsit în frumuseţe şi bucurie şi Domnul i-a auzit şi le-a dat lor putere şi mai multă de a răzbate prin desişurile vieţii.
Aproape este Domnul de cei care şi-au depăşit condiţia de făpturi umile şi va fi mereu de partea celor ce şi-au regăsit demnitatea.
Multe sunt încercările celor care se îndreaptă spre poarta sinelui lor,dar doar aceştia îl vor cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu.
Domnul păzeşte toate gândurile lor, nici unul dintre ele nu se va întuneca.
Domnul le trimite doar binecuvântare în viaţa lor,căci inima lor este deschisă.
Viaţa celor fricoşi este cumplită şi de la cei ce se tem de viaţă, şi-a întors faţa Dumnezeu.
Dar El va fi mereu şi pururea alături de cei care sporesc,
în creaţie odată cu frumuseţea,
în bucurie odată cu demnitatea,
în armonie odată cu tăcerea ,
în cunoaştere odată cu gândurile luminoase,
în compasiune odată cu smerenia!

Aşa este şi aşa să fie!

sâmbătă, 25 mai 2013

Un om intre oameni

"Mic eram intre fraţii mei şi tânăr în casa tatălui meu; păşteam oile tatălui meu.
Mâinile mele au făcut harpa şi degetele mele au întocmit psaltirea.
Şi cine va vesti Domnului meu? Însuşi Domnul, Însuşi va auzi.
El a trimis pe îngerul Lui şi m-a luat de la oile tatălui meu şi m-a uns cu untdelemnul ungerii Lui."

Ştiu că cuvintele sunt mult prea sărace pentru a caracteriza un om autentic.Asta încerc eu sa fac acum dar senzatia este una de neputinţă chiar înainte de a începe. Ca bărbat nu e tocmai uşor să vorbeşti despre o femeie care a avut un rol major in viaţa ta.Dar am lăsat frica la poarta intrării in sinele meu,am închis definitiv poarta in urma mea,iar cheia am azvârlit-o undeva departe pentru a nu mai putea iesi niciodata de acolo.Am lăsat la acea poartă orice frică sau emoţie,orice gând ascuns sau judecată,orice senzaţie de ridicol sau penibil.
Aşadar,a trecut un an,au trecut 4 anotimpuri peste noi,iar noi toţi nu mai suntem aceiasi.La fel cum nici eu nu mai sunt acelasi.Să defilezi la pas pe lângă Niculina timp de 1 an de zile poate fi o experienţă de neuitat.Începând de acum un an,tot mi-am frânt orgoliul masculului care cu greu poate accepta un invăţător,un călăuzitor, un maestru, care mai e şi femeie pe deasupra.A trebuit să mă frâng pe mine insumi ca să o accept in viaţa mea si să îmi tot agăţ mândria exacerbată intr-un cui undeva. Dar am făcut-o până la urmă.Pentru că atâtea orgolii bărbăteşti nu sunt bune la nimic.Aşa că le-am aruncat pe toate in foc.Timp de 1 an încă mai ard,semn că aceste orgolii au fost dintr-o materie mai tare ca focul,deopotrivă de rezistentă ca diamantul dar care se face ca ceara atunci când e amestecată cu iubirea.
Credinţă, numele tău e Niculina sau Niculina, numele tău e credinţa!
Cele două,una sunt,iar acea una se divide in 2.Nimic mai simplu,nimic mai complex.
Aşa că am dat femeia la o parte şi am lăsat doar credinţa să mă inveţe ea cu adevarat ce si cum.M-am lăsat călăuzit şi ţinut de mână de credinţă până la poarta fiinţei mele,de acolo am intrat singur.
Numai că drumul până acolo a fost unul extrem de anevoios,plin de obstacole,plin de provocări,plin de urcuşuri şi de coborâşuri,de căderi şi de ridicări.Dar Niculina,adică credinţa mai bine zis,a fost mereu lângă mine.Mi-a suportat toate toanele,toate rezistenţele,toate devierile mele de la traseu.Pe scurt,m-a sustinut,m-a încurajat, m-a provocat să descopăr comoara cea de mult preţ care se afla în mine însumi.
Aşadar,neştiind eu să înot,maestrul m-a azvârlit direct în apă,ştiind dinainte că nu mă voi duce la fund ca un bolovan. Iar dacă aş fi ales să mă cufund,nu era nici o pierdere. Mai bine mort şi îngropat decât viu şi fricos,făcînd umbră degeaba pe faţa pământului. Încă un eventual mic dumnezeu care se pierdea pe drum.Încă unul din cei chemaţi la desăvârşire care alegea neantul în locul bucuriei,moartea în locul vieţii, întunericul în locul luminii...
Dar am ales viaţa în cele din urmă. Am ales să învăţ să înot,încă în apă fiind.
Însă eram tras mereu în jos de ceva ca un bolovan pe care-l târâiam după mine de o viaţă.Asta era! Smerenia falsă! Bolovanul era prea greu iar puterile îmi erau pe sfârşite, când deodată am fost tras la suprafaţă cu putere într-o clipă! Dezmeticindu-mă eu,am văzut Demnitatea şezând în faţa mea,jubilând pentru că încă un suflet a ales să nu se piardă înainte de vreme. Şi iată cum Demnitatea,adică Hristos mai bine zis,a şezut lângă mine la masă,eu am cinat cu El şi El cu mine!
Atunci i-am mulţumit Lui pentru că mi-a trimis un astfel de maestru,iar El mi-a mulţumit mie pentru că am lăsat ca acest maestru să intre în viaţa mea.
Aşadar după ce odată cu prima carte a maestrului mi-am regăsit puterea interioară care zăcea demult uitată într-un colţ,după ce la a doua am lepădat măştile şi etichetele,iată-mă în faţa celei de-a treia cărţi unde sunt chemat la viaţa binecuvântată "în şi cu Dumnezeu". Nu am stat pe gânduri deloc,ci odată chemat,am răspuns acestei chemări imediat. Şi am fost acolo şi eu ca şi voi,lângă Niculina, susţinând-o fiecare după puterile lui.Susţinând-o pe ea,de fapt ne-am susţinut pe noi înşine şi unul pe altul.
Cât de bine şi cât e de frumos să locuiască fraţii împreună,nu-i aşa?
Să vorbeşti despre ea e ca şi cum ai vorbi despre florile câmpului sau despre culorile curcubeului.Poţi spune despre ele mai mult decât pot ele insele să se arate? Le poţi aduce oare un surplus prin nişte descrieri sărăcăcioase?Ai putea spune despre ele mai mult decât că ele sunt "cele ce sunt"?
Aşa şi Niculina,ea este "cea care este".Şi atât.
Mereu prezentă,mereu experimentând,mereu încurajându-i pe toţi în stânga sau dreapta,gata oricând de a mai crea câte ceva cu mâinile,cu mintea şi sufletul.
Când credinţa se împleteşte cu creaţia,Dumnezeu dănţuieşte şi se bucură căci aceasta e adevărata mărturisire a Lui. El parcă se luminează şi mai mult când omul îşi aduce câte puţin contribuţia,sporind creaţia Sa.
Niculina a înţeles asta demult.Şi mulţi dintre noi,sunt convins.
Cu cele două prezentări din Iaşi si Piatra,am mai urcat o treaptă, nu spre cer ci spre desăvârşirea noastră spirituală.Or mai fi multe trepte care ne stau în faţă dar ar fi nefiresc ca să ne oprim acum din acest urcuş...
Deşi v-am mulţumit verbal la toţi cei care aţi fost prezenţi cu trupul,mulţumesc mult şi celor care nu au putut ajunge dar ne-au susţinut cu gândul şi sufletul.
Aşa este şi aşa să fie!

sâmbătă, 18 mai 2013

Păcat sau ofensă?





De fiecare dată când rămân cramponat în limitele neputinţei,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când las frica să mă sugrume şi să mă controleze,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când rămân la stadiul de rob,păcătos şi nevrednic,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când îmi predau puterea mea oricărui lucru sau oricărui om,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când mă las prins în cursa judecării celorlalţi prin gânduri ascunse care devin şuşoteli sau bârfe,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când mă las prădat de gândurile întunecate care îmi fură identitatea,
mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când mă rănesc pe mine însumi şi pe ceilalţi prin vorbe,gânduri sau fapte, mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când las patimile netăiate să se răscoale în mine ca nişte şerpi veninoşi gata să muşte,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când nu dau curs creatorului lăuntric care strigă din sine,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când aleg să fiu doar o mască jucând un teatru ieftin,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când mă agăţ fără discernământ de toate surogatele care mă înrobesc în minciună,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când nu sunt de partea mea ci îmi calc pe suflet iarăşi şi iarăşi,mă compromit,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când mă vând ieftin pentru mici plăceri de moment legându-mă de bunăvoie cu lanţuri grele,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când uit cât de minunat sunt, am ieşit din lumină zăcând în întuneric, si astfel mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când nu mă susţin pe mine însumi în tot ceea ce fac,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când las răutatea să îmi macine fiinţa ,mă tâlhăresc singur,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când nu îmi ascult glasul divin din conştiinţă ci mi-l înăbuş prin tot felul de credinţe false,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

De fiecare dată când mi-am azvârlit demnitatea într-un colţ îngroşând astfel ceata linguşitorilor,mă ofensez pe mine însumi, ofensez viaţa şi Îl ofensez pe Dumnezeu !

Iar de fiecare dată când îmi aduc aminte
că sunt făptură creată şi chemată spre desăvârşire,
adică dumnezeu după har mai bine zis,
am zburat din caruselul neputinţei,
am evadat din temniţa intunericului,
mi-am curăţat trupul, sufletul şi mintea,
devenind astfel făptură luminoasă,
nedespărţită,neseparată,nedeosebită,
căci Unul e Tatăl,Unul e Fiul,Unul e Duhul Sfânt!

Aşa este şi aşa să fie!

vineri, 17 mai 2013

Ma plec si fac o reverenta...




Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru minunata viaţă pe care o trăiesc!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru oamenii minunaţi pe care mi-am dat voie să-i întâlnesc!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru fiecare dimineaţă care-mi bate in geam şi care ma chemă la o nouă zi a bucuriei!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru că am uitat întunericul şi am ales lumina!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru fiecare nouă experienţă ce mă aduce şi mai aproape de mine însumi!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru toţi cei care mi-au fost alături şi m-au susţinut!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru că am trecut de la moarte la viaţă şi de la frică la bucurie!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru că am avut curajul de a mă arăta pe mine însumi aşa cum sunt!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru că mi-am dat voie să mă joc cu viaţa şi să nu o mai iau atât de în serios!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru toate cărţile care m-au ajutat atunci când nu mai era nimeni care să mă susţină!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru tot ceea ce a intrat în viaţa mea ca un dar ce vine din mâna Lui Dumnezeu!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru că am greşit de multe ori dar tot de atâtea ori mi-am învăţat şi lecţiile ce se vroiau învăţate!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru toţi maeştrii cu trup sau fără, care au venit în întâmpinarea mea arătându-mi cine sunt cu adevărat şi nu doar ce cred alţii că aş fi!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru răbdarea şi îngăduinţa avută a celorlalţi asupra mea şi a mea asupra celorlalţi!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru că m-am lăsat modelat de mâini autentice şi nu de falşi învăţători cu gânduri ascunse!

Mă plec si fac o reverenţă sinelui meu divin,pentru zilele frământate de întrebări şi pentru nopţile nedormite în căutarea unui răspuns!

Pentru toate acestea şi încă mult mai multe,
îmi mulţumesc,mă plec şi fac o reverenţă in faţa mea însumi!

Aşa este şi aşa să fie!

miercuri, 15 mai 2013

Ucenicul din spatele maestrului



Cand maestrul vorbeste,ucenicul se aseaza cuminte, ascultator si incepe sa ia notite.

Incepe de parcurs un drum lung plin de obstacole,plin de peripetii care are inceput dar nu are un capat.Ucenicul stie dinainte ca odata facut primul pas,cale de intoarcere nu mai este.Odata intrat pe poarta fiintei lui,usa se inchide definitiv in spate iar el ramane singur de mana doar cu experienta care abia asteapta sa il testeze iarasi si iarasi.Dar el a stiut dinainte ca va fi testat,de multe ori la sange.Dar nu a dat inapoi.Nu a cedat nici macar un pas.
Si-a asumat din start acest rol dar pentru el nu mai conteaza ca va fi lovit din toate partile...
Nu mai conteaza ca se vor aduna in jurul lui multe fiare salbatice gata sa il sfasaie...
Nu mai conteaza parerile celorlalti despre el,pentru ca doar el stie ca limitele exista doar in mintea lui...
Nu mai conteaza ca va cadea si se va ridica la nesfarsit...
Nu mai conteaza de vor fi unii care vor rade iar altii care-l vor plange...
Nu mai conteaza unde il va duce drumul,important este sa fie mereu pe cale.
Iar orice se va intampla sa ii iasa in fata pe aceasta cale stie ca de fapt adevaratul razboi se duce doar in mintea lui,inainte de a se intampla in realitate.Acolo,in minte,se afla si biruinta,se afla si infrangerile.Dar el, ucenicul,stie ca nu exista infrangere cu adevarat.Pntru ca el a inteles ca "asa zisa" infrangere e tot o biruinta.
Asadar,cazand,el pare infrant, dar ridicandu-se, s-a biruit iarasi!
Pe cine crezi ca a biruit?
Oare pe lupii rapitori ce stau ascunsi gata de prada in intunericul noptii?
Oare pe serpii veninosi tupilati in crapaturile pamantului?
Oare pe sacalii infometati care nu cedeaza un metru in urma lui?
Oare pe cei care il urmaresc de departe dar nu indraznesc sa se apropie?
Nicidecum. Nu vede,nu simte nimic din toate acestea.
Pentru ca e mereu doar el cu el insusi,iar restul e doar vanare de vant!
Atunci pe cine a biruit?
A biruit frica.Si-a scos catusele,si-a frant lanturile,a zdrobit de piatra Sinelui tot ce zamislise frica in el.Si la sfarsit a aruncat-o  in foc.Sa arda in veci si pururea!
A biruit indoiala.A legat-o fedeles si a aruncat-o si pe aceasta cu mare strigare in foc.Sa arda in veci si pururea!
A biruit  neincrederea.A biciuit-o mai intai pentru toate relele pricinuite,dupa care,in foc cu ea.Sa arda in veci si pururea!
A biruit mandria.Acesteia i-a taiat fara mila capul dintr-o singura lovitura si l-a aruncat in foc.Sa arda in veci si pururea!
A biruit falsitatea.Nu a crutat-o nici pe aceasta ci a azvarlit-o si pe ea in foc. Sa arda in veci si pururea!
A biruit ignoranta.Mai intai a intrebat-o de ce l-a tinut in indobitocire toata viata,dar neputand aceasta raspunde,a impins-o direct in foc.Sa arda in veci si pururea!
A biruit  gandurile intunecate.Le-a luat pe rand,unul cate unul,si le-a dat drumul rand pe rand in foc.Sa arda in veci si pururea!
A biruit tendinta de a-i judeca pe ceilalti.Nici pe aceasta nu a iertat-o.A adus-o cu forta in fata tribunalului din Sinele launtric si a gasit-o vinovata ca ucigasa de oameni.Direct in foc. Sa arda in veci si pururea!
A biruit  poftele care il subjugau.Acestea s-au dovedit a fi vinovate chiar inaintea oricarei judecati.Sa arda in veci si pururea!
Si astfel,biruindu-se mai intai pe el insusi,a pornit la drum nemaiprivind in urma sa.A luat smerenia de o parte si credinta de cealalta parte si dus a fost!
Devenind astfel usor ca o pana,a inceput sa zboare,zburand pe aripile vantului...

luni, 13 mai 2013

Sa ne dam voie...







Să ne dăm voie să experimentăm, căci doar aşa vom ajunge cu adevărat să ne cunoaştem pe noi inşine...

Să ne dăm voie să experimentăm, căci doar aşa vom învăţa cu adevărat lecţiile care se tot vor învăţate...

Să ne dăm voie  să experimentăm, căci doar aşa vom căpăta cu adevărat răbdare cu noi şi cu cei din jurul nostru...


Să ne dăm voie să experimentăm, căci doar aşa vom scăpa cu adevărat de senzaţia penibilului care ne sabotează...


Să ne dăm voie  să experimentăm, căci doar aşa ne vom cunoaşte cu adevărat necunoscutul din noi...


Să ne dăm voie să experimentăm, căci doar aşa vom şti cu adevărat cât de slabi sau de puternici suntem...

Să ne dăm voie să experimentăm, căci doar aşa vom fi de partea noastră şi nu vom mai fugi de noi înşine...


Să ne dăm voie  să experimentăm, căci doar aşa vom creşte cu adevărat şi vom alunga frica din noi înşine...



Să ne dăm voie să experimentăm, căci doar aşa vom răzbate cu adevărat dincolo de limitele neputinţei...


Să ne dăm voie să experimentăm, căci doar aşa vom depăşi cu adevărat o cunoaştere care rămâne doar la nivel teoretic...


Să ne dăm voie  să experimentăm, căci doar aşa vom fi cu adevărat alături de noi şi nu împotriva noastră...


Să ne dăm voie să experimentăm, căci doar aşa vom depăşi cu adevărat gândurile ascunse care vin dintr-o inimă trufaşă...


Să ne dăm voie să experimentăm, căci doar aşa vom ajunge cu adevărat sa ne iubim pe noi înşine...


Să ne dăm voie  şi să ne permitem să experimentăm, măcar pentru o clipă...

miercuri, 8 mai 2013

In cautarea Lui Dumnezeu




L-am căutat pe Dumnezeu în ochii sfinţilor din icoane dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat în inocenţa ochilor de copil!

L-am căutat pe Dumnezeu în scrierile marilor filozofi dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat in cei simpli în cuget,simpli cu viaţa şi neştiutori de carte!

L-am căutat pe Dumnezeu în pustnicii ascunşi prin crăpăturile pământului,dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat într-o inimă care se bucură de viaţă şi nu fuge de ea!

L-am căutat pe Dumnezeu în smerenia posomorâtă şi tristă a călugărilor,dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat în demnitatea celor cărora nu le e frică să se arate pe ei inşişi aşa cum sunt!

L-am căutat pe Dumnezeu în taine şi ritualuri care mai de care mai pompoase,dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat în jocurile copiilor nevinovaţi!

L-am căutat pe Dumnezeu înăuntrul zidurilor reci ai bisericilor,dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat în veselia celor care au ajuns sa nu-şi mai ia viaţa atăt de în serios!

L-am căutat pe Dumnezeu in suferinţă,lacrimi şi necazuri,dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El, căci L-am găsit cu adevărat în seninătatea cerului care rămâne pururi neschimbat!

L-am căutat pe Dumnezeu în cei aflaţi în temniţe şi închisori,dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El, căci L-am găsit cu adevărat în zborul  vulturilor liberi!

L-am căutat pe Dumnezeu în Biblie,în Filocalie şi în scrierile sfinţilor părinţi,dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat in scrierile celor care-au avut curajul ca să-si mărturisească viaţa lor în adevăr şi nu în minciună!

L-am căutat pe Dumnezeu în cuvintele meşteşugite ale rugăciunilor,dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat in cuvinte simple ce vin din glasuri tremurănde!

L-am căutat pe Dumnezeu în locuri pustii şi neumblate,dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat in mijlocul celor a căror viată autentică dau mărturie despre El!

L-am căutat pe Dumnezeu în cei măcinaţi de boli şi suferinţe, dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat în cei care nu se mândresc cu sănătatea lor!

 L-am căutat pe Dumnezeu în arta marilor genii,dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat în frumusetea florilor si in culorile curcubeului!

L-am căutat pe Dumnezeu în bogatie şi în plăceri, dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,căci L-am găsit cu adevărat in cei săraci cu duhul şi cu viaţa!

L-am căutat pe Dumnezeu
în cei care îmi tot vorbeau despre El,
în cei care îmi tot explicau cum ar fi El,
în cei care mă învaţau  unde L-aş putea găsi pe El,
în cei care credeau ca ştiu totul despre El,
în cei care analizau ce ar fi sau nu ar fi El...

Dar nu am găsit acolo decât o mică fărâmă din El,

căci L-am găsit cu adevărat doar în mine însumi!





luni, 6 mai 2013

Alege lumina, nu intunericul!




Pentru că sunt înzestrat cu o minte divină, ALEG doar gândurile  luminoase care mă susțin și nu cele întunecate care mă sabotează!
 
Pentru că sunt înzestrat cu o rațiune divină, ALEG să fiu condus de rațiune și nu de niște pofte care mă subjugă!Pentru că sunt înzestrat cu un trup divin, ALEG să îl îngrijesc și să nu îmi bat joc de el sfâsâindu-l prin lucruri care mă rănesc!Pentru că sunt înzestrat cu o imaginație divină, ALEG să o canalizez în scopuri creative și nu să o las să mă conducă spre neant!Pentru că sunt înzestrat cu o privire divină, ALEG să privesc doar ceea ce ma înalță și nu ceea ce mă trage spre tulburare sufletească!Pentru că sunt înzestrat cu un auz divin, ALEG să fiu atent doar la ce e de folos și nu la șușoteli, bârfe și judecăți care mă scurg energetic!Pentru că sunt înzestrat cu o limbă divină, ALEG să grăiesc doar ceea ce încurajator pentru toți și nu ceea ce îi îndeparteaza de frumusețea vieții! Pentru că sunt înzestrat cu o putere divină, ALEG să găsesc soluția din sinele divin la orice obstacol care apare și nu să tot aștept un salvator din afară care nu mai vine!Pentru că sunt înzestrat cu smerenie divină, ALEG să fiu îngăduitor cu mine și să nu mă las pradă ego-ului care mă amăgește  precum că aș fi mai bun ca altul!Pentru că sunt înzestrat cu demnitate divină, ALEG să fiu de partea mea și nu să adopt o atitudine umilitoare și plângăcioasă care nu-mi folosește nici mie dar nici celorlalți! 
Pentru că sunt înzestrat cu curaj divin, ALEG să am o atitudine responsabilă și să nu mă las pradă fricii care mă manipulează după bunul ei plac!Pentru că sunt înzestrat cu capacitate divină de creație, ALEG să îmi manifest originalitatea, înmulțindu-mi darul și nu îngropându-l!Pentru că sunt înzestrat cu un sine divin, ALEG să mă identific ca fiind mic dumnezeu după har și nu un mare dumnezeu uitat după patimi!
Pentru că ești înzestrat cu iubire de oameni și cu iubire de viață, ALEGE lumina, nu întunericul!

vineri, 3 mai 2013

O spovedanie in varianta cuantica


 

Am gresit mult fugind de experienta si fugind de a trai viata in toata plenitudinea ei,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Am fost nemilos fata de mine,m-am ranit pe mine insumi si am ranit foarte multa lume in jurul meu,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Mi-am lasat frica sa ma conduca,sa ma controleze si sa imi zdrobeasca capacitatea de creatie,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Mi-am lasat gandurile si mintea in voie sa haladuiasca pe aiurea, pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Mi-am lasat imaginatia sa zburde pe campiile intunecoase in care multi serpi veninosi mi-au muscat calcaile,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Mi-am lasat trupul prada simturilor,inrobindu-l in pofte, uitand ca el este templul duhului sfant,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Mi-am lasat sinele divin uitat,torturat si aruncat in temnita ignorantei,a nepasarii si a indobitocirii,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Am fost foarte ravnitor in a-i judeca pe ceilalti dar nu m-am putut lasa judecat de nimeni,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Nu am fost de partea mea,mi-am dat cu tifla in cap si mi-am calcat la nesfarsit pe suflet,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Nu m-am apreciat la adevarata mea valoare dintr-o falsa smerenie, uitand ca sunt creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

M-am agatat in nestire de toate surogatele posibile si imposibile, am facut din minciuna adevar si din adevar minciuna,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Mi-a pasat de altii mai mult decat de mine insumi,am fost dornic sa-i salvez pe multi dar in nici un caz sa ma salvez pe mine,
pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

M-am razvratit impotriva vietii si a darurilor magnifice pe care le cuprinde ea,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Nu am fost constient de dumnezeul din mine ci m-am lasat prada unui fals dumnezeu de dincolo de nori,pentru aceasta imi multumesc mie insumi,ma iert si ma dezleg de lanturile trecutului!

Asa este si asa sa fie!

joi, 2 mai 2013

Smochinul din suflet






In aceasta saptamana a deniilor din postul mare,in fiecare seara se citeste cate o evanghelie care cuprinde un episod sau chiar mai multe care au avut loc incepand cu intrarea lui Hristos in Ierusalim, adica din duminica floriilor,cum i se mai spune.
Ieri de ex. s-a citit momentul in care Iisus fiind pe drumul catre Ierusalim,a flamanzit.A trecut pe langa un smochin si cand s-a apropiat de el,a constatat ca nu erau decat frunze in el.Si vazand asta a spus:"de acum sa nu mai fie roada in tine in veac"!
Iar smochinul se spune ca s-a uscat pe loc.
Interesant e faptul ca iarasi se spune ca atunci, nu era inca timpul roadelor,de aceea copacul nu avea decat frunze.Firesc nu?
Dar Hristos nu a tinut cont ca nu era vremea roadelor.
La El parca totul se rasuceste,firescul devine nefiresc,iar nefirescul firesc.La El totul e in "acum" sau niciodata.Maine?Nu exista.Tehnici prin care sa devenim mai buni?Nu imi amintesc ca El sa ne fi invatat vreuna.
Singurii pe care i-a admonestat intr-un mod brutal au fost evreii care tineau toate ale legii dar pe dinauntru erau mai uscati decat smochinul de care vorbeam.Nu s-a legat de curve sau desfranati, nu avea treaba cu cei care zaceau in patimi grele,doar le spunea acestora:"de acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu iti fie tie si mai rau".Pentru ca acest fel de patimi duc la boala si implicit la moarte, fiecare e liber sa aleaga.
Deci nu a avut treaba cu acestia,mai vindeca pe unul sau pe altul,le mai spunea cate o pilda,dar nu a certat pe nici unul dintre cei simpli.
Dar de cand a intrat in templul din Ierusalim,Iisus nu a mai fost baiatul bun si bland dupa care toti alergau.A lasat smerenia si a apucat in maini sfanta manie.La propriu!
Caci de cand a intrat in templu si i-a vazut pe schimbatorii de bani si pe cei care se tocmeau ca la piata, a pus mana pe bici, a rasturnat mesele celor care vindeau si a strigat:
"casa Tatalui meu,casa de rugaciune se va chema,iar voi ati facut din ea pestera de talhari"!
Nu s-a mai dus asa,cu frumosul si vorba dulce ca sa-i faca pe acestia sa inteleaga ca nu e bine ce faceau.Asta ar fi insemnat sa se roage la ei ca sa iasa din templu.Nu l-ar fi ascultat nimeni,ci din contra l-ar fi luat in ras,cu siguranta.O fi lovit in stanga si in dreapta,asta nu se stie,cert e ca a curatat templu rapid fara sa stea prea mult pe ganduri,pentru ca puterea Lui nu era din lumea aceasta.Daca ar fi fost o putere obisnuita,nu ar fi convins.
La o asa mentalitate precum a evreilor tipicari,preocupati doar de respectarea legilor,nu se putea interveni decat la modul asta, punand mana pe bici.
Cuvintele cu care ii infiereaza pe evreii tipicari sunt actuale chiar si astazi,dar ele nu se adreseaza doar evreilor, ci tuturor celor care se simt cu musca pe caciula.Va redau doar cateva versete:
"Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! "
Pare El agresiv cand spune aceste cuvine sau cand curata templul punand mana pe bici?
Probabil ca da,dar El nu a facut compromisuri cu nimeni doar ca sa dea bine in pesiaj,cuvintele de mai sus marturisesc asta cu tarie.
"Tipic tipic si la inima nimic",cum spunea un parinte de-al nostru. Adica multe frunze dar fara roada.Iar oricat ar fi frunzele de frumoase,ele nu inseamna absolut nimic,eventual doar un acoperamant care iti ia ochii si iti fura mintea de a nu mai putea vedea hidosenia interioara bine camuflata.
Ce puteau semnifica frunzele acelui smochin?Pai e simplu: ritualurile care mai de care mai stralucitoare,iar evreii stau probabil cel mai bine la capitolul asta,pentru fiecare moment, ei detin un ritual,bine subliniat in legea Torei.
Dar nici cu crestinii nu mi-e rusine.Mai ales acum cand toata suflarea se vantura la spovedit si impartasit si se agata de aceste "taine" ca de o ultima reduta. 6 sapatamani de post aspru cat cuprinde,canoane si rugaciuni.Bune si ele.
Dar sunt doar frunze sau au dat si roade? Pentru ca daca constiinta se linisteste doar pentru ca m-am spovedit si m-am impartasit,vai de mama ei de constiinta!Vai de statutul de crestin! Simpla eticheta,nu iti aduce nici o roada,asta e clar. S-a schimbat ceva in mine in urma postului sau doar am mancat de post si mintea mea a haladuit pe aiurea in timpul asta?S-a schimbat ceva sau patimile ard in continuare in mine ca in cuptorul Babilonului?
M-am spovedit si eu acum vreo 3 zile,nu o mai facusem de 1 an. Dar acum am simtit foarte intens nevoia de a ma impartasi .Si asta pentru ca il simt pe Hristos in mine,nu pentru ca m-ar mustra constiinta ca iaca trece postul si eu nu m-am spovedit.Nu am avut destul curaj ca sa ma impartasesc fara sa ma spovedesc.Si atunci ca razvratirea mea sa nu atinga paroxismul,iata ca m-am conformat acestei mari "taine",spovedania.Dar nu ma intrebati cum a fost,pentru ca nu am ce sa va spun.Nici nu ma asteptam la ceva anume.Doar vroiam sa o fac pentru ca sa ajung la impartasanie. Am inteles,asta e o taina prea mare,ni se iarta pacatele fara ca noi sa simtim ceva anume...bla,bla,bla!
Stiu insa ca adevarata mea spovedanie e aici.
Daca cumva Dumnezeu are cont de facebook,il rog sa isi faca timp si sa citeasca toate nebunelile mele de pe aici.Asta e marturia mea cea adevarata si nu vrajeala de la spovedanie.Atunci cand scoti ceea ce este ascuns in tine,atunci cand arati si altora ce sau cine esti,ce taina poate fi mai mare ca asta? Framantarile,certitudinile,adevarurile interioare sunt cele care marturisesc despre noi cine suntem.Acestea se vor revelate si date pe fata,nu tinute in ascuns.Pentru ca doar daca le tin ascunse si de nimeni stiute,ma aseman smochinului plin de frunze,dar lipsit de orice rod.
Sigur,e doar cazul meu,mie imi foloseste modul asta,nu va luati dupa mine.

miercuri, 1 mai 2013

Chipul Lui Dumnezeu






Cand chipul lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,atunci si eu devin oglinda in care se oglindesc toti cei creati dupa chipul si asemanarea Sa.

Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,atunci si eu ma fac partas cu El la cina cea de taina,odihnindu-ma pe umarul Lui.


Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,ma recunosc pe mine insumi ca faptura noua intru Hristos chemata la desavarsire si nu la pierzanie.


Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,stiu si inteleg ca niciodata nu am fost singur,nu sunt singur vreodata si nu voi fi singur in veci.


Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,ma iert pe mine insumi si indata sunt iertat de El chiar si pentru cea mai mare  ofensa pe care i-am adus-o.


Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,ma dezbrac de mantia cu care mi-am ascuns adevarata fata si raman doar cel in care El se recunoaste pe Sine.


Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,am uitat intr-o clipa de intunericul prin care mi-a placut sa ma abat si am intrat in lumina necreata a iubirii Lui.


Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,imi reamintesc de inocenta copilului din mine regasita dupa ce am pierdut-o alegand sa ma lovesc pe mine insumi la nesfarsit cu "piciorul in tepusa".


Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,nu ma mai tem de mine insumi caci stiu ca El nu da nimanui mai mult decat poate fiecare duce.


Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,nu ma mai abat in locuri pustii si neumblate doar pentru a ma rani de bunavoie,ci ma las purtat de El acolo unde doar duhul Lui ma poarta.


Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,atunci El ma ia de mana si ma paste si iarasi ma duce la apa odihnei si ma salasluieste la loc de pasune ,acolo unde ma hraneste.


Cand chipul Lui Dumnezeu se oglindeste in sufletul meu,atunci ma bucur in El si El se bucura in mine,atunci ma contemplu in El si El se contempla in mine,atunci ma regasesc in El si El se regaseste in mine,ma cufund intru El si El se cufunda intru mine,atunci vorbesc cu El si El vorbeste cu mine,il recunosc pe El si El se recunoaste in mine,ma simt unit cu El asa cum El este unit cu mine,caci voia mea e unita cu a Lui iar noi doi numai suntem doi ci am devenit Una!