Ucenicul din spatele maestrului

Cand maestrul vorbeste,ucenicul se aseaza cuminte, ascultator si incepe sa ia notite.

Incepe de parcurs un drum lung plin de obstacole,plin de peripetii care are inceput dar nu are un capat.Ucenicul stie dinainte ca odata facut primul pas,cale de intoarcere nu mai este.Odata intrat pe poarta fiintei lui,usa se inchide definitiv in spate iar el ramane singur de mana doar cu experienta care abia asteapta sa il testeze iarasi si iarasi.Dar el a stiut dinainte ca va fi testat,de multe ori la sange.Dar nu a dat inapoi.Nu a cedat nici macar un pas.
Si-a asumat din start acest rol dar pentru el nu mai conteaza ca va fi lovit din toate partile...
Nu mai conteaza ca se vor aduna in jurul lui multe fiare salbatice gata sa il sfasaie...
Nu mai conteaza parerile celorlalti despre el,pentru ca doar el stie ca limitele exista doar in mintea lui...
Nu mai conteaza ca va cadea si se va ridica la nesfarsit...
Nu mai conteaza de vor fi unii care vor rade iar altii care-l vor plange...
Nu mai conteaza unde il va duce drumul,important este sa fie mereu pe cale.
Iar orice se va intampla sa ii iasa in fata pe aceasta cale stie ca de fapt adevaratul razboi se duce doar in mintea lui,inainte de a se intampla in realitate.Acolo,in minte,se afla si biruinta,se afla si infrangerile.Dar el, ucenicul,stie ca nu exista infrangere cu adevarat.Pntru ca el a inteles ca "asa zisa" infrangere e tot o biruinta.
Asadar,cazand,el pare infrant, dar ridicandu-se, s-a biruit iarasi!
Pe cine crezi ca a biruit?
Oare pe lupii rapitori ce stau ascunsi gata de prada in intunericul noptii?
Oare pe serpii veninosi tupilati in crapaturile pamantului?
Oare pe sacalii infometati care nu cedeaza un metru in urma lui?
Oare pe cei care il urmaresc de departe dar nu indraznesc sa se apropie?
Nicidecum. Nu vede,nu simte nimic din toate acestea.
Pentru ca e mereu doar el cu el insusi,iar restul e doar vanare de vant!
Atunci pe cine a biruit?
A biruit frica.Si-a scos catusele,si-a frant lanturile,a zdrobit de piatra Sinelui tot ce zamislise frica in el.Si la sfarsit a aruncat-o  in foc.Sa arda in veci si pururea!
A biruit indoiala.A legat-o fedeles si a aruncat-o si pe aceasta cu mare strigare in foc.Sa arda in veci si pururea!
A biruit  neincrederea.A biciuit-o mai intai pentru toate relele pricinuite,dupa care,in foc cu ea.Sa arda in veci si pururea!
A biruit mandria.Acesteia i-a taiat fara mila capul dintr-o singura lovitura si l-a aruncat in foc.Sa arda in veci si pururea!
A biruit falsitatea.Nu a crutat-o nici pe aceasta ci a azvarlit-o si pe ea in foc. Sa arda in veci si pururea!
A biruit ignoranta.Mai intai a intrebat-o de ce l-a tinut in indobitocire toata viata,dar neputand aceasta raspunde,a impins-o direct in foc.Sa arda in veci si pururea!
A biruit  gandurile intunecate.Le-a luat pe rand,unul cate unul,si le-a dat drumul rand pe rand in foc.Sa arda in veci si pururea!
A biruit tendinta de a-i judeca pe ceilalti.Nici pe aceasta nu a iertat-o.A adus-o cu forta in fata tribunalului din Sinele launtric si a gasit-o vinovata ca ucigasa de oameni.Direct in foc. Sa arda in veci si pururea!
A biruit  poftele care il subjugau.Acestea s-au dovedit a fi vinovate chiar inaintea oricarei judecati.Sa arda in veci si pururea!
Si astfel,biruindu-se mai intai pe el insusi,a pornit la drum nemaiprivind in urma sa.A luat smerenia de o parte si credinta de cealalta parte si dus a fost!
Devenind astfel usor ca o pana,a inceput sa zboare,zburand pe aripile vantului...