tag:blogger.com,1999:blog-1373583769142851352024-03-11T21:50:36.950-07:00Cristi CiorcilaCristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.comBlogger807125tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-49640861499806634682019-08-22T22:44:00.000-07:002019-08-22T22:44:51.936-07:00Între lanțurile căsniciei și neantul poliamorosSpiritualitatea adevărată nu se trăiește pe nourași diafani între entități abstracte. Ea se trăiește doar aici printre oameni, printre ființe vii. Ea e între mine și tine. Unu la unu. Față către față și ochi în ochi. Adevărata ei valoare se dezvăluie în concret, printre nevoile zilnice, printre boli, singurătăți, relații, apropieri și despărțiri.<br />
<br />
Când mulți ating spiritualitatea ceva se deschide în interiorul lor și încep să vadă lumea cu alți ochi. Cei căsătoriți, unii dintre ei doar, se simt dintr-odată manipulați, încorsetați, înlănțuiți, înregimentați într-o formă de viață care cumva simt că le fură libertatea. Și încep să le zburde mintea către un alt partener, către o altă parteneră, mai altceva decât cea de acasă. Mereu noutatea atrage mai mult decât blazarea unei relații care se târâie de ani de zile și care de-abia mai suflă. Și atunci apare un om nou care îți dă alte trăiri mai colorate, mai diverse, se revigorează ceva în tine, te îndrăgostești și iar simți că trăiești. Cel de acasă, cel trecut în acte oficiale, cade inevitabil pe locul doi. Iar tu începi dezbinarea lăuntrică, devii nervos, nu mai ai răbdare cu partenerul sau partenera de acasă, cauți tertipuri de evadare, începi să minți, să fii duplicitar. Acum familia, începe să se dezbine, nu mai e cuplu întreg, fiecare în lumea lui cu pizda mă-sii. Când se ajunge aici, cuplul nu mai acționează din întreg, ci fragmentat. Iar când relația se fragmentează, familia devine slabă, tot mai slabă, până la dizolvare.<br />
<br />
Când faci ochi spirituali e foarte ușor să condamni căsătoria ca fiind doar lanțuri. E și la modă. E un trend. Așa că să fim în pas cu moda și să condamnăm ceea ce noi nu am putut susține. Iar dacă noi nu am putut susține o căsnicie, ea inevitabil e rea ca formă de trai. Pe de altă parte e de înțeles. Nici nu poți rămâne într-un mediu toxic, cu o persoană toxică lângă tine care îți fură energia și care îți induce frică. Când începi să simți asta lângă partenerul tău, adică că îți fură energie și ți-e frică de el, ieși de acolo ca dintr-un mormânt. Ai o viață de trăit, frumoasă, luminoasă și creativă, nu o povară grea, o cruce jalnică sau o karmă de suportat! Astea din urmă sunt doar justificările tale amăgitoare de a nu face nimic. <br />
<br />
Căsătoria înseamnă lanțuri doar pentru cei care se simt în lanțuri. Și atunci normal că e un teatru grotesc de fațadă, cu dușmanul în pat și cu măștile cameleonice în societate. Normal că e o minciună pentru acest fel de oameni. Pentru alții însă, căsătoria nu e minciună, familia nu e fake, relația nu e teatru. Când sunt doi care trag la aceeași căruță se înfiripă ceva, se construiește ceva, se înaintează către ceva. Pentru că cei doi formează un întreg, o unitate. Și sunt puternici și familia lor e puternică. Ăsta e și rostul familiei. Să construim ceva împreună și să ne susținem reciproc în ceea ce construim împreună. Rostul familei nu e să stai bot în bot 24 de ore până la sufocare sau să te legeni într-un hamac la soare. Când familia nu mai face lucruri împreună, ea devine slabă și își surpă singură fundația.<br />
<br />
Dacă căsătoria simți că nu e pentru tine, spiritualitatea de doi bani a plăcerii de moment îți va induce cumva starea că poliamorul și iubăreala când cu unul când cu altul, te încarcă, îți dă o altă satisfacție, ești liber, ești minunat. Da sigur. Experimentează asta dacă te atrage așa mult. Și după ce vei experimenta cu n parteneri crezând că futingul e spiritualitate adevărată și încărcare energetică, va veni și plata. Iar plata asta nu e cu bani. Ea se numește goliciune. Și oamenii fug de goliciune ca dracul de tămâie. Să simtă orice, numai goliciune nu.<br />
<br />
Când scriu asta îmi amintesc de mișcarea hippy. Oamenii trăind în natură și făcând sex care și cum apuca. Și ei credeau că așa se iluminau prin conectare sexuală. Aia nu era iubire, era goliciune doar. Parcă erau niște fantome leșinate care se învârteau într-un carusel golit de simțire. Ei fugeau de ipocrizia căsătoriei pe care o condamnau și începeau să trăiască neantul poliamoros. Apoi a venit Osho și a făcut ashramuri organizate propovăduind libertatea. Da sigur, era multă libertate acolo. El guru, restul sclavi pe plantație. Mișto spiritualitate.<br />
<br />
Când te setezi pe mai mulți parteneri te fragmentezi. Te amăgești că primești de la fiecare ceva ce altul nu îți poate da. Și un suflet fragmentat devine slab. Poliamoreala nu e libertate, e sclavie, dependență, duplicitate, minciună, moarte spirituală. Când te centrezi pe o singură femeie, pe un singur bărbat, e cu totul altceva. Devii puternic și centrat, nu te mai îndoaie orice păsărică disponibilă și orice cocoșel în călduri.<br />
<br />
Sunt oameni și oameni, desigur. Unii preferă să experimenteze într-un anumit fel, altora li se potrivește cu totul altceva. Alții sunt doar curioși. Fii curios până la capăt dar nu răni alte persoane doar pentru plăcerea ta de moment trecătoare! Dacă nu e o relație prin care să se construiască ceva, atunci nu știu ce fel de relație poate fi. Una în care să ne întâlnim seara la un sex și un pahar de vin? Goliciune. Tot în lacrimi se va termina. Ca bărbat, când iubești o femeie, nu stai ca prostu-n târg așteptând să se întâmple ceva. O iei acasă, o pui pe tron, o faci regină, o faci fericită! Punct. <br />
<br />
<br />
<br />
<br />Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com319tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-45356806589308405012018-12-19T06:16:00.001-08:002018-12-19T06:16:23.436-08:00Femeile şi lupii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgN8vhKlPUvgdmYOyhcWn2lhwTY1UZevmIia3gSl83n5xfoxsEtGi0663ZROYwhJ36wiVRbVa9SqIE6XFaI9c739B6cKNqcmD5v8k78kOiuAd8DXJsvYCO7urCl_3UB0piArL1GSP8NxDum/s1600/liiii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="161" data-original-width="313" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgN8vhKlPUvgdmYOyhcWn2lhwTY1UZevmIia3gSl83n5xfoxsEtGi0663ZROYwhJ36wiVRbVa9SqIE6XFaI9c739B6cKNqcmD5v8k78kOiuAd8DXJsvYCO7urCl_3UB0piArL1GSP8NxDum/s1600/liiii.jpg" /></span></a></div>
<span style="background-color: white; color: #1d2129;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="background-color: white; color: #1d2129;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="background-color: white; color: #1d2129;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Lupii sălbatici, femeia sălbatică, au ceva în comun. Lupii găsesc mereu soluții, se adaptează din mers la orice situație, oricât de înfometați ar fi. Iau decizii, apreciază distanțele față de viitoarea pradă, sunt creativi. Trăiesc la limita extremă, de asta se numesc "lupi", altfel s-ar numi "oi".</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #1d2129;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><span style="background-color: white; color: #1d2129;">Femeia în adâncurile ei se mistuie de focul sălbăticiei care o arde. E o tanjire în ea, un dor. Când latura sălbatică a femeii e zdrobită de un bărbat care o pune în lanțuri, nu se va opri până nu se va elibera. Iar când se eliberează din pușcăria spirituală în care a intrat de bună voie fără să știe unde intră, își recăpăta iar frumusețea sălbatică reprimată într-o relație toxică, alături de un bărbat toxic. Femeia sălbatică e înfloritoare, radiază, se joacă, aleargă, e feri</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;">cită, se iubește și împărtășește iubire în jurul ei fără restricții. Femeia ținută în lanțuri de către un partener despotic se face tot mai mică, se ofilește și moare nefericită cu dorul în inimă. Femeia eliberată și dezlănțuita în sălbăticia ei, se mărește cu sufletul, crește cu inima, strălucește cu mintea. Ea trăiește sălbatic, adică simplu, curat și autentic. Întoarcerea la origini. Întoarcerea la sensul adevărat al vieții.</span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Când se vorbeşte despre femeie, toate planetele se aliniază. Când se vorbeşte despre bărbat, nu se mai aliniază nimic. Misterul e doar în femeie. Ea le face şi le desface într-un mod prea de neînţeles pentru mintea bărbatului. Mimoza de oraş fandosită, nu are mister. E genul de fufă pe care o vezi prin mall, alături de un cocalar cu buzunarele pline, dar cu mintea goală. Femeia sălbatică e cu totul altceva. E la ani lumină de fufa care se invârte prin mall. Femeia sălbatică e cea învăluită de mister, învăluită de un aer intangibil. Ca să i-l atingi, e musai să o surprinzi. Nu cu bani, ci cu totul altceva. Cu prezenţa. Asta dacă o ai. Iar dacă nu o ai, asta e. Prezenţa ta nu ai cum şi cu ce să o cumperi.</span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Femeia sălbatică nu este o zdreanţă ruptă-n fund care umblă prin păduri cu traista-n băţ. Nici nu este vreo penală dispusă să şi-o tragă cu orice mascul în călduri. Ea este o doamnă, o elevată, o rebelă, o nesupusă. Ea trăieşte detaşat în spirit, deşi nu arată asta. Nici nu ar putea sesiza oricine ce se ascunde printre buclele ei. Ea merge nonşalant printre lupii cu ochii sticloşi şi plini de pofte. Ei o poftesc, dar nu oricine poate avea acces la ea. Dacă te apropii doar cu pofta, rişti să fii sfâşiat şi apoi pus la zidul infamiei. Ea nu are milă pentru masculii pofticioşi fără nimic în creier. Dar dacă îţi simte prezenţa, se topeşte şi se lipeşte de tine cu toată iubirea ei. Ea nu iubeşte ca o mimoză leşinată, ci ca o femeie adevărată. Aceasta este femeia sălbatică.</span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Femeia care aleargă cu lupii în sălbăticia ei este arhetipul femeii originare, nepervertite, nealterate, nezdrobite. După naștere, de-a lungul vieții, sălbăticia din ea se dizolvă, mai mult sau mai puțin, mai ales din pricina unui partener călău în care ea se supune ca victimă. Și atunci i se fură identitatea sălbatică, i se ia puterea spirituală, devenind o femeie surogat. Nefericită, singură și derutată, își caută lupii, dar aceștia nu mai sunt dispuși să o acompanieze pent<span class="text_exposed_show" style="display: inline;">ru că ea nu mai e de-a lor. Și-a pierdut vibrația datorită bărbatului călău care i-a tăiat aripile cu acordul ei. Nu a știut de la început cu cine își dă acordul să trăiască. Pe atunci era prea crudă, prea neștiutoare. Începe să sufere atunci când realizează cursa cumplită în care a intrat și încet-încet începe să se trezească, să facă ochi spirituali și să găsească soluții de evadare. Începe să se inițieze singură și să-și adune părțile de suflet pierdute. Când se adună cu sufletul, își recapătă puterea, își ridică vibrația și lupii vor veni din nou în întâmpinarea ei. Atunci iarăși simte că zboară, iar simte că trăiește, iarăși se reîntregește.</span></span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #1d2129;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><span style="background-color: white; color: #1d2129;">Vibraţia femeii sălbatice inhibă. Ea e atât de puternică încât te arde. Iar dacă simţi că focul ei te frige, atunci dai înapoi. Încă nu eşti pregătit să te apropii ca bărbat de o astfel de femeie. Mai e nevoie să îţi căleşti inima şi să ieşi din defensivă. Căci femeia sălbatică, în nicun un caz nu va rămâne alături de un bărbat care nu e în stare să o domine. Dar numai dacă o vei domina prin iubire se va topi în braţele tale. Agresivitatea, grobianismul, vulgaritatea, prostia</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"> şi incultura, o îndepărtează iremediabil. Nu poţi cuceri o astfel de fiinţă dacă sălbăticia din tine nu reuşeşte să se armonizeze cu sălbăticia din ea. Partenerul ideal al femeii sălbatice are nevoie de mult tact, curaj, inteligenţă şi de multă răbdare că să găsească poarta inimii ei. Să ajungă să deschidă această poartă închisă şi ferecată, poate din cauza prea multor abuzatori rămaşi în urmă, în viaţa ei. Ea ştie cum să îl facă să îi atragă atenţia, îi cunoaşte slăbiciunile, îl cheamă la ea prin metode indirecte şi provocative. Dacă el e fricos, va renunţa repede. Dacă e curajos, va găsi calea spre poarta inimii ei şi va ştii cum să deschidă această poartă fără să rănească o inimă sălbatică în aparenţă, dar extrem de sensibilă în realitate. Atunci lupoaica ascunsă din ea însăşi se va trezi iar la viaţă. Atunci ochii ei întunecaţi vor începe iarăşi să strălucească...</span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">În natura femeii sălbatice sunt doi într-unul. Două surori gemene. Una sălbatică, autentică, puternică, întunecată, de nestăpânit. Cealaltă, diafană, civilizată, supusă, devreme acasă. Uneori fiinţa îşi hrăneşte doar o singură parte, în detrimentul celeilalte. Atunci cea care nu mai e hrănită începe să sufere şi să se războiască contra. Între sinele sălbatic şi sinele civilizat e musai să existe o armonie, o înţelegere sau măcar un mic compromis. Altfel, ciondăneala e la ordinea zilei şi balanţa va înclina mereu ori către una, ori către alta. Există o dualitate cameleonică în femeie. Îşi schimbă atitudinea si năravurile în funcţie de context. Uneori o scoate la iveală pe cea sălbatică, alteori o bagă la înaintare pe cea diafană. Sunt plăcute amândouă oricum. E farmecul femeii, la urma urmei.</span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="background-color: white; color: #1d2129;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Femeia sălbatică care ajunge supusă și ofilită, are nevoie de un bărbat care să-i stimuleze iarăși bucuria, creativitatea, astfel încât, să-i readucă la viață sălbăticia din ea însăși, moartă, uitată și îngropată. Această sălbăticie din femeie, de fapt, eu o identific ca fiind tocmai iubirea. Pentru că iubirea nu se supune și nu poate fi trimisă în exil. Ea strălucește oriunde. Dar doar dacă e manifestată. Altfel îngheață. Ea nu poate fi o statuie zen fără vlagă. Iubirea e energie divină pururea în mișcare!</span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">După ce tânjeşte femeia sălbatică? După iubire, desigur. Dar pentru că îşi cunoaşte valoarea şi potenţialul, ea nu se poate mulţumi cu o iubire surogat, venită de la un bărbat surogat. Fiind autentică în sălbăticiunea ei, nu poate rezona decât pe frecvenţa unei alte sălbăticiuni tot la fel de autentice ca şi ea. Îi place să fie dominată, dar şi iubită, în acelaşi timp. Iubirea pentru ea e fiinţa ei întreagă, nu e ceva separat de ea care acum este, apoi nu mai este. Tânjeşte d<span class="text_exposed_show" style="display: inline;">upă o astfel de iubire prin care focul primit şi cel dăruit să fie reciproc, la fel de intens. Tânjeşte să-şi împlinească divina ei menire, de a iubi din toată puterea şi cu tot cugetul şi sufletul ei. Când această iubire îngheaţă în ea, fără să existe un alt suflet spre care să fie canalizată, apare suferinţa şi, astfel, autenticitatea sălbatică din ea însăşi, dispare.<br />Dar iubirea după care se mistuie ea nu e un siropel de moment, nu e o aventură de o oră şi nici o emoţie efemeră. Iubirea ei e totală şi include, în primul rând, respectul. O femeie sălbatică, în sensul bun al cuvântului, odată ce îşi recâştigă statutul şi respectul de sine, va emana respect din toţi porii. Nu e femeia din pădure, nu e femeia săracă, proastă şi neajutorată. E femeia asumată care impune respect.</span></span></span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span></span></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br />Femeia sălbatică e și ea o ființă care trăiește mereu la limita extremă. Pe ea dacă o pui cu spatele<span class="text_exposed_show" style="display: inline;"> la zid, face un tărăboi de scoală tot cartierul. Își scoate ghearele și zgârie rău de tot. Dacă încerci s-o frângi cu forța, te azvârle din realitatea ei, nu cu forța, ci cu indiferența. Și atunci e greu să o mai recucerești. I-ai pierdut încrederea, de acum poți să faci și mătănii în fața ei, tot degeaba. Dacă i-ai pierdut interesul, la revedere, drum bun!</span></span></span></span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br />Ea dacă nu strălucește, nu mai este ea însăși. Devine o floare ofilită. Așa că tu, ca bărbat, e musai să o atingi cumva acolo unde strălucirea ei luminează totul în jur. Când bărbatul de lângă ea o susține psihic, ea intră într-un fel de curgere necontenită. Ca și cum cântă totul în ea. Fără un el asumat care să o facă să strălucească, ea își pierde vitalitatea și puritatea care o fac puternică și creativă.<br />Dacă e singură, femeia sălbatică tânjește după un el asumat, dar nu va recunoaște niciodată asta pe față. E prea mândră, prea orgolioasă și prea ipocrită, la urma urmei. Asta în aparență doar. Pentru că atunci când iubește, foc iese din ființa ei și se dăruie cu totul. Doar iubirea o scoate din amorțeală și o readuce la viață. Când își manifestă această iubire, totul curge firesc și merge ca de la sine. Iar când nu mai manifestă această trăire la culmea intensității ei, totul se tulbură și se dezbină în ființa ei. Când apare bărbatul care reușește să o facă să strălucească, uită de tot orgoliul, de toată mândria, și se topește fără rezerve în brațele lui!</span></span></span></span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span></span></span></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Pe femeia sălbatică o regăsești în multe valențe sufletești, de cele mai multe ori, ascunse ochiului superficial al muritorului de rând. O regăsești în femeia stăpână pe ea însăși care nu sovaie oriunde s-ar afla. În femeia creativă care realizează după ani de sugrumare spirituală că e mai mult decât o simplă casnică, mai mult decât o simplă soție, mai mult decât o simplă mamă. Când realizează asta, își ia zborul din colivia în care era ținută cu forța de un stăpân-partener a<span class="text_exposed_show" style="display: inline;">buziv. Până își dă seama de toată prostia în care a intrat de bună voie, va trece un timp. Adeseori însă, piciorușele sufletului îi sunt prinse prea adânc în cursa parteneriatului care, în timp, devine prostituție legalizată. În pat cu dușmanul. În social cu iubitul. Schimbăm fețele și nu își mai dă nimeni seama. Devenim actori profesioniști în arta căsniciei de ochii lumii. Tu te faci că mă iubești, eu mă fac că te iubesc, și uite așa se scurge viața pe lângă noi. Mișto. Căsniciile și pușcăriile, adeseori, nicio diferență. Unii te păzesc cu armele, ceilalți te păzesc cu gelozia. Femeia sălbatică nu se regăsește în registrul acesta. De asta ea aleargă cu lupii. Pentru că nimeni nu o poate supune. Doar iubirea. Doar ei nu i se poate opune...</span></span></span></span></span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span></span></span></span></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></span></span></span></span></span>
<div class="_1dwg _1w_m _q7o" style="padding: 12px 12px 0px;">
<div>
<div class="_3x-2" data-ft="{"tn":"H"}">
<div data-ft="{"tn":"H"}">
</div>
</div>
<div>
</div>
</div>
</div>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"></span></span></span><br />
<div>
<form action="https://www.facebook.com/ajax/ufi/modify.php" class="commentable_item" data-ft="{"tn":"]"}" id="u_fetchstream_36_p" method="post" rel="async" style="margin: 0px; padding: 0px;">
<div class="_4299" style="border-radius: 0px 0px 3px 3px; color: #1c1e21; display: flex; flex-direction: column; width: 514px;">
<div class="_5vsi" style="background-color: white; margin-top: 0px;">
</div>
<div class="_78bu" style="background-color: white;">
<div class="_68wo" data-testid="fbFeedStoryUFI/feedbackSummary" style="position: relative;">
<div class="_3vum" style="align-items: center; border-bottom: 1px solid rgb(218, 221, 225); color: #606770; display: flex; line-height: 20px; margin: -2px 12px 0px; padding: 0px 0px 10px;">
<div class="_66lg" style="align-items: center; display: flex; flex-grow: 1; overflow: hidden;">
<span aria-label="Vezi cine a reacţionat la asta" class="_1n9r _66lh" role="toolbar" style="align-items: center; display: flex; margin-bottom: -2px; margin-right: 2px; margin-top: -2px;"><span class="_1n9k" data-hover="tooltip" data-testid="UFI2TopReactions/tooltip_LIKE" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; border-radius: 10px; display: inline-block; line-height: 16px; margin: 0px 0px 0px -2px; outline: none; padding: 2px; position: relative; z-index: 3;" tabindex="-1"><a ajaxify="/ufi/reaction/profile/dialog/?ft_ent_identifier=ZmVlZGJhY2s6MjA3MDY1MzcyMjk5NTQ3Ng%3D%3D&reaction_type=1&av=100001526051143" aria-label="68 Îmi place" class="_1n9l" href="https://www.facebook.com/ufi/reaction/profile/browser/?ft_ent_identifier=ZmVlZGJhY2s6MjA3MDY1MzcyMjk5NTQ3Ng%3D%3D&av=100001526051143" rel="dialog" role="button" style="color: #365899; cursor: pointer; text-decoration-line: none;" tabindex="0"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><span class="_9zc _2p7a _1n9q _3uet _4e-m" style="display: inline-block; height: 16px; position: relative; vertical-align: top; width: 16px;"></span></span></a></span></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</form>
</div>
Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-32887986690740258392018-11-12T01:01:00.001-08:002018-11-12T01:01:05.554-08:00An evolutionary sleeper<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOW1Bv5MLfu92m7q54j9YqDSPEn0rw0aMAQevJiaHXGRTaDl9u_VP3i4wsDWcs252wglYe90w30TE9yNVME_rM5AgO6QBJXDzGnCrJYYJ9C-wu1Qs8rorEXRBmXWJnx3fUP3ilk1ZCb3qm/s1600/qqqq.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="533" data-original-width="800" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOW1Bv5MLfu92m7q54j9YqDSPEn0rw0aMAQevJiaHXGRTaDl9u_VP3i4wsDWcs252wglYe90w30TE9yNVME_rM5AgO6QBJXDzGnCrJYYJ9C-wu1Qs8rorEXRBmXWJnx3fUP3ilk1ZCb3qm/s320/qqqq.jpg" width="320" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<div class="_1dwg _1w_m _q7o" style="padding: 12px 12px 0px;">
<div>
<div class="_5pbx userContent _3ds9 _3576" data-ad-preview="message" data-ft="{"tn":"K"}" id="js_zm" style="border-bottom: none; line-height: 1.38; margin-top: 6px; padding-bottom: 12px;">
<div style="display: inline; margin-top: 6px;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Să îți iubești umbra? Să îți accepți întunericul? Să îi dai voie ființei tale să fie doar, fără îmbunătățiri, fără ajustări, fără curățări ș vindecări? Asta e ceva de neacceptat, de netolerat, de neadmis. Că spiritualitatea și spiritualiștii asta ne învață, să lucrăm cu noi înșine. Să lucrăm cu noi înșine, ca să ce? Să fim altfel de cum suntem acum, să simțim altfel de cum simțim acum, să gândim altfel decât o facem acum? Și oare unde vrem să ajungem cu tot acest lucru cu noi înșine? Sau nu cumva ne agățăm de acest lucru, așa zis spiritual, doar ca să avem impresia că suntem pe un drum, pe o cale și că, aparent, chiar facem ceva?<br />Credincioșii se roagă cu ochii înlăcrimați la ceruri, doar-doar cineva acolo sus, îi va auzi, mila se va revărsa și minunile se vor întâmpla. Nu poți să îi convingi că e un non-sens, ci doar să-i lași să se autoconvingă singuri. Nu poți să le spui că e o tâmpenie să tot cauți soluții pe la icoanele plângăcioase sau pe la moaștele îmbălsămate și că, pur și simplu, totul stă doar în mânuțele lor și în conștiința lor ca să își schimbe viața dacă asta simt.<br />Spiritualiștii, la rândul lor, meditează și iarăși meditează, în căutarea realizării sinelui. Ei toate metodele le cunosc, pe toate le-au experimentat și de toate s-au detașat. Ei râvnesc după cunoaștere, după tehnici, după metode care să îi ajute cumva să fie altceva decât sunt. Și se precipită și caută și parcă niciodată nu se mai opresc. Și asta îi face cumva să simtă că trăiesc. Ei vorbesc mereu despre lumină și iubire. Și așteaptă mereu parcă ceva ce nu mai vine. Credincioșii așteaptă mântuirea, spiritualiștii așteaptă realizarea sinelui. Au o speranță, măcar asta le-a rămas.<br />Și viața curge și curge în ritmul ei, în felul ei, în unicitatea ei. Ea nu ia aminte la marile nimicuri care seduc mințile oamenilor. Cu cât mintea ta devine mai îmbârligată de concepte, de credințe, de căutări nesfârșite, cu atât te vei lovi și împiedica de cele mici și foarte mici ale vieții. Te vei împiedica de oameni pe care nu îi suporți și de felul lor simplu de a fi. Și le vei găsi nod în papură oricum, iar dacă nu îl găsești, îl vei crea tu, doar să te separi tu, cel cunoscător și spiritual, de cei mici în cunoaștere, dar puri în trăirea lor.<br />Pentru că tu, cel spiritual și căutător în cele mari și spirituale ale vieții, ești ca într-un labirint din care parcă nici nu mai poți ieși. Ești ca într-o ceață fără busolă. Mereu dai de o cale, mergi pe ea și iarăși te rătăcești. Și iarăși te abați apoi, iarăși mergi, iar tresalți în euforia ta, apoi iarăși te rătăcești. Pentru că, în acest labirint, doar ai impresia că evoluezi. Dar, de fapt, nu faci nimic altceva decât să te învârți la nesfârșit în același cerc vicios al amăgirilor. Dar tu, cel spiritual, luminos și plină de iubire necondiționată, crezi în sinea ta că evoluezi, deși viața te vădește că nu înaintezi în ceva constructiv. Și până nu reușești să faci pasul în afara cercului, rămâi doar ceea ce ești acum și încă îți place pentru că altfel ai ieși. An evolutionary sleeper...</span></div>
</div>
<div class="_3x-2" data-ft="{"tn":"H"}">
<div data-ft="{"tn":"H"}">
</div>
</div>
<div>
</div>
</div>
</div>
<div>
<form action="https://www.facebook.com/ajax/ufi/modify.php" class="commentable_item" data-ft="{"tn":"]"}" id="u_1b_7" method="post" rel="async" style="margin: 0px; padding: 0px;">
<div class="_sa_ _gsd _fgm _5vsi _192z _1sz4 _1i6z" style="color: #90949c; margin-top: 0px; padding-bottom: 4px; position: relative;">
<div class="_37uu">
<div>
<div class="_57w">
<div class="_3399 _1f6t _4_dr _20h5" style="border-bottom: 1px solid rgb(229, 229, 229); clear: both; line-height: 20px; margin: -2px 12px 0px; padding: 0px 0px 10px;">
<div class="_524d">
<div class="_ipn clearfix _-5d" style="color: #606770; zoom: 1;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span><div class="_1vaq">
<div class="_ipp">
<div class="_3t53 _4ar- _ipn" style="white-space: nowrap;">
<span aria-label="Vezi cine a reacţionat la asta" class="_3t54" role="toolbar" style="background-color: white; float: left; margin-right: 2px;" tabindex="0"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><a ajaxify="/ufi/reaction/profile/dialog/?ft_ent_identifier=2100266510034197&reaction_type=1&av=100001526051143" aria-label="Îmi place: 21" class="_3emk _401_" data-testid="ufi_bling_token_1" href="https://www.facebook.com/ufi/reaction/profile/browser/?ft_ent_identifier=2100266510034197&av=100001526051143" rel="dialog" role="button" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; border-radius: 10px; cursor: pointer; display: inline-block; line-height: 16px; margin: 0px 0px 0px -2px; outline: none; padding: 2px; position: relative; text-decoration-line: none; vertical-align: bottom; z-index: 3;" tabindex="-1"><span class="_9zc _2p7a _4-op _3uet _4e-m" style="display: inline-block; height: 16px; position: relative; vertical-align: top; width: 16px;"><i class="_3j7l _2p78 _9-- _hly" style="background-image: url("/rsrc.php/v3/yG/r/S-tmaD99SDv.png"); background-position: 0px -761px; background-repeat: no-repeat; background-size: auto; display: block; height: 16px; left: 8px; margin-left: -8px; margin-top: -8px; position: absolute; top: 8px; transform: none; width: 16px;"></i></span></a><a ajaxify="/ufi/reaction/profile/dialog/?ft_ent_identifier=2100266510034197&reaction_type=2&av=100001526051143" aria-label="Ador: 2" class="_3emk _401_" data-testid="ufi_bling_token_2" href="https://www.facebook.com/ufi/reaction/profile/browser/?ft_ent_identifier=2100266510034197&av=100001526051143" rel="dialog" role="button" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; border-radius: 10px; cursor: pointer; display: inline-block; line-height: 16px; margin: 0px 0px 0px -4px; outline: none; padding: 2px; position: relative; text-decoration-line: none; vertical-align: bottom; z-index: 2;" tabindex="-1"><span class="_9zc _2p7a _4-op _3uet _4e-m" style="display: inline-block; height: 16px; position: relative; vertical-align: top; width: 16px;"><i class="_3j7m _2p78 _9-- _hly" style="background-image: url("/rsrc.php/v3/yG/r/S-tmaD99SDv.png"); background-position: 0px -710px; background-repeat: no-repeat; background-size: auto; display: block; height: 16px; left: 8px; margin-left: -8px; margin-top: -8px; position: absolute; top: 8px; transform: none; width: 16px;"></i></span></a></span></span><a class="_2x4v" href="https://www.facebook.com/ufi/reaction/profile/browser/?ft_ent_identifier=2100266510034197&av=100001526051143" rel="ignore" role="button" style="background-color: white; cursor: pointer; display: block; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; max-height: 20px; overflow: hidden; text-decoration-line: none;" tabindex="0"></a></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</form>
</div>
Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-53029425667552094002018-06-23T01:43:00.002-07:002018-06-23T01:46:03.040-07:00Înţeleptul satului şi spiritualitatea<div class="" data-block="true" data-editor="2pliu" data-offset-key="61op4-0-0" style="background-color: white; color: #1d2129; white-space: pre-wrap;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7nFnE4WjG4kvJ70j52ucCSGO5k1Sn_GJW7CAut7veorYEmJAjx-XBDc9Gm5y_myaF2oeCbu9ucS-gtKU3GZfQrj14k8Kyqz_ozJLeJm3KhB8MKg8ym9mFZkS-bPDk6R8YcnBKHbSrTama/s1600/qqqqqqqqqq.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="243" data-original-width="190" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7nFnE4WjG4kvJ70j52ucCSGO5k1Sn_GJW7CAut7veorYEmJAjx-XBDc9Gm5y_myaF2oeCbu9ucS-gtKU3GZfQrj14k8Kyqz_ozJLeJm3KhB8MKg8ym9mFZkS-bPDk6R8YcnBKHbSrTama/s1600/qqqqqqqqqq.jpg" /></span></a></div>
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="61op4-0-0" style="direction: ltr; position: relative;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Ultima oară când am fost la înţeleptul satului am plecat foarte dezamăgit. Ce mai, aveam cu totul alte aşteptări. Ştiţi, precedentul înţelept era aşa, un om luminos şi iubit de toată lumea. Şi îţi vorbea foarte frumos, despre lumină, iubire, suflet şi toate alea. Numai de bine. Toată lumea îl asculta cu gura căscată. El mergea prin satul nostru îmbrăcat curat, elevat, spiritual. Foarte diafan. Şi toţi făceau o reverenţă când treceau pe lângă el. Te atingea doar aşa cu vârful degeţelului pe frunte şi gata, te iluminai spontan. Toate problemele, grijile şi lipsurile colapsau într-o clipă. Dar acuma, de când l-au adus pe ăsta nou, numai tulburare s-a făcut prin sat. Oamenii sunt foarte derutaţi. Că oamenii de aici din satul nostru sunt foarte spirituali şi ei sunt pe o cale de ascensionare permanentă. Ei nu au treabă cu munca de jos, nici cu vacile sau porcii. Citesc cărţi, merg la seminarii, meditează, poartă discuţii mega-ultra spirituale. Iar ăsta nou venit, numai prostii le bagă-n cap! </span></div>
</div>
<div class="" data-block="true" data-editor="2pliu" data-offset-key="bo2p7-0-0" style="background-color: white; color: #1d2129; white-space: pre-wrap;">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="bo2p7-0-0" style="direction: ltr; position: relative;">
<span style="font-family: arial, helvetica, sans-serif; font-size: large;">Ştiţi, când m-a chemat la el am tresărit de emoţie. Şi chiar m-am dus cu inima deschisă. În sinea mea eu chiar credeam că îmi va vorbi lucruri luminoase şi înălţătoare. Însă, doamne, ce ruşine îmi e să vă spun şi vouă ce am auzit de la el! Dar să ştiţi, nu l-am crezut din prima. Nu, nu, nu! Am stat, am analizat, am meditat la spusele lui. Şi chiar şi acum am dubii dacă să cred sau nu. </span></div>
</div>
<div class="" data-block="true" data-editor="2pliu" data-offset-key="c27i7-0-0" style="background-color: white; color: #1d2129; white-space: pre-wrap;">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="c27i7-0-0" style="direction: ltr; position: relative;">
<span style="font-family: arial, helvetica, sans-serif; font-size: large;">Că mi-a vorbit despre curve. Şi mi-a spus că în spatele oricărei curve se află o poveste tristă de viaţă. Măi şi mi-era aşa de ruşine, nu ştiu cum să vă spun. Dar am stat acolo, l-am ascultat, am răbdat. Şi nu l-am judecat deloc. Nu l-am considerat un amăgitor. Nu am fugit ca un laş. Că după ce am plecat de la el, unii mai proşti au şi început să şuşotească că e un om ciudat şi că nu vor mai veni niciodată la el. Cum să îi primească aşa, cu friptane, băutură, în tricou, pantaloni scurţi şi gumari? Dar eu abia aştept să mă cheme iarăşi. Pentru că eu cred că e un iluminat, dar se ascunde, nu vrea să fie adulat. Numai cât te priveşte şi ştie exact ce e în sufletul tău. Punct ochit, punct lovit!</span></div>
</div>
<div class="" data-block="true" data-editor="2pliu" data-offset-key="cmpno-0-0" style="background-color: white; color: #1d2129; white-space: pre-wrap;">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="cmpno-0-0" style="direction: ltr; position: relative;">
<span style="font-family: arial, helvetica, sans-serif; font-size: large;">Auzi, să-mi vorbească mie tocmai despre curve. Nu, că mie-mi plac tare mult, sunt febleţea mea. Şi multe lucruri bune de viaţă am de învăţat dacă stau printre ele. Şi eu cred că oamenii spirituali atrag astfel de femei. Uitaţi, până şi Isus era înconjurat de curve, pescari, bârfitori, bolnavi, ce mai, oameni hârşâiţi de viaţă. Pleava societăţii. Iluminaţii şi curvele au mers mereu mână-n mână. Ceva îi uneşte. Dar asta nu e pentru oricine. E doar pentru iniţiaţi!</span></div>
</div>
<div class="" data-block="true" data-editor="2pliu" data-offset-key="40r1q-0-0" style="background-color: white; color: #1d2129; white-space: pre-wrap;">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="40r1q-0-0" style="direction: ltr; position: relative;">
<span style="font-family: arial, helvetica, sans-serif; font-size: large;">Şi mi-a mai spus că dacă îi mărturiseşti unei curve că nu vrei să îi răneşti sentimentele, gata, ai pus-o! Ţi-ai făcut-o fidelă pe viaţă şi dincolo de ea. Măi ce de lucruri interesante am auzit de la el! De fapt, ştiu că îmi vrea numai binele. Când intru în raza câmpului său de conştiinţă, simt că mă împământez. Nu de alta, dar aveam aşa, o uşoară tendinţă de ascensionare în absolut şi exista riscul să mă desprind de tot în eter. Ce mare pierdere pentru umanitate ar fi fost!</span></div>
</div>
<div class="" data-block="true" data-editor="2pliu" data-offset-key="d6g6c-0-0" style="background-color: white; color: #1d2129; white-space: pre-wrap;">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="d6g6c-0-0" style="direction: ltr; position: relative;">
<span style="font-family: arial, helvetica, sans-serif; font-size: large;">Măi, şi să ştiţi de la mine, înţeleptul satului e un om tare sufletist, chiar dacă are o predilecţie pentru curve. El, de fapt, are două slăbiciuni pe lumea asta, curvele şi popii. Şi are aşa un fel de a fi, de nici nu ştii cum să îl iei. Când vorbeşte serios, când îşi bate joc. Vă daţi seama cum e în satul nostru. Popa le vorbeşte oamenilor de suferinţă, cruce, păcate şi ameninţări cu dracii şi iadul, iar înţeleptul le spune numai despre bucurie şi distracţie. Mare sminteală e în sat. Babele s-ar duce şi ele pe la înţelept, dar le e cam frică de el, nu ştiu la ce să se aştepte, aşa că mai bine stau tot de partea popii, că pe lângă el sunt în totală siguranţă, nimic rău nu li se poate întâmpla. </span></div>
</div>
<div class="" data-block="true" data-editor="2pliu" data-offset-key="2tfn9-0-0" style="background-color: white; color: #1d2129; white-space: pre-wrap;">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="2tfn9-0-0" style="direction: ltr; position: relative;">
<span style="font-family: arial, helvetica, sans-serif; font-size: large;">Şi înţeleptul are o metodă tare ciudată de a te face conştient. Ăsta dacă te vede cu faţa tristă, posomorât şi abătut sau dacă te aude că te plângi de viaţă, te cheamă la el, îţi dă de mâncat, de băut şi pe urmă te trimite să îi ari pământul sau să îi mulgi vaca. Doamne, au ajuns oamenii de prin sat să plângă pe ascuns, doar să nu îi vadă înţeleptul că imediat îi pune la muncă. Aşa că oamenii încep să se înveselească obligat-forţat de cum dau ochii cu el. Şi le vine tare greu să facă asta, să nu fie trişti şi să nu se plângă niciodată. Ce mai, e cea mai mare corvoadă pentru ei să fie fericiţi şi mulţumiţi tot timpul! </span></div>
</div>
<div class="" data-block="true" data-editor="2pliu" data-offset-key="dnqgk-0-0" style="background-color: white; color: #1d2129; white-space: pre-wrap;">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="dnqgk-0-0" style="direction: ltr; position: relative;">
<span style="font-family: arial, helvetica, sans-serif; font-size: large; white-space: normal;">Măi, să ştiţi că e ceva cu omul ăsta. Pare că intră în conflict cu toată lumea. Şi mai nou, a intrat în conflict chiar cu popa din sat. Iar popa îl consideră pe înţelept îndrăcit şi mereu îl tot cheamă pe la el să îi facă un maslu şi o exorcizare ca să scoată toţi dracii din el. Mă, şi înţeleptul nostru nu se duce nici de-al dracu'. Popa îl urăşte că din cauza lui nu mai vin oamenii pe la biserică şi nu mai are el ce număra de prin cutia milei. A ajuns să trimită duminica după oameni prin sat ca să vină la slujbă. Şi e tare frustrat acuma sărăcuţul că până şi preoteasa l-a părăsit. Că ştiţi, preoteasa e o tipă mişto, tânără, frumoasă şi deşteaptă. Când o vezi e bine să nu priveşti mai jos de gât că e păcat de moarte. Dar eu o înţeleg, pe bune acuma. Popa o punea să stea mereu cu mintea la doamne-doamne, în timp ce mintea ei râvnea după cu totul altceva. Şi nu a mai rezistat nici ea. S-a cuplat cu unul care lucra pe la primăria din sat şi dusă a fost. Dar popa încă o mai aşteaptă. El iartă tot. Toate păcatele, chiar şi cele încă nefăcute. </span></div>
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="dnqgk-0-0" style="direction: ltr; position: relative;">
<span style="font-family: arial, helvetica, sans-serif; font-size: large;">Şi să ştiţi că oamenii din sat sunt foarte răutăcioşi. Nu-l suportă deloc că ăsta le spune doar adevărul în faţă, în timp ce precedentul le dădea numai siropele cu iubire necondiţionată. Şi toţi şuşotesc acum pe la colţuri cum era înainte satul nostru mândria comunei şi ce a ajuns acum de când ni s-a schimbat înţeleptul satului. Ce bine era înainte! Toată lumea părea fericită, înghiţea câte o linguriţă cu iubire necondiţionată şi gata, imediat îi izbea fericirea în glanda pineală de numa-numa!</span></div>
</div>
<div class="" data-block="true" data-editor="2pliu" data-offset-key="3qft4-0-0" style="background-color: white; color: #1d2129; white-space: pre-wrap;">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="3qft4-0-0" style="direction: ltr; position: relative;">
<span data-offset-key="3qft4-0-0"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Voi ce spuneţi, oare să mă mai duc pe le el? </span></span></div>
</div>
Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-74592045558867386302018-03-12T00:50:00.000-07:002018-03-12T01:21:52.982-07:00Meditația și atacul de panică<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeghtuF4sMxe113F4opTbTBquOAVsh_fPouEoBsI7FlfItdJQDFjXry-vcFOn9xrzevD7dMu95bmCXxwA_0_Kh3Dk-LRI7q6XYt2sKHgS_xNYSHqSkcCHxJbQ8nn-JSMgAA68CCyEaFBAz/s1600/meditation-spiritual-art-abstract-illustration-high-quality-vector-eps-file-35387806.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="800" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeghtuF4sMxe113F4opTbTBquOAVsh_fPouEoBsI7FlfItdJQDFjXry-vcFOn9xrzevD7dMu95bmCXxwA_0_Kh3Dk-LRI7q6XYt2sKHgS_xNYSHqSkcCHxJbQ8nn-JSMgAA68CCyEaFBAz/s320/meditation-spiritual-art-abstract-illustration-high-quality-vector-eps-file-35387806.jpg" width="320" /></a></span></span></div>
<br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Atacul de panică e ca un hoț. Şi ce vrea el anume să îţi fure? Identitatea. Se infiltrează și te înghite. Îți găsește o mică slăbiciune, o mică vulnerabilitate, o mărește și o tot mărește până te înghite de viu. Iar când ajunge să te înghită, înseamnă că, între timp, a căpătat drepturi totale asupra ființei tale. Există o sursă în spatele acestei stări. Frica de ceva anume. Acea frică nu pică din senin. E ceva ce se insinuează în tine într-un moment al vieții tale și apoi te bușește și te domină când se ivește un nou moment prielnic. Chiar dacă e preluată ca moștenire genetică, nu contează. Nu fi prostuţ. Nu lucra cu trecutul, lucrează doar cu prezentul. Lasă morţii să-şi îngroape pe morţii lor şi tu vezi-ţi de viaţa ta. Iar viaţa ta nu poate fi trăită în depresie, nefericire şi atacuri de panică. Dacă o tot trăieşti aşa, aduci o ofensă universului care e viu, puternic, autentic şi veşnic în schimbare. Şi tu eşti la fel. Faci parte din acest univers ca fiinţă integrată. De ce oare vrei să te separi, de ce vrei să te lupţi, de ce vrei să suferi? </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Aşadar, dacă tot ai mers pe la tot felul de vindecători, psihiatri şi doctori, dacă tot ai înghiţit pastile cu tonele, dar nu ţi-a folosit la absolut nimic, începe acum. Fii de partea ta. Începe să fii deştept şi lasă prostiile. Măcar pe moment. Pe urmă poţi să revii din nou la ele. Le vei găsi tot acolo. Ele au răbdare să le atingi iarăşi. Dar tu nu mai ai răbdare cu tine şi cu viaţa ta care trece pe lângă tine ca într-un non sens al zădărniciei. </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Atacul tău de panică urăşte meditaţia. Urăşte liniştea. Urăşte pacea minţii. Urăşte detaşarea. El vrea disperare. Vrea tulburare. Vrea îngrijorare. El nu te ucide, că nu are interes decât să se hrănească cu frica şi disperarea ta. Cu cât te vei lupta mai mult contra lui, cu atât el va deveni şi mai dominant. Asta şi vrea de la tine. Atenţia ta şi identificarea cu el. </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Dă-ţi voie să meditezi când simţi că se apropie. Chiar dacă simţi cum îţi tremură toată fiinţa şi cum îţi fuge pământul de sub picioare. Ceva se apropie şi tu ştii cine este. Un hoţ emoţional, un infiltrator. Dă-i voie să vină direct, tranşant, fără ocolişuri. Nu te mai lupta contra că nu are rost. Nu te mai lupta deloc. Lasă emoţia să se înfiripe şi să crească. Emoţia aceasta e legată de un gând către o frică anume. Poate e frica de boală, de singurătate, de sărăcie, de abandon, de eşec, de vinovăţie. Nu contează ce, contează că acel ceva se infiltrează în tine şi te subjugă. Dacă poţi identifica emoţia de unde vine şi care ar fi cauza ce o generează, cu atât mai bine. Dacă îţi dai voie să afli, vei afla. Tu singur. Nu trebuie să o întrebi pe mama ce a simţit ea în cele 9 luni cât te-a purtat pe tine în pântec. Ea poate că nu-şi mai aminteşte mare lucru şi poate că oricum nu ţi-ar putea recunoaşte în faţă că nu te-a dorit. Aşa că orice răspuns ai primi de la ea, nu e neapărat şi relevant. S-a întâmplat odată ca niciodată într-un trecut mort şi îngropat. Tu fii deştept. Emoţia şi starea ta de rău doar tu o simţi. Nu ea. Aşadar, lucrează cu prezentul, nu cu trecutul.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Priveşte acest hoţ cum se apropie. Nu te îndepărta, nu te retrage. Stai calm, demn, integru, puternic. Respiră uşor şi profund. Ştiu că e greu. Dar nu e şi imposibil. Normal că dacă ai respirat o viaţă întreagă pe repede înainte, sacadat, din disperare şi frică, doar nu vrei acuma într-o clipă să îţi reglezi respiraţia şi tu să devii spontan zen-ul întruchipat. Până acum ai avut doar o abordare reactivă împotriva atacului tău de panică. Tu reacţionai, el te învăluia şi mai mult. L-ai hrănit şi nu prea ţi-ai dat seama. Nu a fost prea frumos din partea ta. </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Simte această emoţie în toată slendoarea ei. Fă pace cu ea. Împrieteneşte-te cu ea. Invit-o la masă. Stai de vorbă cu ea. Trateaz-o ca pe o persoană, ca pe un amic. Nu îl mai declara duşmanul tău, nu mai scoate sabia în zadar împotriva lui. Cu cât te încrâncenezi, cu atât îşi va râde şi mai mult în barbă de tine. Pentru că el este un personaj cameleonic, pervers şi viclean. Te învăluie spontan uneori, te ia mai de departe alteori. Şi îşi bate joc în fel şi chip. Iar tu iarăşi şi iarăşi cazi subit în sevraj. Iar când pici în sevraj, fugi repede la oliţa milei. Te aşezi pe ea şi iarăşi spui "nu mai pot, nu mai pot". Şi iar vor veni câţiva să îţi plângă de milă. Aceaşi prostie dusă la nesfârşit. Nimic constructiv nu e acolo. Doar fuga după mila celorlalţi. Şi implicit micşorarea fiinţei tale.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Aşadar, rămâi în tine când îi simţi umbra cum te întunecă. E ok. Nu e nimic deosebit. Nu e nimic special în toată tevatura atacului de panică. Toţi simt frica, dar nu toţi se şi identifică cu ea. Aşa că nu eşti special cu absolut nimic dacă ai astfel de stări. Le-au mai avut şi alţii înaintea ta. De ce ai fi tu mai cu moţ afişat în panoul de onoare al celor ce se identifică cu suferinţa? Chestia asta e veche, foarte veche. Nimic nemaipomenit. </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Rămâi cu tine, rămâi la tine, rămâi în tine. Şi ce dacă se apropie, şi ce dacă creşte acea emoţie în tine? Las-o să crească. Doar nu te identifica cu ea. Respiraţia profundă şi conştientizarea taie identificarea. Tu doar observi acum din afara ta cum stau lucrurile şi cum se mişcă acea emoţie cameleonică în tine. Eşti un spectator la neputinţa ei de a se agăţa de vulnerabilitatea ta. Acea emoţie e ca un şarpe. Tu l-ai hrănit la sân, inconştient fiind. Şi a căpătat credibilitate în ochii tăi. A devenit credinţa ta. Credinţa în atacul de panică. Dar dacă tot e o credinţă, nu te panica şi mai mult. Credinţa e ceva temporar. Există doar dacă ea are atenţia ta asupra ei. Altfel, ea moare şi se dizolvă prin mutarea atenţei, pur şi simplu. </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Pune hoţul la masă şi vorbeşte cu el. Oare ce vrea el de la tine de tot vine mai mereu? Cu siguranţă ceva îl hrăneşte. Frica ta. Dar când apare ca o boare, tu fii un martor activ, nu unul pasiv. Că dacă eşti doar pasiv, rişti să te identifici iar cu suferinţa şi iar pici subit în sevraj. Nu ai obosit să tot faci pe victima? Nu te-ai plictisit să priveşti viaţa din acelaşi unghi reactiv şi falimentar? </span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"> </span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Desigur că poţi fi şi activ în contemplarea acestei stări distructive. Dacă doar o priveşti cum apare şi se infiltrează, e totuşi un pas înainte. Pune-ţi întrebări, dă-ţi voie să vezi toată prostia fără identificarea cu ea. Ai timp oricum să te identifici mai încolo. Dar deocamdată rămâi centrat. Rămâi observator la tot ceea ce se mişcă în interior. Şi vei vedea că pe parcurs nu va mai avea farmec să tot faci asta. Devine pierdere de timp să tot observi într-un mod pasiv totul. Devii activ. Apare o altă abordare. Începi cu trupul. Vrei, nu vrei, trupul are nevoie de mişcare şi mişcarea lui te încarcă şi îţi sporeşte energia. Dacă poţi face un sport, fă-l dacă simţi nevoia. Dacă nu, măcar o simplă plimbare şi tot te încarcă. Apoi lucrează cu mintea ta. Lasă creatorul din tine să se dezvăluie, să materializeze câte ceva. Apoi dă-i şi sufletului drepturile lui la frumos. Citeşte, ascultă muzică, cântă, dansează, trăieşte viaţa aşa cum o simţi tu, nu lăsa să te trăiască ea pe tine cum vrea ea.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi uite aşa atacurile tale de panică, se vor transforma. Şi acea energie distructivă, se transformă într-una constructivă care-ţi sporeşte fiinţa. Devii un alchimist. Iar atacul de panică se va transforma într-un altfel de atac. Atacul de bucurie! </span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-10862735363825097222018-03-07T23:05:00.001-08:002018-03-07T23:05:07.850-08:00Sunt femei și femei... <h3 class="post-title entry-title" itemprop="name">
<span style="font-size: large;"><br /></span></h3>
<span style="font-size: large;">
</span><div class="post-header">
</div>
<span style="font-size: large;">
</span><h3 class="post-title entry-title" itemprop="name">
<span style="font-size: large;"><span><br /></span></span></h3>
<span style="font-size: large;">
<span>
</span></span><div class="post-header">
</div>
<span style="font-size: large;">
<span>
<br />
<br />
</span></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1MSlG1IUHKCW9NLMH2HaPKju7V6tflR7wAN9teFT0R91qla3u8hX22nLet0ByBGuSx4ei8chEyS8lR6-uqCsOLLLCtKUuW2odXjHCyEWV8ripmDbuJWjasSBeU0_68NzuyU5PNtnl1Trp/s1600/xx.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1MSlG1IUHKCW9NLMH2HaPKju7V6tflR7wAN9teFT0R91qla3u8hX22nLet0ByBGuSx4ei8chEyS8lR6-uqCsOLLLCtKUuW2odXjHCyEWV8ripmDbuJWjasSBeU0_68NzuyU5PNtnl1Trp/s1600/xx.jpg" /></a></span></span></span></span></div>
<span style="font-size: large;">
<span>
<br />
<br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span>Sunt
femei care sunt doar trupuri şi sunt femei care sunt doar inimi. Pentru
primele contează mai mult trupul, pentru celelalte contează mai mult
simţirea. Cele care sunt erotice doar cu trupul, îşi venerează acest
corp ca pe un idol. Cele care sunt erotice nu numai cu trupul, adică şi
prin atitudine, şi prin prezenţă, şi prin vorbă, şi prin gândire,
alcătuiesc un tot unitar. Căci femeile nu sunt doar trup, dar unele
dintre ele îl aleg numai pe acesta, în detrimentul celorlalte. Unele
femei au grijă de trup, dar au mare grijă şi de suflet, ele îşi cultivă
frumuseţea exterioară, deopotrivă cu cea interioară...<br /><br />Sunt femei
care strălucesc prin prezenţă şi au puterea de a ridica vibraţia
celorlalţi doar prin simpla lor apariţie. Acestea sunt femeile pline de
energie care sunt conştiente de lumina lor interioară. Energia lor se
reflectă în tumultul vieţii, ele nu au nevoie de a ieşi din această
lume, nu au nevoie nici de pauze, nici de opriri. Cu cât vin mai multe
provocări peste ele, găsesc soluţii şi răzbat prin ele, fără să-şi lase
măcar pentru o clipă vibraţia să coboare. Ceilalţi sunt miraţi şi ei
când văd această energie cum se descarcă şi iarăşi se încarcă, cum
coboară şi iarăşi se ridică. Pe aceste femei pare că nimeni şi nimic nu
le-ar putea fura adevărata lor identitate, de aceea indiferent de ceea
ce vine şi pleacă din realitatea lor, ele rămân mereu vii prin
prezenţă...<br /><br />Sunt şi femei însă care nu mai strălucesc şi par
ofilite din cauza grijilor şi a oamenilor din jur ce nu au ştiut să le
preţuiască. Unele dintre ele au iubit mult şi s-a mistuit astfel energia
lor în această iubire. S-au identificat atât de mult cu partenerul lor,
încât au uitat de ele însele, au uitat cine sunt. Au investit totul în
acea relaţie, mult patos şi multă pasiune s-a consumat acolo.
Aşteptările nu li s-au confirmat şi astfel dezamăgirea şi depresia le-a
cuprins şi au pus stăpânire pe ele. Ele au pornit la drum cu ideea că
vor putea să schimbe bărbatul de lângă ele, dar timpul a trecut şi le-a
dovedit că nimeni nu se poate schimba cu forţa, dacă nu există măcar o
mică dorinţa interioară de schimbare. Aceste femei par că au depus
armele şi aşteaptă pasive şi resemnate o simţire nouă, astfel încât să
se trezească din nou la viaţă, din nou la joacă, din nou la bucurie...</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span><br />Sunt
femei care ştiu să se lase conduse, deşi cele care conduc în relaţie
sunt chiar ele însele. Dar sunt îndeajuns de deştepte ca să le dea
partenerilor iluzia că aceştia le conduc. În fond, ele ar dori ca să fie
conduse de un bărbat cu capul pe umeri, dar dacă acesta nu ştie să îşi
manifeste puterea din el şi nu îşi recunoaşte raţiunea şi forţa
interioară, atunci femeia nu are încotro decât să apuce ea însăşi
hăţurile vieţii şi să înveţe să conducă din mers. Căci viaţa nu are timp
de reverii şi de visări către nimic. Viaţa însăşi te pune la treabă
dacă nu eşti îndeajuns de deştept ca singur să te pui la treabă. Astfel
încât, femeile care conduc în relaţie ştiu că, într-un fel, sunt menite să
le facă pe toate singure, căci între timp raţiunea bărbatului a rămas
agăţată în trecut, în regrete, în vinovăţii sau prin alte aşternuturi
străine. Însă femeia care învaţă să conducă, nu se va opri şi nu se va
lăsa trasă în jos de nimicnicia partenerului de lângă ea. Poate îl va
aştepta să îşi revină până la un timp, dar la un moment dat, îl va exila
pe acesta din realitatea ei, căci viaţa e prea minunată pentru a putea
fi ratată...<br /><br />Sunt şi femei însă care nu au învăţat încă cum să
scoată din partenerul lor ce are acesta mai bun şi mai frumos. Se lasă
pe mâna lui şi-l lasă pe el să ia toate deciziile, adeseori distructive,
nu constructive. Se lasă mânate încoace sau încolo, fără să aibă
niciodată un cuvânt de spus. Frica s-a insinuat în ele şi le-a îngheţat
puterea de care dispun. E ca un strigăt mut al neputinţei. Ele ar vrea
în străfundul sufletului lor să iasă din această cursă. Dar ceva încă le
ţine prinse, poate încă o lecţie de învăţat, încă o decizie de asumat.
Partenerul manipulează şi femeia se lasă manipulată. Adeseori se
întâmplă şi invers, ea manipulează, iar el se lasă manipulat. Relaţia de
acest tip e ca un război, plină de frustrări şi de orgolii rănite, ale
căror răni nu mai reuşesc să se închidă vreodată. Dar fiecare dintre cei
doi, au de învăţat ceva de la celălalt, altfel nu ar mai fi împreună.
Şi când lecţia se încheie, se încheie şi relaţia, căci aceasta a fost
menirea ei, de a îi pune faţă-n faţă pe cei doi, de a se privi unul pe
altul şi de a prelua de la celălalt ceea ce sufletul însuşi avea atât de
mare nevoie ca să preia...<br /><br />Sunt femei spirituale şi luminoase
care şi-au depăşit condiţa erotismului carnal. Acesta nu mai este o
prioritate şi o necesitate, aşa cum la majoritatea încă este. Când
acestea încep să facă ochi spirituali, îi trag şi pe ceilalţi după ele,
încep să îi înveţe pe cei mai neştiutori cum să trăiască. Ele caută în
spiritualitate cu toată râvna, dar adeseori lipsa de discernământ şi
neîncrederea, nu le oferă niciun răspuns pe sufletul lor. Unele se
îndrăgostesc subit de maestrul sau de duhovnicul lor şi pare că nimeni
nu le mai poate desprinde de aceştia. Ele se aseamănă cu fecioarele cele
nebune, care au uitat însă să ia cu ele untdelemn pentru candelele lor.
Au asimilat multă cunoaştere, dar nu au ajuns până la discernământ. Dar
când ele se trezesc şi se desprind de patimă, reuşesc iarăşi să se
readune şi să se recentreze, asta dacă a existat sinceritate cu adevărat
în căutarea lor...<br /><br />Sunt femei care ard interior şi pentru ele
această ardere e vitală, căci fără ea nu simt că trăiesc. Ele ard şi se
mistuie ca într-un foc în aparenţă, dar arderea lor nu le transformă în
cenuşă, ci le menţine vie forţa vieţii din ele. Ele ard către partenerul
lor, către copilul lor, către pasiunea lor, către dorinţa lor. Simţirea
lor, atât de puternică, menţine această flacără interioară permanent
luminoasă. Când simţirea se estompează, flacăra se estompează şi focul
lor se stinge până la o slabă licărire. Dar licărirea se va transforma
iarăşi în flacără, imediat ce simţirea lor iarăşi se aprinde...<br /><br />Sunt
femei inteligente ce înţeleg prea bine că nu se pot împlini fără un
partener care să le fie alături. Dar nu sunt dispuse la compromisuri
inutile care le-ar leza demnitatea fiinţei lor. Unele au nevoie de un
partener care să le aducă linişte, altele vor ca acesta să le readucă la
viaţă în toată deplinătatea cuvântului. Unele se mulţumesc cu foarte
puţin, altele nu se mulţumesc nici cu foarte mult. Unele vor mai mult
experienţe erotice, altele îşi doresc mai mult experienţe spirituale.
Unele ştiu să le îmbine şi pe primele cu celelalte, fără să îşi reprime
inutil senzualitatea trupului lor. Ştiu să delimiteze experienţele
carnale de cele spirituale, sau chiar mai mult decât atât, ştiu să
sacralizeze dragostea trupească dincolo de simţuri. Ştiu să se impună,
dar ştiu şi să lase de la ele, atunci când coarda se întinde prea mult
şi riscă să fie ruptă. Femeia oferă totul adeseori, chiar cu riscul de a
rămâne la final cu mâinile goale. Însă nimic nu o poate opri din
dăruirea sa. Femeia vine cu simţirea, bărbatul vine cu raţiunea, iar
dincolo de unirea trupească, există o altfel de unire care învăluie
sufletele celor doi în iubirea pură, căci dacă iubire sinceră nu e, nimic nu
e...</span></span></span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-88927323736413536322018-03-07T22:16:00.000-08:002018-03-07T22:16:21.246-08:00La mulţi ani tuturor femeilor conștiente! <h3 class="post-title entry-title" itemprop="name">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></h3>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;">
</span></span><div class="post-header">
</div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;">
</span></span><h3 class="post-title entry-title" itemprop="name" style="background-color: white; color: #333333; font-stretch: normal; font-weight: normal; line-height: normal; margin: 0px; position: relative;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span><br /></span></span></span></h3>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;">
</span></span><div class="post-header" style="background-color: white; color: #999999; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.5em;">
<div class="post-header-line-1">
</div>
</div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;">
</span></span><div class="post-body entry-content" id="post-body-6324472638421809362" itemprop="description articleBody" style="background-color: white; color: #333333; line-height: 1.4; position: relative; width: 578px;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimhZAt0DlQ8OhOU-9dTR_tQpW2cajuE4VdEd41g4kCs3003yDSsirTKf2S0tp5p0hsSZWrll5L5q-JfdnrtW-lbCY3ymHFEQgdZ05nrkk_5ZE4Me6PLaX8dQSkfFc8-bc58kH3h5cUSNBl/s1600/gh.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimhZAt0DlQ8OhOU-9dTR_tQpW2cajuE4VdEd41g4kCs3003yDSsirTKf2S0tp5p0hsSZWrll5L5q-JfdnrtW-lbCY3ymHFEQgdZ05nrkk_5ZE4Me6PLaX8dQSkfFc8-bc58kH3h5cUSNBl/s1600/gh.jpg" /></span></a></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span><br /></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 14.5pt; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #141823;"><span>A
vorbi despre femeie şi a încerca să o descrii în cuvinte e ca şi cum ai
încerca cu mintea să pătrunzi vraja misterului care o învăluie. Dar
misterul care e dezvăluit îşi pierde farmecul, la fel cum femeia care se
dezvăluie pe sine îşi pierde farmecul. Bărbatul o priveşte, o caută, o
doreşte, dar niciodată nu ajunge până în profunzimea sufletului ei. Aşa
că el nu are încotro decât să se mulţumească cu firmiturile care pică
uneori din poala misterului ei. Ea lasă firmiturile să cadă doar pentru
cel care are destul curaj să se aplece şi să le culeagă. Unuia ca acesta
i se va dezvălui în aparenţă, pentru că măcar el a făcut un mic efort
ca să o înţeleagă. Dar ea, de fapt, nu vrea să fie înțeleasă, ci doar
primită în brațele celui care simte că o iubește.</span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 14.5pt; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #141823;"><span><br /></span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 14.5pt; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #141823;"><span>Căci
totul este aparent la o femeie. Atunci când vrea să fie frumoasă, orice
femeie este frumoasă. Când vrea să fie înţeleaptă, orice femeie este
înţeleaptă. Când vrea să fie ascultată, orice femeie este ascultată.
Când vrea să fie cucerită, orice femeie este cucerită. Dar când vrea să
fie inabordabilă, nimic nu ar putea înfrânge reduta orgoliului ei. Când
vrea să se impună, o va face indiferent peste ce sau cine ar trebui să
treacă. Când bărbatul de lângă ea nu e în stare să o conducă, atunci va
prelua hăţurile raţiunii şi îl va conduce ea pe el. Ea va face totul în
aşa fel încât să păstreze aparenţele, cu gândul că la un moment dat şi
relaţia şi bărbatul se vor schimba după voia sa. Ea se va sacrifica până
la un punct pentru binele bărbatului pe care-l iubeşte şi va juca şi
rolul de drama-queen dacă e cazul, tot pentru binele lui. Ea vrea să
schimbe multe la el şi uneori chiar reuşeşte dacă bărbatul nu e foarte
încăpăţânat în mândria lui. Ea îl educă, el doar se lasă educat. Ea îl
susţine, el doar se lasă susţinut. Ea îl întăreşte, el doar se lasă
întărit.</span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 14.5pt; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #141823;"><span><br /></span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 14.5pt; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #141823;"><span>Bărbatul
are nevoie să primească toate acestea, femeia simte nevoia ca să le
dăruiască. Fără un om care să primească toată iubirea pe care ea vrea să
o dăruiască, femeia simte că trăieşte în zadar chiar dacă ar deţine
cheia de la poarta paradisului. Pentru că paradisul ei este însuşi
bărbatul. El este sculptura care se lasă modelată prin mâinile femeii.
Ea îl dăltuieşte cu iubirea ei, până ce el reuşeşte să capete o formă
definită. Căci femeia modelează bărbatul, nu invers. Dar dacă substanţa
lui e prea rigidă, ea se va opri la un moment dat dacă realizează că cel
de lângă ea e prea rigid și prea ghipsat, astfel încât nu se vrea
nicidecum modelat. Aş spune că menirea femeii e ca ea să modeleze tot
ceea ce se vrea desăvârşit în jurul ei: partenerul, copilul, viaţa.
Pentru asta, există doar o singură condiţie: ca ea să se simtă iubită!</span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 14.5pt; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #141823;"><span><br /></span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 14.5pt; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span><span style="color: #141823;">Femeia </span><span lang="RO" style="color: #141823;">capătă
energie iubind şi lăsându-se iubită. Energia iubirii o învăluie şi ea
luminează în jur prin forţa pe care o emană. Fără această energie, viaţa
pentru ea nu are nici un farmec, căci nimic de pe lumea asta nu i-ar
putea oferi ceva mai mult decât iubirea. Când există reciprocitate în
iubire, ea simte că are totul, când nu există reciprocitate, simte că nu
are nimic. Bărbatul îi alimentează sau îi opreşte sursa iubirii şi
atunci lucrurile ori se reîntregesc, ori se precipită, ori se alătură
unei vieţi constructive, ori unei vieţi distructive. </span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 14.5pt; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #141823;"><span><br /></span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 14.5pt; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #141823;"><span>Dar
ce ştiu eu, de fapt, cine e femeia şi ce se află înlăuntrul ei? Cum pot
descifra misterul care nu pote fi decodat? Cum pot eu măsura ceea ce nu
poate fi măsurat? Cum pot înţelege ceea ce se află dincolo de orice
înţelegere?</span></span></span></span></div>
</div>
Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-23750991978519130422017-11-06T23:25:00.001-08:002017-11-06T23:25:27.747-08:00Cheile genelor-Cheia 1-Entropie-Prospețime-Frumusețe<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdJsuRjxVOx5_6zW9PxHR9_b3PTf5kM2V-q5PZJI3lrUBRKKlGG0_4HiAKNNnfyn62VcWKWjST2DmG-bWLB7Xk9VNKX0ZCLQSXYoLMWKOrtYn011NtsJcrmjVrTOcBPTlpWeIikuXwacsy/s1600/qqqqqqqqq.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="154" data-original-width="328" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdJsuRjxVOx5_6zW9PxHR9_b3PTf5kM2V-q5PZJI3lrUBRKKlGG0_4HiAKNNnfyn62VcWKWjST2DmG-bWLB7Xk9VNKX0ZCLQSXYoLMWKOrtYn011NtsJcrmjVrTOcBPTlpWeIikuXwacsy/s320/qqqqqqqqq.jpg" width="320" /></a></span></span></div>
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">I Ching-ul chinezesc este sursa acestei fabuloase lucrări care este "Cheile genelor" și acest sistem este ca o oglindă matematică a codului genetic. Ne regăsim în absolut toate umbrele celor 64 de chei, mai mult sau mai puțin. Ne regăsim și în câteva daruri. Iar în stările siddhice nu prea ne regăsim, ele par încă lucruri inaccesibile sau mai degrabă neaccesate încă.</span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Prima cheie are ca umbră entropia care este o lipsă a disponibilității ca o energie blocată într-un spațiu închis din punct de vedere al fizicii. Această frecvență menține traiul pe planetă la un nivel scăzut și inconștient. În fiecare umbră, frecvența e una scăzută. Ea se ridică pe măsură ce și noi facem ochi, spiritual vorbind, și depășim acest tip de frecvență redusă care ne menține doar pe supraviețuire. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Entropia reprezintă opusul iubirii. Dar viața nu poate exista fără această dualitate, de o parte întunericul, de cealaltă parte lumina, de o parte umbra, iar de cealaltă parte darul divin. Această polaritate are un rol, e ca o evoluție firească, pur și simplu așa merg lucrurile în această dimensiune. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oamenii dominați de această umbră sunt cei amorțiți, dar nici măcar asta nu poate fi ceva rău, atâta timp cât realizezi că ești dominat de inerție. Important e să îți asumi umbra ta și primul pas e făcut. Orice stare pe care o simțim e, de fapt, o stare chimică. Dacă ne simțim melancolici sau triști în unele zile fără să existe o cauză anume, e bine să nu ne batem capul prea mult cu asta. Pur și simplu sunt schimbări ale dispoziției pe care nu le putem pricepe cu mintea și ele sunt firești la urma urmei, atâta timp cât nu ne lăsăm pradă lor. Putem observa aceste stări cum vin și cum pleacă fără ca neapărat să ne și identificăm cu ele. Suferința apare doar în identificare. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Umbra aceasta a entropiei declanșează depresia. Blocând energia care se vrea materializată în creație, apare angoasa. Acea stare chimică de saturație și de lipsă a sensului vieții. Apatia, tristețea, proasta dispoziție, tot în această umbră se regăsesc. Marea problemă apare atunci când nu dai voie acestor stări să plece firesc, ci le hrănești tocmai prin interferența cu ele. Mintea apare la interval și tot începe ea să găsească cauze la ceea ce e în neregulă cu tine. Nu e nimic în neregulă cu tine dacă ai o stare proastă. Rămâi tăcut, rămâi în solitudine pentru o vreme, respiră conștient și profund pentru că asta îți eliberează imediat mintea de toxicitatea gândurilor. Orice stare, oricât de proastă ar fi ea, doar vine, doar pleacă. Nu te urca în bărcuța suferinței absolut în zadar. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul represiv al acestei umbre este depresia. Oamenii când se reprimă pe ei înșiși, practic își îngheață energia în frică. Și atunci entropia începe să se hrănească cu această frică și să te lase mereu epuizat, derutat, decentrat. Unii se simt permanent așa, alții doar uneori. Unele stări de înghețare te pun la orizontală, altele îți fură strălucirea din privire. Asta se depășește nu autosugestionându-te că viața e minunată sau bolborosind afirmații pozitive de dimineața până seara ca un papagal inconștient, ci lucrând acolo în tine însuți cu frica ta. Toți avem o frică majoră, e imposibil să nu o recunoști dacă ai măcar un moment de luciditate. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul reactiv e hiperactivitatea. Aici îi regăsim pe cei care fug permanent de stările pe care le au </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">tot din frică. Se angajează în tot felul de proiecte nebunești pe care le încep, dar imediat le și abandonează. Sau în relații noi și superficiale care iarăși nu durează. Acești oameni, în agitația lor, caută mereu cu disperare o emoție nouă, o efemeridă nouă, tocmai pentru a nu mai face față la insuportabila lor superficialitate și goliciune interioară. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Darul acestei chei este Prospețimea. Aici avem de-a face cu o trecere, una alchimică. De la întuneric la lumină nu e decât un pas conștient, o alegere conștientă. Sigur, pentru mulți acest pas pare așa o infinitate de pași și o infinitate de muncă cu tine însuți. Dacă ajungi la lumină, ajungi implicit și la bucurie. Iar când ești bucuros simți nevoia să împărtășești și altora această stare din tine însuți, iar ei, la rândul lor, se vor simți atinși de ceea ce emană din tine. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Din amorțeală ajungi la prospețime. Cum faci această trecere, depinde numai de tine. Totul e diferit pentru fiecare din noi, reguli generale de a fi fericit le găsești doar în cărțile motivaționale, adeseori trase de păr pentru că ipocrizia nu funcționează. Fericirea nu e ceva care se obține făcând așa sau așa. Adeseori, ea vine firesc prin ceea ce ești tu, cel simplu și firesc. Iar simplitatea emană lumină și generează bucurie. Mintea însă te poate amăgi că lucrurile sunt complicate și că tu ai o mare problemă cu tine de rezolvat și că nu ești în regulă. Asta e șoapta din umbră. Până când o vei tot asculta? </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pe măsură ce darul prospețimii se insinuează în tine, normal că viața se schimbă. Inerția sau amorțeala spirituală nu e ok, oricât ai crede tu că ești un zen, privind și pufăind cu ochii în gol, undeva departe. Nu am venit pentru a sta degeaba, nimeni nu se simte ok când nu are nimic de făcut. De paraziți mistici care vorbesc frumos, dar fără efect în viața cotidiană, sunt sătul până peste cap.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Prospețimea înseamnă creativitate. Pornind de la lucruri mici, chiar extrem de mici. Pornind de la ceea ce simți că îți ridică măcar o centimă vibrația. Contează. Tot e mai mult decât nimicul generat de amorțeală sau depresie. Chiar și o plimbare în natură e ceva creativ, e vorba de o alegere conștientă la urma urmei și asta e tot ceea ce contează. Este alegerea ta. Bucură-te de ea, nu îți călca pe suflet, nu îți da cu tifla în cap la nesfârșit. Trăiește pornind de la cele mici, de la bucuriile mărunte ale vieții. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Frumusețea este darul divin(siddhi) al primei chei. Ea înflorește în omul care iese din propria umbră pentru că acolo, în general, sunt doar frânturi de frumusețe interioară. Acest dar te reunește cu întregul. Frumusețea este ceva natural, nu ceva controlat în mod fals. Ca să simți acest siddhi e nevoie să te dizolvi în el. Și asta e valabil cu absolut toate aceste stări siddhice. Ca să le simți, e nevoie să te topești în ele, nu le poți pricepe cu mintea umană limitată. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când acest dar divin își face prezența, totul devine frumos în jur. Totul strălucește și curge firesc și natural. Nu mai există opunere și opinteală. Iar aceasta nu se poate preda. Este ca un foc care arde dar nu te mistuie. Toți îl avem, la unii arde flacără puternică, la alții abia mai pâlpâie. El nu se întreține de la sine, ci punând mereu în el vibrația creativității, bucuriei și entuziasmului! </span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-28909120810347827332017-11-01T23:44:00.001-07:002017-11-01T23:44:25.110-07:00Uniţi-vă gândurile, apropiaţi-vă sufletele, îmbrăţişaţi-vă inimile...<h3 class="post-title entry-title" itemprop="name" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-stretch: normal; font-weight: normal; line-height: normal; margin: 0px; position: relative;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></h3>
<div class="post-header" style="background-color: white; color: #999999; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.5em;">
<div class="post-header-line-1">
</div>
</div>
<div class="post-body entry-content" id="post-body-4251573136678289114" itemprop="description articleBody" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 1.4; position: relative; width: 578px;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOEUaqpufthG0mBVkv6oGRMchQPbcNCwhIxUebZfWP8p71Ok6i5MuBKuHsWvoOyz3LMIxrAyxHadcZmgNMwdIYbTp51V2X-ZnyKQpqPFola-FbUvFQSpEFytVS4bn2zt-FP5VpzZw8ihXL/s1600/x.jpg" imageanchor="1" style="color: #6699cc; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-decoration-line: none;"><span style="font-size: large;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOEUaqpufthG0mBVkv6oGRMchQPbcNCwhIxUebZfWP8p71Ok6i5MuBKuHsWvoOyz3LMIxrAyxHadcZmgNMwdIYbTp51V2X-ZnyKQpqPFola-FbUvFQSpEFytVS4bn2zt-FP5VpzZw8ihXL/s1600/x.jpg" style="border: none; position: relative;" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><br /><br /><br /><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Primește ceea ce ai atras spre tine, din toată inima ta, fără gânduri ascunse, fără ca să te simți umilit, fără ca să te simți cumva jignit...<br /><br />Dăruiește ceea ce ai de dăruit, din tot sufletul tău, simpu, curat şi necondiţionat, fără ca să aștepți a primi confirmări, mulțumiri sau recompense...<br /><br />Apără-ți punctul tău de vedere cu putere şi nu-ţi călca pe suflet în faţa nimănui, dar fără a încerca să impui cuiva credinţa ta şi fără a încerca să fii dominator, căci ceea ce ţi potriveşte ţie nu înseamnă că absolut oricui i s-ar potrivi...<br /><br />Corectează ceea ce consideri că este greșit pentru tine, dar fără ca să învinovățești pe cineva de vreo greșeală, aşadar nu uita că chiar şi adevărul este relativ şi ceea ce astăzi ţi se pare a fi ceva, mâine ţi se poate părea doar minciună...<br /><br />Copleșește cu iubire şi compasiune inimile celor care te ascultă, apleacă-te de poţi asupra celui mai sărac cu duhul şi înalţă-te cu mintea şi spre cel mai filozof în gândire, dar şi pentru unul şi pentru celălalt, nu încerca să-i convingi doar prin mândria şi aroganţa care vor doar să taie lumina netăiată a iubirii...<br /><br />Râzi atunci când simți că asta te eliberează, dar nu încerca să fii altceva decât eşti în firescul tău, fă-o natural, fără cinism, fără sfidare, fără batjocură...<br /><br />Plângi fără reținere dacă asta simți nevoia să faci, însă fă-o fără a căuta în ascuns mila de sine sau vreo mângâiere din afară, lasă lacrimile să curgă şi să se usuce pe faţa ta, fără remușcări, fără regrete, fără păreri de rău...<br /><br />Combate ceea ce crezi că e de combătut şi învaţă să fii mereu de partea ta, dar nu-ţi prinde mintea şi sufletul în cursa polemicilor distructive care nu duc nicăieri, caută s-o faci în modul constructiv, fără răutate, fără ură, fără ranchiună...<br /><br />Îndrumă şi învaţă dacă te simți în stare să o faci şi dacă este cineva dispus să te asculte, dar fă-o ca o joacă şi nu ca o lecţie impusă, fără nici cea mai mică trufie sau tendință de superioritate...<br /><br />Desparte-te chiar și de o ființă dragă dacă îi cauzezi sau îți cauzează suferință, dar fă-o firesc, fără acuze și bocete ce nu-și mai au rostul, căci dacă respect nu e, atunci nimic nu e...<br /><br />Bucură-te chiar și atunci când pari penibil în ochii celor penibili, nu oricine te poate înţelege şi nimeni nu poate simţi la fel ca tine, aşa că rămâi fidel şi statornic în felul tău unic de a fi, căci un om sincer şi autentic topește orice falsă prejudecată...<br /><br />Observă și învață din experiențele celorlalți, dar fă-o din postura de simplu observator, fără ca să judeci nici măcar cu gândul o aparență înșelătoare pe care nu o poţi înţelege decât doar la suprafaţă...<br /><br />Concentrează-te și crează-ți realitatea dacă asta te atrage într-un mod irezistibil, dar fă-o tăcut şi fără încrâncenare, fără zgomot, fără surle și trâmbițe...<br /><br />Privește ceea ce vrei să privești, ascultă ceea ce vrei să asculți, vorbește ceea ce e de vorbit, gândește dacă ai de gândit, împărtășește stările tale, dar nu te aștepta vreodată ca oricine să te poată şi înţelege…<br /><br />Vorbește și cu divinitatea dacă simți că i-ai putea vorbi într-un mod atât de fin și delicat încât să nu-și întoarcă fața de la tine, ca un copilaș care fuge chiar și de cea mai mică tulburare, căci inocența nu suportă o limbă ascuțită și nu poate rămâne acolo unde e mare tulburare...<br /><br />Fă dragoste cu femeia sau cu bărbatul de lângă tine, dar înainte de a vă contopi trupurile, uniți-vă gândurile, apropiați-vă sufletele, îmbrățișați-vă inimile, astfel încât să puteți spune fără frică:<br />„eu și ace(a)sta Una suntem”!</span></span></div>
Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-16081290131994148902017-11-01T05:53:00.001-07:002017-11-01T05:53:25.261-07:00Cheile genelor-Cheia 58-Insatisfacţie-Vitalitate-Fericire<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDQgYkuKSecvkP5T7_6z2giJ9ZRVS8CQYmA2FrWbeed2unewQzqHNX-ZQIIdvVwuw8i5XKUFEHQQg_8iIemv8lDCpNaa8p5nJBJgwNWlb_G0REeHidJ_QhJCVTn-Uv7J3y9aFGS_OUCWMH/s1600/aaaaaaaaaaaaaaaa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="118" data-original-width="118" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDQgYkuKSecvkP5T7_6z2giJ9ZRVS8CQYmA2FrWbeed2unewQzqHNX-ZQIIdvVwuw8i5XKUFEHQQg_8iIemv8lDCpNaa8p5nJBJgwNWlb_G0REeHidJ_QhJCVTn-Uv7J3y9aFGS_OUCWMH/s1600/aaaaaaaaaaaaaaaa.jpg" /></a></div>
<br />
Cheia 58 reprezintă drumul de la stres la fericire.<br />
Umbra acestei chei este Insatisfacţia. Toţi o simţim, mai mult sau mai puţin. Ea e cea care ne face să luăm hotărâri, să facem alegeri, să încercăm una alta, să ne ridicăm când suntem căzuţi. Dacă simţi insatisfacţie în tine eşti pe drumul cel bun. Pentru că ea te va îndemna mereu să te ridici din amorţeala spirituală.<br />
<br />
Această cheie este simbolizată prin imaginea unui lac. Lacul îndeamnă la nemişcare şi meditaţie. El simbolizează liniştea emoţională şi nemişcarea minţii. Insatisfacţia însă perturbă acest lac al liniştii prin undele provocate de stresul interior. Insatisfacţia nu înseamnă tristeţe, plictis, frustrare, anxietate sau îngrijorare, ci ea implică o stare a lipsei de bucurie fără o cauză anume.<br />
<br />
Când umbra instasifacţiei şi a stresului face o spărtură în suprafaţa lacului tău interior, starea ta naturală se pierde. Aceasta se întâmplă foarte uşor. O vorbă, o ştire, o schimbare a unor aşteptări şi toată starea ta naturală se alterează spontan. De ce se întâmplă asta? Pentru că pierdem momentul trăirii în prezent. Suferim ori în nostalgii trecute, ori în îngrijorări viitoare atunci când pierdem momentul prezent.<br />
<br />
Mintea e sursa acestei suferinţe şi a insatisfacţiei. Ea tânjeşte după dezvoltare personală şi adeseori se transformă într-un fel de iad al dezvoltării personale tot acest demers către evoluţie. Ea îţi transmite iluzia că prin intermediul ei poţi ajunge la starea de bucurie. Dar, acest chin, indiferent ce tehnici ai aplica, nu îţi poate aduce decât o şi mai mare insatisfacţie.<br />
<br />
Iluzia acestei umbre e creată prin faptul că îţi dă impresia că fericirea ta se află undeva în exterior, într-un obiect sau într-un om. De aceea şi simţim goliciune adeseori după ce obţinem acel obiect dorit pentru că el nu poate umple nimic din sufletul nostru.<br />
<br />
Umbra stresului din cheia 52 şi umbra instatisfacţiei din cheia 58 sunt în legătură una cu alta şi se hrănesc reciproc. Dar aceste umbre, dincolo de aparenţe, aduce mari servicii tocmai prin agitaţia lacului interior pentru ca astfel să te stimuleze cumva. Vei căuta în exterior până ce te vei epuiza şi apoi vei reveni tot la tine însuţi. De aici începe practic căutarea spirituală, de la intrarea în tine însuţi.<br />
În această căutare vei întâlni tot felul de maeştrii şi tot felul de sisteme care îţi vor promite sfârşitul suferinţei. La unii oameni procesul acesta ţine permanent pentru că pe ei nu îi interesează roada procesului în sine, ci doar a fi pe o cale, a aparţine de un maestru, fără ca să existe neapărat o roadă în sine. E socializarea mistică care te face să crezi că nu mai eşti atât de singur. Fermecătoare adeseori.<br />
<br />
Caracterul represiv al acestei umbre nu există. E singura cheie care nu are un aspect ce poate fi reprimat. Caracterul reactiv se manifestă prin interferenţă. Aici apare curgerea către interferenţa cu natura şi cu fluxul firesc al vieţii însăşi. Dacă te opui curgerii, instatisfacţia se hrăneşte odată cu opinteala ta. Dar oricât te-ai opune, flash-uri mărunte şi sporadice de bucurie tot vei avea. Şi apoi apare tânjirea către o stare mai înaltă decât insatisfacţia, tânjirea către primul dar al acestei chei care se numeşte Vitalitatea.<br />
<br />
Prin vitalitate începi să devii creativ şi să apară bucuria de a servi. Începi să devii cu adevărat tu însuţi, nu în clipe rare, ci ca mod de viaţă. Impulsul de a deveni cât mai conştient de sine este ceva ce îl are orice făptură umană, e motorul vieţii, fără el nu am mai putea să ne bucurăm de nimic şi nu am mai putea crea absolut nimic. Insatisfacţia te menţine pe linia de supravieţuire doar. Vitalitatea te împinge să te dărui necondiţionat. Dărui din ceea ce eşti şi creşti cu fiinţa, sporeşti cu sufletul, simţi că te împlineşti. Bucuria nu vine din inerţie, ci din energia creativă care pleacă şi se reîntoarce iarăşi la tine.<br />
<br />
Aici viitorul îşi încetează presiunea şi mintea devine mai liniştită cu mai multe şi mai largi spaţii între gânduri. Astfel se dizolvă şi îngrijorarea care te ţine doar pe frecvenţa scăzută a zilei de mâine. Nu ştiu ce va fi mâine, nu ştiu ce va fi peste un an. Social, contează ce va fi mâine şi toţi practic ne facem planuri cu bătaie lungă în viaţă. Dar emoţional vorbind, doar starea ta din prezent e tot ceea ce contează.<br />
<br />
Vitalitatea te face fericit fără niciun motiv. Doar simplu fapt de a fi te face fericit. Pe când din umbra insatisfacţiei totul pare stresant şi greu. Cei plini de vitalitate se pun în serviciul celorlalţi nu ca salvatori, ci ca lucrători în lumină. Ei emană vitalitate şi asta deblochează indirect energia blocată în cei ce interacţionează cu ei.<br />
<br />
Datorită faptului că această cheie este singura ce nu poate fi reprimată, lucrurile devin foarte accelerate când se ajunge la darul acestei chei, adică vitalitatea. Prin acest proces începi să te armonizezi cu inima ta.<br />
<br />
Vitalitatea te transpune către siddhi-ul sau darul divin al acestei chei care este Fericirea. Aici eşti numai în prezent. Nu poţi fi fericit în trecut sau viitor. Procesul acesta se mai poate numi şi ca fiind o iluminare sau defocalizare. E ca şi cum conştienţa se eliberează de ataşamentul faţă de ADN, iar tu ai putea simţi asta ca o moarte a omului vechi şi o renaştere a omului nou. Din 2012 încoace tot se întâmplă asta cu mulţi dintre noi.<br />
<br />
Cel ce trăieşte acest fel de stare trăieşte complet defocalizat şi toată iubirea se revarsă din el pentru toată creaţia. Această stare nu poate fi obţinută prin tehnici sau control. Şi, de obicei, li se întâmplă celor ce nu se mai identifică cu vreun sistem spiritual sau religios. E abandonul fiinţei în curgerea fără sfârşit al fluxului vieţii.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-76818029415094834982017-10-30T00:17:00.000-07:002017-10-30T00:17:00.686-07:00Cheile genelor-Cheia 56-Distragere-Îmbogățire-Intoxicare<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEw2orMwND3EADNld8vIZoTvk3awR4aQcMAkJW2QmH9OgIX2YzT3wyKys9GcZwizyE5-Hje5OBelwmJHkQ5nIDZOGvbpFo7nTFdetaGSAd-AlKGIIBdkgB_8X75GKPZhbms2yxM1oFv6UA/s1600/zzzzzzzzzzzzzzzzz.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="232" data-original-width="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEw2orMwND3EADNld8vIZoTvk3awR4aQcMAkJW2QmH9OgIX2YzT3wyKys9GcZwizyE5-Hje5OBelwmJHkQ5nIDZOGvbpFo7nTFdetaGSAd-AlKGIIBdkgB_8X75GKPZhbms2yxM1oFv6UA/s1600/zzzzzzzzzzzzzzzzz.jpg" /></a></span></span></div>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">A 56a cheie se mai numește și "răsfățul divin". </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Umbra acestei chei este Distragerea. Este ceea ce ne fură atenția de la ceea ce este cu adevărat important pentru noi. Ceea ce are putere asupra noastră să ne slăbească. Cu cât dăm mai multă atenție la ceea ce nu are importanță cu adevărat pentru noi, cu atât devenim mai slabi și mai decentrați, nu ne mai regăsim interiorul și esența noastră, și atunci căutăm mereu ceea ce ne distrage și ne slăbește. Uneori e foarte greu să nu te lași distras, e foarte greu să rămâi centrat. Din umbră nu poți face asta, ar deveni un non-sens. Când îți dai seama că ceea ce te subminează interior te slăbește, nu mai ai încotro, ci începi să îți pui întrebări la început. Iar ca răspunsurile să aibă efect pe bune și nu doar teoretic, e nevoie să emani energie către partea ta mai înaltă, către esența ta de dincolo de umbră.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Și de ce ai face asta? Pentru că umbra ta ține la pământ, spiritual vorbind. Și acolo ești nefericit și te complaci permanent în nefericirea ta. Și aceasta e masca invizibilă cu care lumea, într-o proporție extrem de mare, se identifică. Această umbră se asigură că practic rămâi victima gândirii altcuiva, fie prin intermediul mass-mediei, fie prin sistemele religioase, sociale, sisteme care îți induc modul lor de a gândi și reușesc să te distragă de la menirea ta, de la fericirea ta. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sintagma precum că tu îți creezi propria ta realitate nu este decât pe jumătate adevărată. Tu nu creezi evenimentele propriu-zise ce se manifestă în realitatea ta, ci le influențezi prin atitudinea ta. Când arăți cu degetul în afara ta și găsești mereu vinovații fără vină care te fac pe tine nefericit, atunci te și transpui în starea de victimă neputincioasă. Dar când te abandonezi în fluxul vieții, totul capătă un nou sens. Înlănțuirile din viață capătă acea logică divină care nu poate fi accesată din frecvența umbrei. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar și interiorul are putere de distragere, nu doar exteriorul. Asta se petrece când îți făurești singur o lume de basm în interior, lume care nu are nicio legătură cu exteriorul. Începi să visezi și să percepi totul doar raportat la basmul din imaginația ta. Trăiești o fantezie care te distrage de la adevărul vieții prin acest surogat mental de care te agăți ca o evadare și o fugă de tine însuți. Ceva nu suporți în lumea exterioară și atunci colapsezi psihic către tărâmuri de poveste unde nimic rău nu ți se poate întâmpla.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Umbra distragerii are legătură cu umbra limitării. Ori de câte ori te simți distras sau limitat, înseamnă că propria ta minte te-a prins deja în capcană. În loc să te eliberezi, tu îți hrănești și mai mult distragerea prin fuga către telecomandă, telefon, frigider, un nou flirt, o nouă partidă de sex sau alte surogate. Aici se naște sărăcia lăuntrică provenită din inerția spirituală în care mulți se complac. E alegerea lor doar.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul represiv al acestei umbre este caracterul ursuz. Aici îi regăsim pe cei amorțiți în îmbufneala lor generată de copilăria dificilă prin care au trecut. E ca un spațiu mort și inert care își pune amprenta pe viața ta. Refuzi bucuria vieții și te identifici doar cu starea de amorțeală, lene, plictis, lipsa de chef. Starea aceasta o surprinzi în ochii celor care par șterși și lipsiți de creativitate. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul reactiv este hiperstimularea. Ea se manifestă prin întreținerea unei nevoi disperate de mișcare, de stimul al simțurilor. Privitul compulsiv la tv, vorbitul la telefon compulsiv, visatul cu ochii larg închiși. Aici îi regăsim pe cei ce se identifică cu scenarita din mintea lor. Nebunii care merg pe gândurile compulsive și se identifică cu ele tot sărind când într-o bărcuță când în alta. Nebunia autentică e cea prin care în mintea ta porți discuții, te cerți, te războiești, te frămânți, te zbați pentru niște situații sau cu niște oameni care te-au atins energetic și care tu le-ai oferit identitatea. Spune stop joc nebuniei din mintea ta, respiră conștient și profund, eliberează mintea de gândurile nebune măcar 5 minute pe zi. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când ajungem la primul dar al acestei chei care este Îmbogățirea, atunci apare, de fapt, întoarcerea către interior. Cei care simt acest dar au reușit să facă diferența între ceea ce îi vlăguiește și ceea ce le hrănește spiritul. Iar asta înseamnă ieșirea din starea de victimă în care umbra te ținea distras. Darul însă devine un fel de auto-disciplină, practic nu odată pe săptămână, ci mereu și în orice situație te afli. Asta nu înseamnă că devii robot, ci că începi să dai importanță lucrurilor cu adevărat importante. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Îmbogățirea spirituală nu înseamnă înfrânare sau o luptă prostească contra simțurilor tale. Înseamnă deschiderea acestor simțuri către potențialul maxim al vieții tale. Oamenii cu acest dar nu se dau înlături de la nimic din ceea ce le-ar îmbogăți viața ca și experiență. Chiar dacă se vor răni, vor învăța din asta. Dar nu vor face din asta o melodramă, ci vor face din ea un fel de artă pe care o vor expune și celorlalți, totul spre binele tuturor. Ei vor arăta lumii că problemele prin care trece fiecare om sunt, de fapt, oportunități mascate. Pentru asta însă e nevoie să ieși din încrâncenare și din lupta cu viața. Iar ca să o faci, ai nevoie de umor și lejeritate.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Darul acesta al îmbogățirii spirituale te îndeamnă mereu către meditație, către starea de observator sau martor al scenei vieții. E ieșirea din dependența către exterior și către stimularea iluzorie a simțurilor carnale. Ieșirea din goliciune și dezamăgire. Asta nu te duce către izolare, ci către o rafinare a simțurilor, către cizelarea lor dincolo de lumea fizicului, emoționalului sau mentalului. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acesta este darul echilibrului. Poți oricând echilibra balanța dintre distracție și lucrurile serioase. Poți să petreci cu oricine și oriunde, cu singura diferență că poți spune stop joc, oricând dorești. Devii conștient și nu mai ești dispus să pierzi energie de aiurea. Chinezii numeau cele 5 simțuri "cei 5 hoți". Simțurile erau considerate cele 5 locuri prin care forța vitală sau chi-ul se scurge din corp. Darul acestei chei pune sigiliu asupra simțurilor și le dă o aromă cu totul rafinată. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Darul acesta este darul iubirii, căci cu cât îmbogățești mai mult viețile altora, cu atât mai mult acest dar îți curge prin întreaga ta ființă. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Darul divin (siddhi) al acestei chei are un nume ciudat: Intoxicarea sau industria divină de divertisment. El e inversul distragerii de care aminteam referitor la umbră. Cei din această stare s-au autodisciplinat și nu mai pot fi distrași de toate nimicurile, ci se lasă pe ei înșiși distrași doar de divinitate. Rădăcina cuvântului intoxicare provine din greacă care înseamnă săgeată. Cei ce se lasă pe sine străpunși de săgeata iubirii divine. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acest dar nu caută răsfățul material, ci răsfățul divin. Acest dar nu se conformează sfințeniei sau spiritualității morale. El învață omenirea că nu e nevoie să renunți la plăcerile senzuale pentru a fi divin. Devii practic dependent în sens bun de frecvența iubirii. Sursa acestei intoxicări este propria ta inimă supraabundentă. Intoxicarea la acest nivel înseamnă a fi înghițit de propria ta iubire. Oamenii aceștia se joacă efectiv în propria aură a iubirii și ei sunt irezistibili. Ei împărtășesc iubirea din ei într-o infinitate de valențe, adeseori paradoxală și care te lasă mut. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu poți înțelege acest siddhi din perspectiva rațiunii. Rațiunea îi va condamna pe acest fel de oameni ca fiind dezaxați. Dar ei au ajuns la o astfel de înflorire încât au nevoie de o cantitate enormă de energie pentru a se abține de la a izbucni în hohote de râs. Ei îți șicanează rațiunea, dar practic îți gâdilă sufletul. Aceștia sunt bețivii divini care uneori ajung în lumea formelor ca niște împiedicați. Acesta este memento-ul din partea Sursei care ne indică iarăși și iarăși că viața este darul oferit pentru iubire, frumusețe și distracție. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Toate siddhi-urile din toate cele 64 de chei ale genelor, necesită mari progrese în conștiință și ele vin ca niște răsplăți. Nu se pot înțelege cu mintea din umbră, dar se pot simți sau intui cu inima dincolo de aparențe. </span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-73735396832470763942017-10-28T02:53:00.002-07:002017-10-28T02:53:30.065-07:00Vămile prin care am trecut pentru a ajunge la sinele meu<h3 class="post-title entry-title" itemprop="name" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-stretch: normal; font-weight: normal; line-height: normal; margin: 0px; position: relative;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></h3>
<div class="post-body entry-content" id="post-body-1789601084863104363" itemprop="description articleBody" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 1.4; position: relative; width: 578px;">
<div class="post-body entry-content" id="post-body-1051012564050639436" itemprop="description articleBody" style="line-height: 1.4; position: relative; width: 578px;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-size: large;"><br /></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjK7D2vai1c1x7n3T6Td-fG-3aogbhOGscRTyaIUtxhRIuI5mEx7WXVo2ytSibRIFEBHd4F3tNCUYCAAICqvPoCXmsBXkrXq_qlQowSN0TX0ASKR0L24j6gEF7y0WvUJV3-gr3HWEECImy1/s1600/xxx.jpg" imageanchor="1" style="color: #6699cc; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-decoration-line: none;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjK7D2vai1c1x7n3T6Td-fG-3aogbhOGscRTyaIUtxhRIuI5mEx7WXVo2ytSibRIFEBHd4F3tNCUYCAAICqvPoCXmsBXkrXq_qlQowSN0TX0ASKR0L24j6gEF7y0WvUJV3-gr3HWEECImy1/s320/xxx.jpg" style="border: none; position: relative;" width="320" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><br /></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span><br /></span><div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Am pornit cu nădejde într-un pelerinaj către sinele meu, iar ceea ce am putut vedea pe drum, merită povestit. Şi astfel tot mergând, am intrat în primul orăşel, la intrarea căruia scria:</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">Orăşelul celor cu mintea în trecut!<br />Stând astfel o vreme acolo, am vorbit cu acei oameni şi am rămas surprins de ceea ce mi-au spus. Unul spunea că multe greşeli făcuse în viaţă şi nu ştia cum să şi le răscumpere, altul că în trecut fusese un mare creator dar şi-a pierdut inspiraţia, alţii îşi aminteau de zilele bune pe care le trăiseră, alţii de tinereţea lor minunată şi tot aşa...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Şi acum ce faceţi”? am întrebat.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Acum noi trăim în acest loc pentru a ne povesti trecutul unul altuia cu nostalgie şi regret”, mi-au zis ei.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Ciudaţi oameni”, mi-am spus, şi am plecat mai departe...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">La intrarea în următorul orăşel scria:<br />Orăşelul celor cu mintea în viitor!<br />Aici de cum am intrat, toţi au năvălit spre mine, abia aşteptând să îmi povestească câte ceva. Unul îmi spunea despre dorinţa lui de a face o casă, altul se tot gândea la o afacere prosperă, un altul îşi făcea tot felul de planuri, un altul se tot gândea cum ar fi să aibă şi el o familie...<br />“Şi ce faceţi pentru îndeplinirea acestor dorinţe”? am întrebat eu.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Nu facem nimic concret, doar aşteptăm să apară cineva care să ne ajute sau un moment prielnic”, au răspuns ei.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Ciudaţi oameni” mi-am spus, şi am plecat mai departe...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">Următorul orăşel avea o inscripţie mare pe care scria:<br />Orăşelul necazurilor închipuite!<br />Aici era mare jale şi plânsul se auzea de dinainte de a intra. M-au înconjurat şi au început să mi se plângă, care mai de care. Unul, că ce va face dacă vremea se va strica şi recolta lui va fi compromisă, altul, că ce va face dacă îşi va pierde toată averea agonisită de o viaţă, altul se întreba ce va mânca mâine dacă nu va mai avea de lucru, altul se frământa cum va putea rezista la o boală dacă se va îmbolnăvi, altul se îngrijora de cine-l va îngropa dacă va rămâne singur...<br />“Şi totuşi, acum sunteţi bine”, le-am spus eu.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Da, dar mereu ne tot frământăm ce se va întâmpla cu noi dacă...”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Ciudaţi oameni” mi-am spus, şi am plecat mai departe...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">Apoi am ajuns la o altă intrare unde scria mare:<br />Orăşelul celor care şi-au pus nădejdea într-un salvator!<br />Aici tristeţea se simţea de departe şi cu greu m-am putut apropia.<br />Şi am văzut tot felul de oameni, bărbaţi şi femei, toţi îmbrăcaţi în negru, bărbaţii cu bărbi lungi, iar femeile acoperite de numai ochii li se vedeau. De atâtea lacrimi feţele li se uscaseră, căci citeau mereu în genunchi din tot felul de cărţulii, bolborosind mereu aceleaşi cuvinte “doamne miluieşte şi iar doamne miluieşte”. Aceştia mă ameninţau cu tot felul de chinuri după moarte sau cu tot felul de răsplăţi care mi s-ar fi dat gratis dacă aş crede în salvatorul lor, asta bineînţeles, tot după moarte. Îmi tot spuneau să rămân cu ei acolo şi să aşteptăm împreună toată răsplata care ni s-ar fi cuvenit.<br />“Şi totuşi acum sunteţi în viaţă, ce aveţi de gând să faceţi cu ea?” i-am întrebat.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Nu facem nimic, ci doar ne plângem păcatele şi aşteptăm iertarea domnului dumnezeului nostru”!</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Ciudaţi oameni” mi-am spus, şi am plecat mai departe...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">La o altă intrare scria:<br />Orăşelul unde frica e la mare preţ!<br />Aici, imediat de cum am intrat, au dat buluc toţi, încercând să mă convingă să mă întorc din drum, căci e foarte periculos ce fac şi multe primejdii mă vor întâmpina. Dar dacă rămân la ei, voi fi în cel mai sigur loc. Căci cetatea lor şi-au înconjurat-o de jur împrejur cu ziduri groase, astfel încât să fie în deplină siguranţă. Nimeni nu ieşea din cetate, niciodată.<br />“Şi totuşi de ce vă e atât de frică”? am întrebat.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Pentru că aşa am fost învăţaţi de mici, de mai marii noştri, să rămânem mereu aici, să nu punem întrebări şi să nu căutăm răspunsuri”.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Ciudaţi oameni” mi-am spus, şi am plecat mai departe...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">Tot mergând, am văzut o altă inscripţie:<br />Orăşelul celor nemulţumiţi!<br />Stând o vreme aici, am văzut cum cei din acest loc, de dimineaţă de cum făceau ochi, începeau să se răstească unii la alţii, să înjure şi să se ocărască pe ei înşişi. Ba dădeau vina pe un dumnezeu care era foarte preocupat să le facă rău, ba pe faptul că munca lor nu le era recunoscută, ba că guvernul nu făcea nimic pentru ei, ba că erau prea multi bogaţi, iar din cauza lor ei rămâneau mereu săraci. Ei doar boscorodeau, doar cârcoteau şi doar se bârfeau unii pe alţii, dar nu făceau nimic constructiv cu viaţa lor.<br />“Şi totuşi nu vă lipseşte nimic”, le-am spus.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Da, dar când ne uităm în ograda altora, toate nemulţumirile vin asupra noastră”!</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Ciudaţi oameni” mi-am spus, şi am plecat mai departe...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">Apoi, tot mergând am dat de o altă poartă, o noutate chiar, pe care scria:</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">Orăşelul celor ce trăiesc în ireal mai mult decât în real!</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">Aici peste tot oameni care erau ca nişte roboţi. Mergeau teleghidaţi ţinând în mâini tot felul de ecrane. Nu se priveau ochi în ochi, nu îşi vorbeau, nu se ascultau. În maşini, la fel, oameni cu ochii în ecrane. Erau absorbiţi şi prinşi ca într-o vrajă. Nu zâmbeau, nu gesticulau, doar priveau în ecrane şi tastau de zor.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">"Ce faceţi voi pe aici"?, i-am întrebat mirat.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">"Noi ţesem şi tot ţesem vise virtuale în imaginaţia noastră". </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">"Şi sunteţi fericiţi"?</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">"Ce e aceea fericire"? m-au întrebat aceştia...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">După ce am plecat de la aceştia şi după tot ce văzusem prin orăşelele prin care trecusem, mă tot întrebam dacă sunt pe drumul cel bun. Căci vedeam din când în când câte o răscruce de drumuri, dar eu mergeam tot înainte deşi drumurile se bifurcau des. Atunci m-am întrebat, oare unde aş putea ajunge dacă aş alege să mă abat din drumul cel vechi?</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">Și astfel, celor pe care i-am întâlnit până acum, le-am lăsat până şi praful de pe picioare şi am înaintat, schimbând cu curaj traseul.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pe noul drum, primul orăşel se numea:</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">Orăşelul sănătăţii radiante!<br />Aici poposind o vreme, am observat că de cum se sculau în prima clipă, oamenii zâmbeau cu bucurie şi mulţumeau zilei care tocmai răsărise în faţa lor. Acolo nu era nici urmă de boală, iar întrebându-i cum de toţi sunt aşa de sănătoşi, mi-au spus că ei niciodată nu se gândesc nici la moarte, nici la boală, nici la doctori, ci mulţumesc şi sunt plini de recunoştiinţă întregii vieţi, doar pentru simplu fapt că trăiesc.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Minunaţi oameni” mi-am spus şi am plecat mai departe...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">La următoarea intrare scria:<br />Orăşelul celor cu adevărat credincioşi!<br />Aici, toţi erau plini de optimism şi pentru că nu aveau nici măcar o urmă de îndoială în suflet, fiecare gând se concretiza în creaţii fabuloase. Aici nu exista invidie şi nici gânduri ascunse, căci toţi se susţineau unii pe alţii, se admirau şi se încurajau reciproc.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Minunaţi oameni” mi-am spus, şi am plecat mai departe...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">La următoarea poartă scria:<br />Orăşelul celor cu adevărat curajoşi!<br />Aici toţi oamenii experimentau continuu, fără să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă ar da cumva greş. Aceştia nu-şi pierdeau nici măcar o secundă cu cârcoteala, cu ce a mai făcut x sau y,ori ce s-a mai întâmplat prin locuri care nu aveau nici o legătură cu realitatea lor. Şi astfel tot experimentând, îşi creau noi obişnuinţe, noi reţele neuronale şi învăţau mereu lucruri noi. Fiind în comuniune permanentă, învăţau mereu unii de la alţii, fără să se compare între ei.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Minunaţi oameni” mi-am spus, şi am plecat mai departe...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">În următorul orăşel, scria la intrare:<br />Orăşelul celor autentici!<br />Aici fiecare om îşi urma scopul său, fără să plece urechea la ce aveau alţii de spus despre el. Aşa cum simţeau, tot aşa vorbeau, aşa cum gândeau, tot aşa trăiau. Nu ştiau ce este penibilul pentru că erau permanent conectaţi la sinele lor. Iar fiind mereu în această stare, vibraţia lor creştea şi radia fără oprire.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">“Minunaţi oameni” mi-am spus, şi am plecat mai departe...</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;">Şi astfel tot mergând, am mai ajuns într-un loc, la a cărui intrare scria:<br />Orăşelul celor care s-au regăsit pe ei înşişi!<br />Aceştia care au ales să rămână aici, au trecut prin multe experienţe, unele dureroase, din care au învăţat nenumărate lecţii. Aceştia au făcut şi multe greşeli pe care însă şi le-au asumat ca fiind tot experienţe. Dar nu îşi mai aduceau aminte de ele. Căci s-au iertat pe deplin pe ei înşişi şi şi-au mulţumit din suflet pentru experienţele prin care au trecut.<br />Aici oamenii nu aveau nici trecut, nici viitor. Ci trăiau permanent doar în prezent, fără să încerce să controleze viaţa, fără să controleze vieţile altora, fără să judece pe nimeni, nici măcar pe ei înşişi!</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Lăsau totul să decurgă firesc şi de la sine, înţelegând în cele din urmă, că tot ceea ce le intră în viaţă se întâmplă spontan şi minunat în acelaşi timp. Iar singura divinitate pe care o recunoşteau, era cea din ei înşişi. Pentru aceasta nu aveau nevoie de religii, de ritualuri, de biserici sau temple. Adevărata smerenie am văzut-o doar la aceştia care erau pe deplin conştienţi de cine sunt ei cu adevărat şi nu se mândreau deloc cu aceasta, pentru că spiritul de competiţie nu-şi găsea rostul între ei, căci li se părea o pierdere de vreme să se ia la întrecere unii cu alţii.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Atunci m-am oprit şi nu am vrut să mai plec, căci îmi găsisem cu adevărat locul. Şi mi-am mulţumit mie însumi pentru curajul de a schimba calea atunci când realizasem că drumul cel vechi era un non-sens care nu mă ducea nicăieri.<br />Şi astfel mi-am desţelenit toate buruienile, am arat pământul şi într-un pământ nou, adică în noua minte, mi-am sădit noile gânduri. Iar acestea crescând ca nişte arbori luminoşi, şi-au făcut locaş în suflet, acolo unde s-au înfiripat harismele iubirii: bucuria, pacea, creativitatea, răbdarea, compasiunea, bunătatea, credinţa, armonia şi toată lumina care izvorăşte din acestea...</span></span></div>
</div>
</div>
Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-32679189076939081922017-10-27T22:50:00.002-07:002017-10-27T22:50:22.204-07:00 Până şi cel mai greu moment al tău va trece... <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKHP6uPyreZQaCwHQSWvj40RvPAOIWprc5BQEr69TRy13KNLMh-3F5aaM2Wtuhz9yz7oMNsPVc_fo-lBSGksgiCH1RQaQKb4-yCQuaOyvM9Rh1Dx7o3OKjUw2Fz5gm-KACqksn7ewSPixp/s1600/x.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" class="CSS_LIGHTBOX_SCALED_IMAGE_IMG" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKHP6uPyreZQaCwHQSWvj40RvPAOIWprc5BQEr69TRy13KNLMh-3F5aaM2Wtuhz9yz7oMNsPVc_fo-lBSGksgiCH1RQaQKb4-yCQuaOyvM9Rh1Dx7o3OKjUw2Fz5gm-KACqksn7ewSPixp/s1600/x.jpg" style="height: 183px; width: 276px;" /></a></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">
<span style="color: #333333;"></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;">Viaţa îşi urmează
cursul ei alături de noi, cei care ne urmăm alături de ea, cursul nostru. Adunăm
clipe, adunăm momente, adunăm amintiri. De unele ne aducem aminte cu drag, de
altele parcă nu vrem să ne mai aducem aminte. Însă şi unele şi altele sunt ale
noastre. Ai trecut prin ele şi acum te regăseşti în acest moment, mai călit,
mai experimentat, mai aproape de tine. Aşa că nu nu te îngrijora, căci până şi
cel mai greu moment al tău va trece...</span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;">Am cunoscut oameni, pe
unii i-am iubit, pe alţii i-am dezamăgit. Unii ne-au iubit la rândul lor, alţii
poate mult ne-au dezamăgit. De unii ne este tare dor, de alţii vrem să uităm
dacă am putea. Însă şi unii şi alţii au făcut pentru un timp parte din viaţa
noastră. Cu ei am împărţit iubirea, cu ei am împărţit dezamăgirea. Cu toţii au
fost maeştrii tăi pentru un timp. De la toţi ai învăţat câte ceva. Aşa că nu nu
te îngrijora, căci până şi cel mai greu moment al tău va trece...</span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;">Unde erai tu când
viaţa a trecut peste tine şi te-a izbit din plin? Cine erai tu atunci şi cine
eşti tu acum? Erai cumva un altul, erai cumva o alta? Nu ai trecut oare tot tu
de unul singur prin toate aceste provocări mai dure ale vieţii? Poate că îţi
era cineva atunci alături sau poate toţi au fugit de lângă tine tocmai când
aveai mai multă nevoie de ei. Iartă-i pe toţi şi iartă-te mai ales pe tine
pentru slăbiciunea de a-i judeca gratuit, fără să încerci să înţelegi dincolo
de aparenţe. Aşa că nu nu te îngrijora, căci până şi cel mai greu moment al tău
va trece...</span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;">Te-a durut, ai plâns
sau poate că mult te-ai întristat. E oare cineva vinovat? E oare viaţa
vinovată? E oare Universul vinovat? De ce vezi lucrurile doar în alb şi negru?
Priveşte-le mai adânc şi poate că ochiul minţii tale îţi va releva un înţeles
mai profund, care se află dincolo de alb şi dincolo de negru. Acceptă-ţi
alegerile făcute şi nu te condamna în zadar. Acceptă-l pe cel care odinioară a
simţit să o ia pe un drum sau altul. Cel de atunci poate că a fost arătat cu
degetul de cei cărora le place mai mult să judece decât să trăiască. Însă, mai
repede sau mai încet, mai uşor sau mai greu, ai trecut şi peste asta. Aşa că nu
nu te îngrijora, căci până şi cel mai greu moment al tău va trece...</span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;">Poate că pentru un
timp ai uitat de tine, ai uitat cine eşti. Te-ai rătăcit poate în hăţişurile
fascinante ale deşertăciunilor lumeşti. Cei de lângă tine nu te-au înţeles şi
nici n-au încercat să te înţeleagă. Cum ar putea să o facă când pe ei înşişi nu
reuşesc să se înţeleagă? Dar poate că nici tu nu i-ai înţeles atunci când ei
înşişi aveau mare nevoie de tine. Poate că la rândul tău ai fugit şi tu de
lângă ei, înfricoşat. Acum însă, nu e cazul să plângi pentru nişte alegeri pe
care le-ai făcut din laşitate. Aşa ai simţit atunci. Însă acum, cu siguranţă ai
devenit un altul. Aşa că nu te îngrijora, căci până şi cel mai greu moment
al tău va trece...</span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;">Încă mai suferi? Încă
te mai doare? Trecutul e plin de răni şi s-a întors de pe frontul amintirilor
cu multe regrete. Nu vorbi despre tine mereu la trecut. Nu îţi zgândări inutil
acele răni care sunt pe cale să se cicatrizeze. Lasă timpul să vindece ceea ce
este de vindecat. Fii alături de tine acum, deşi poate odinioară îţi erai
duşman. Iartă-ţi trecutul şi împacă-te cu el. Împacă-te cu tine însuţi şi fii
mândru pentru că totuşi ai avut curajul de a alege. Cine te-ar putea condamna,
cine te-ar putea judeca? Aşadar nu te îngrijora, căci până şi cel mai greu
moment al tău va trece...</span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 4.5pt;">
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;">Rămâi așadar în puterea
prezentului. Aici şi acum totul e prezenţă. Ce ai putea spune şi ce ai putea
simţi, aflându-te în această stare de prezenţă? Mai e oare cineva care să
sufere, cineva care încă s-ar simţi traumatizat? Mai simte cineva regrete, mai
are careva nostalgii? Toate s-au dizolvat în amintirile fumegânde ale
trecutului. Norii au stat deasupra ta o perioadă, dar acum sufletul tău s-a
luminat şi s-a înseninat. Aşa că nu fi copil la minte, ci rămâi alături de
copilul tău interior, cel care nu cunoaşte nici frica, nici traumele, nici
suferinţa, nici regretele. Copilul tău interior se bucură şi se lasă învăluit
de această bucurie. Se dezvăluie şi viaţa i se dezvăluie. Râde şi viaţa îl
îmbrăţişează. Cântă şi viaţa în faţa lui dansează. Iubeşte şi viaţa cu iubirea
ei îl copleşeşte...</span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white none repeat scroll 0% 0%; margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #333333;"> </span></span></span></div>
Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-6520261791947730772017-10-26T23:08:00.000-07:002017-10-26T23:08:36.125-07:00Cheile genelor-Cheia 17-Opinie-Clarviziune-Omnisciență<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0549u_BMWLYOFeRXPlhu8n6yuKgiilXcOq1my0t7Nk0aLkzRw2XMR2G3NbOxIyRlYEjL71tq8GxDDRnuZAao12uF0AbfmBni9iyqXTK7dF0UMhmzLkxjmPaBdMYvDvwHXxiDipX2ATlKr/s1600/yyyyyyyyyyyyyyyyy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="122" data-original-width="117" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0549u_BMWLYOFeRXPlhu8n6yuKgiilXcOq1my0t7Nk0aLkzRw2XMR2G3NbOxIyRlYEjL71tq8GxDDRnuZAao12uF0AbfmBni9iyqXTK7dF0UMhmzLkxjmPaBdMYvDvwHXxiDipX2ATlKr/s1600/yyyyyyyyyyyyyyyyy.jpg" /></a></span></span></div>
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Umbra acestei chei este programată să caute tot felul de defecte în lumea exterioară și să stârnească judecăți la nivel superficial, de suprafață. Și de la un mic așa-zis defect, oamenii încep să țese povești sau melodrame care mai de care mai colorate în jurul acestei umbre care se numește Opinia. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Din această umbră se naște în adolescentul timpuriu mecanismele unor dogme care nu fac decât să blocheze libertatea creativă și originalitatea fiecărui copil care mai târziu va deveni omul ce va lupta cu încrâncenare pentru dogmele sale ce au devenit între timp adevărate crezuri de viață. Tot din copilărie o altă boală se poate naște și ea ar putea fi numită "neliniștea seriozității". Când începi să iei totul prea în serios, începe, de fapt, identificarea cu seriozitatea ta care îți fură libertatea și bucuria vieții.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Această umbră își clădește puterea pe nemulțumire. Și aici regăsim conștiința colectivă mereu nemulțumită, mereu aflată în anxietate și neliniște. Aspectele sociale împărțite pe diviziuni și ierarhii tot de aici pornesc. Dar chiar și în acest aspect există o natură divină. Pentru că fiecare umbră, de fapt, e ca un generator care te propulsează înspre înainte doar. Mai jos de umbră nu poți cădea. Dar mai sus de ea oricând te poți ridica. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">E un stimul, un îndemn spre o altă lume, una care se naște din forța care contestă ceea ce contravine naturii și întregului. Parte slabă a acestei umbre este că e axată doar pe emisfera stângă a creierului și de aici pleacă distorsionarea realității care nu mai servește întregului, ci doar divide și desparte. Așadar, aceasta e umbra ce te ține în pendularea dualității, punând accent pe abordarea emisferei stângi a creierului. Ea reprimă și compromite activitatea emisferei drepte care are o cu totul altă viziune, una holistică. Dacă pendulezi doar într-o singură emisferă, nu mai lași deschiderea inimii să se producă, adică deschiderea celui de-al treilea ochi.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul represiv al acestei umbre este autocritica. Când îți reprimi glasul lăuntric, apare propria judecare prin comparația cu alții pe care îi vezi mereu mai cu moț decât tine. E ca și cum îți dai de bună voie cu tifla-n cap din frica de a nu cădea în penibil sau ridicol în fața lumii. Dar dacă stai şi te gândești, toți cei care au avut un succes în viață la început, au trecut şi ei la rândul lor prin acest penibil sau ridicol pentru că nu au fost înțeleși decât poate mult mai târziu sau chiar după moarte. Acești oameni consideră că nu au nimic de spus și că părerea lor nu ar conta în fața părerii altora pe care îi văd cu mult mai sus decât ei. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul reactiv al umbrei ține de dogmatică. Când umbra opiniei se manifestă în exterior se nasc dogmele sociale, religioase, educaționale. Aceasta își găsește răspuns mai mult în mintea masculină care e mult mai tentată să gândească rațional decât mintea feminină. Femei filozoafe nu sunt, dar bărbați filozofi, cu duiumul. Acești oameni își folosesc logica și rațiunea doar pentru a se asigura că numai ei au dreptate, iar ceilalți ce văd lucrurile altfel, cu siguranță greșesc. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Opiniile sunt programate să vadă numai defecte în jur. A depăși acest tipar limitativ ar însemna să nu mai iei totul atât de personal și în serios. Când privești un lider religios de exemplu, cu fața aceea serioasă și tristă te și învăluie moartea pasiunii. Căci dogma, în esența ei, ucide pasiunea și entuziasmul. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Darul acestei chei este Clarviziunea. Este un dar dinamic mental, nu inert şi amorţit. Clarviziunea nu mai fragmentează jocul vieţii aşa cum o face opinia din umbră. Ci începe să vadă întregul dincolo de margini, dincolo de judecăţile superficiale. Umbra opiniilor creează învârteli mentale pentru condiţionarea oamenilor, iar acest dar al clarviziunii subminează dogma egoistă. Clarviziunea înseamnă deschiderea celui de-</span></span><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">al treilea ochi şi detaşarea de orice opinie dogmatică. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Una din cauzele majore ale suferinţei se regăseşte în frecvenţa joasă a acestei chei care vede peste tot numai diferenţe. Dar când se ajunge la încrederea faţă de autoritatea inimii, toate aceste diferenţe dispar. Inima nu poate judeca pe nimeni, doar mintea raţională o face, raportându-se la tot felul de dogme sau norme. Inima nu judecă, căci iubirea e non-</span></span><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">judecativă.</span></span><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acest dar e orientat către viitor pentru că din el se poate înfiripa predicţia. Aici lucrurile se leagă unul faţă de altul şi apare un fel de logică care nu mai e raţională, ci o logică divină care dă înţeles tuturor înlănţuirilor de fapte ce se petrec în realitatea ta. Logica aceasta o percepi doar cu răbdare şi punând cap la cap fiecare tipar care dă naştere altui tipar. Pe aceasta aş putea-o numi "logica inimii".</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când se ajunge la starea de siddhi a acestei chei care este Omniscienţa, se ajunge la adevărul imaginii de ansamblu ce corespunde cu deschiderea totală al celui de-al treilea ochi. Ochiul prin care conştiinţa curge neîntrerupt şi nefractal. Conform sistemului hindus al chakrelor, acest dar divin înseamnă deschiderea chakrei 6, ajna, localizată între ochi. Dar ochiul acesta nu se poate deschide decât numai după deschiderea anahatei, chakra inimii. Odată ce inima înfloreşte se creează o linie de comunicare între creier şi conştiinţa pură. Despre asta e vorba în acest dar divin al cheii 17.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">La o frecvenţă foarte înaltă, nu tu mai eşti cel ce priveşte prin conştiinţă, ci conştiinţa priveşte prin tine. Acest siddhi nu poate fi înţeles la nivelul minţii raţionale umane. Mintea aici se află în mare încurcătură pentru că nu înţelege logic viaţa. Omniscienţa stă martoră a faptului că tot ceea ce se petrece acum este perfect pentru că urmează direcţia conştiinţei din lumea infintă a formelor. </span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-73267643884727627462017-10-24T07:10:00.001-07:002017-10-24T07:10:37.766-07:00Cheile genelor-Cheia 18-Judecată-Integritate-Perfecțiune<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2GjXuxxcslCvtHp5oOwi7UYvh28xNBIqCHru7JG7THzvoRPhieE75HdEGN5_oZXTqlR3cIgeNYFVc0kJjsZFHPFESjg6vKM1n0xw8hacZTGr9B7pm7XXwmlFf_gNjRFo-0eKOsrKimPq-/s1600/xxxxxxxxxxxx.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="194" data-original-width="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2GjXuxxcslCvtHp5oOwi7UYvh28xNBIqCHru7JG7THzvoRPhieE75HdEGN5_oZXTqlR3cIgeNYFVc0kJjsZFHPFESjg6vKM1n0xw8hacZTGr9B7pm7XXwmlFf_gNjRFo-0eKOsrKimPq-/s1600/xxxxxxxxxxxx.jpg" /></a></span></span></div>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acestei chei i se mai spune și puterea vindecătoare a mentalității. Ea face parte din profilul meu hologenetic, e una din cele 4 secvențe de activare, adică unul din cele patru daruri genetice și anume exact pe secvența numită "radianță".</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Umbra acestei chei este Judecata. Aici avem multă sensibilitate în peisaj. Sensibilitatea la imperfecțiune care se duce către critică și judecată. Efectul acestei umbre se află undeva în copilărie, atunci când apare prima sfidare către părinți. Între 14 și 21 de ani sfidarea atinge cote paroxiste, dar face și ea parte tot din evoluția noastră. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Din această umbră se naște fenomenul numit "mentalitate de victimă". Acest tipar se regăsește în mentalitatea majorității oamenilor. Drept dovadă tendința de a te plânge oricui, oriunde, oricând. Când gândești ca o victimă te lași influențat de tiparul colectiv negativ în care zace marea parte a omenirii. Cele mai multe neliniști care apar din starea de victimă se află în cele referitoare la bani sau sănătate. Acest tipar al victimizării transmite negativitate atât în aura ta energetică, cât și a celui ce te ascultă. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Această umbră își caută propria dreptate, ea are nevoie de relaxare ca să se poată detașa de identificarea cu mintea. Provocarea celui ce are această cheie în profilul hologenetic este să mai lase dreptatea minții lui deoparte și să mai dea credit și inimii. Nu mintea te face fericit, ci inima. Mă regăsesc aici. Numai că bărbaților le vine mai greu să fie mai mult inimă decât rațiune. Așa că, încearcă și ei cât pot. Întrebarea întrebătoare pentru cei aflați sub această umbră poate fi una de genul: vrei să lupți pentru dreptate sau vrei să fii cu adevărat fericit?</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Detașarea de această umbră înseamnă a nu mai lua lucrurile chiar așa de în serios. Nu suntem aici să ne îngreunăm viața, ci să o facem frumoasă, plină, autentică. Iar asta se face doar ajungând la simplitate. Ceea ce mintea nu prea te lasă să faci, tendința ei este ca permanent să complice inutil lucrurile. A nu lua lucrurile foarte personal poate fi altă alternativă ca să îți devină viața mai ușoară. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul represiv al acestei umbre îl reprezintă inferioritatea. Tiparul de aici se regăsește în autojudecare sau autocritică. Aceasta îți sabotează ființa ta pentru că te duce în comparația cu alții și de aici sentimentul de inferioritate. Caracterul reactiv este superioritatea. Aici se regăsește sfidarea oricărei figuri autoritare. Dacă tendința de superioritate se cultivă mereu în mod compulsiv ea devine aroganță, persiflare, batjocură, dispreț. Mă regăsesc și aici. Dar acum mai puțin totuși. Acum tind să devin smerenia întruchipată. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">A 18a cheie stă cumva la baza psihologiei, întrucât ea deține codurile condiționării umane. Această cheie are în vedere limitele de orice natură, mentală, emoțională, materială. Ea determină dacă un copil atinge maturitatea ca și adult integrat sau ca și copil rănit, mascat în adult. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Darul acestei chei este Integritatea. Ea constă în a-ți menține propriul spațiu, fără a reacționa la propriile judecăți sau autocritici. Acest dar nu înseamnă neapărat să fii doar fidel valorilor tale. Ea e o vibrație care te reîntregește pe parcursul vieții, după o copilărie sau adolescență dificilă. Dar ea e ceva ce se cere reîntregit de către orice ființă umană. Fără integritatea de sine, nu poți evolua în nimic. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acest dar te readuce către copilărie, te readuce în trecut, pentru a putea cine ești și cine ai devenit între timp. Acele condiționări preluate de mic, nu au fost ale tale, nu îți aparțin. Iar când le descoperi, devii un fel de maestru al înțelegerii de cum funcționează condiționarea pe mai multe linii, social, religios, relațional, parental, spiritual. Te eliberezi și indirect îi poți ajuta și pe alții să se elibereze. Astfel încât, eliberat din starea de victimă, îți câștigi integritatea, dușmanul de moarte al mentalității de victimă. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Darul integrității înseamnă să ridici ștacheta și să îți menții vibrația la cote cât mai înalte. Dar pentru asta ai nevoie de mult curaj căci practic trebuie să sfidezi mereu lumea care nu vrea să se ridice la standardele tale. De la judecata din umbră, adică cea provenită doar din minte, ajungem acum la judecata obiectivă și impersonală a inimii. Judecata din inimă nu mai poate fi crudă, căci ea servește întregul, în spiritul adevărului și al compasiunii. Corect. Iarăși mă regăsesc.</span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Darul divin(siddhi) al acestei chei este Perfecțiunea. Acest dar ne arată cum să ne vindecăm de angoasa mentală tocmai prin munca neîntreruptă și plină de compasiune către perfecțiune. Există aici un fel de nemulțumire în sensul bun al cuvântului. O nemulțumire divină care te îndeamnă mereu să sporești în această stare de înflorire a perfecțiunii în propria ta ființă. Perfecțiunea însă nu e un scop în sine, nu are final, există doar o râvnă interioară către mai bine.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Doar când se ajunge la moartea minții, metaforic vorbind, se atinge perfecțiunea. Acest siddhi este sursa tradiției jurământului bodhisattva, acela ce devine o ființă care rămâne în lume din compasiune pentru ceilalți. Această tradiție ascunde în ADN programul tuturor oamenilor programați să servească întregul spre perfecțiune. Universul conlucrează permanent odată cu noi din întreg.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acest dar al perfecțiunii e ceva rar întâlnit. Aici îi regăsim pe oamenii dedicați în munca din compasiune și iubire către folosul umanității. Toate ființele care ajung la acest dar, trăiesc o stare paradoxală, căci și-au încheiat propria evoluție interioară pe pământ, dar încă rămân în lume. Cei care au ajuns la acest nivel în conștiință și s-au ridicat din mentalitatea de victimă, nu mai pot privi cu superioritate pe absolut nimeni. Aceasta se numește gândire siddhică și înseamnă a gândi cu inima. Frumos, nu? </span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-91151428313279240782017-10-23T00:48:00.002-07:002017-10-23T00:48:33.838-07:00Cheile genelor-Cheia 54-Lăcomie-Năzuinţă-Înălţare<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDJ2JNtcfENKgHHT0DTZMvvpr4irUjZQbp3_bR0poBdPMRJsyLvQPr904PExkzZVTkY69qWsT5exonxASMh3p1yJpTOWr0_NNuxpIFEag5F-9eg736VtaG4PRtrg7eDKqhNNlMTGimKzMs/s1600/vvvvvvvv.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="646" height="237" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDJ2JNtcfENKgHHT0DTZMvvpr4irUjZQbp3_bR0poBdPMRJsyLvQPr904PExkzZVTkY69qWsT5exonxASMh3p1yJpTOWr0_NNuxpIFEag5F-9eg736VtaG4PRtrg7eDKqhNNlMTGimKzMs/s320/vvvvvvvv.jpg" width="320" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Lăcomia este umbra din cheia 54. Ea poate fi şi bună, poate fi şi rea, depinde de unghiul din care priveşti. În general, lăcomia duce ori spre iubire şi posesivitate la femei, ori spre putere şi bani la bărbaţi, mai ales. Dacă nu ar mai fi ea, probabil că foarte puţini s-ar mai scula din amorţeală ca să facă ceva. Aşa însă, ea e ca un motor care te propulsează către ceva, către cineva. Spiritual vorbind, nu e nici bună, nu e nici rea, dacă la un moment dat ea se depăşeşte.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Altfel ea devine auto-distructivă. Adică e ca şi cum se blochează energia pe o frecvenţă foarte joasă, tribală şi primitivă. Lăcomia hrănită permanent devine patimă. Adică capătă drepturi asupra ta şi te domină de nu mai ştii ce e cu tine. Ea are forme cameleonice şi ştie perfect cum să te învăluie. Unul din semnele dinstinctive ale lăcomiei în faza ei cea mai joasă e faptul că acestei umbre nu îi ajunge doar să posede ceva anume, ci să şi arate celorlalţi ceea ce posedă.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Lăcomia sau disperarea sunt câmpuri energetice care odată generate sunt simţite foarte acut de cei din jur. Un om lacom este simţit imediat. Graniţa dintre lăcomie şi năzuinţă e una foarte subtilă. Prima e egoistă, se gândeşte numai la binele său. Pe când a 2a merge dincolo de a poseda şi transcende pe "a avea" către "a fi". </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Sursa decăderii este disponibilitatea de a face mari compromisuri cu tine însuţi pentru a avea ce doreşti. Când eşti foarte lacom, eşti în stare de absolut orice îţi poate ştirbi integritatea. Un pas mai sus ar fi ambiţia care nu e nepărat disperată după a avea ceva. Ambiţia te propulsează către primul dar al acestei chei care este Năzuinţa. Pe când lăcomia te menţine doar în aceeaşi buclă biologică de feedback creată din disperarea de a poseda. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Această cheie se mai poate numi şi cheia căutării. Pe frecvenţa umbrei, căutarea e colapsată doar spre materie. Pe o frecvenţă mai înaltă, căutarea devine năzuinţa de a te auto-depăşi. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Carcaterul represiv al acestei umbre este lipsa de ambiţie. Aici se regăsesc cei ce se extaziază pe moment, încep lucruri, dar niciodată nu le duc până la capăt. Dezamăgirea îi prinde mai mereu din urmă şi atunci renunţă foarte uşor. Astfel, impulsul lăcomiei care ar trebui să te ducă la ambiţie e reprimat în pasivitate. Dezamăgirea de a nu continua ceea ce simţi să începi duce tocmai la depresie. Nu ai constanţă pentru că nu te auto-disciplinezi şi atunci cazi cădere jalnică şi eşuezi lamentabil. Aici mai e o categorie de oameni, cei care o trag cu spiritualitatea şi îşi neagă propriile nevoi materiale. Dar spiritualitatea cu cortul e doar un surogat. Dacă ceea ce eşti nu se reflectă în social, într-un mod constructiv şi util, acea formă se spiritualitate e falită şi e doar pentru paraziţii mistici care îţi vor vorbi în metafore cât mai colorate, dar dincolo de acestea nu se află mai nimic constructiv pentru viaţă.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Caracterul reactiv este obsesia de acumulare materială. Şi asta vine din furia de a acumula bani, case, maşini sau a poseda oameni chiar, încât toată această nebunie perpetuă te orbeşte. Şi atunci apare goliciunea, datorită inutilităţii acelei acumulări materiale închisă în ea însăşi. Lăcomia închide inima şi te face posac, rău, cârtitor. Aici îi poţi regăsi pe cei foarte bogaţi material, dar ramoliţi din punct de vedere spiritual. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Când umbra se transformă într-o frecvenţă mai ridicată, apare primul dar al acestei chei care este Năzuinţa. Ea constă în energia care se vrea propulsată dincolo de materie. Aici eşti pe poziţia celui care dăruie şi se dăruie celorlaţi într-un mod altruist fără interes sau manipulare. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Acest dar deschide perspectiva succesului. Nu poţi avea succes izolat de semeni ca într-un deşert. Dacă nu împărtăşeşti ceea ce eşti cu ceilalţi, atunci te ofileşti, chiar şi un geniu de ai fi. Acest dar se acordează la o viziune comunitară mai înaltă care atrage în acelaşi timp pe cei care rezonează pe acelaşi nivel. Când închizi pumnul şi te identifici doar cu lăcomia sau egoismul, blochezi energia, nici nu dăruieşti, nici nu primeşti. Dar când te deschizi, apare un ciclu de reîncărcare permanentă. Te dărui din ceea ce eşti şi niciodată nu secătuieşti. Energia care curge nu se vrea blocată niciodată.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Când ajungem la darul divin(siddhi) al acestei chei, ajungem, de fapt, la darul căutătorilor care este Înălţarea. Adică transformarea alchimică a materiei în substanţă spirituală. Acest dar transformă curenţii bruţi din corp în curenţi din ce în ce mai rafinaţi. Dar înflorirea nu se vrea sforţată. Ea pleacă de la lăcomie, trece prin ambiţie, ajunge la năzuinţă, căutare şi apoi la înălţare. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Practic năzuieşti către ceva atunci când te afli pe o cale spirituală. Dacă la început mergi pe calea altora, la un moment dat, vei depăşi şi această frică. Important e să îţi regăseşti tu propria cale şi să te simţi bine tu cu tine însuţi. Poţi prelua de la cine doreşti, dar asta nu înseamnă că ceea ce merge pentru unul, va merge sigur şi pentru altul. Căutarea este impulsul spiritual pe care cu toţii îl avem în noi. Această cheie respinge mitul prostesc care te ţine doar în ignoranţă precum "crede şi nu cerceta".</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">În esenţa noastră suntem căutători spirituali care nu se opresc nicicând din evoluţie. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"> </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<br />Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-42412846490030091072017-10-20T06:38:00.002-07:002017-10-20T06:38:52.469-07:00Cheile genelor-Cheia 19-Co-dependenţă-Sensibilitate-Sacrificiu<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgP14w0FPxs4zjKQYAB2MPzmfUCeyhfV5Ryo39YrNd6aMEu68__CLMTaPv0R8RXJIpv94PDRCOtPjBbpWDAtlpQmG99Z1IQ0gmhjd93BD1JqKHO9DCcglKcAspaIg5w_Oh9vxUXGwNODDvw/s1600/253965_235899356533575_162551108_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="835" data-original-width="960" height="278" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgP14w0FPxs4zjKQYAB2MPzmfUCeyhfV5Ryo39YrNd6aMEu68__CLMTaPv0R8RXJIpv94PDRCOtPjBbpWDAtlpQmG99Z1IQ0gmhjd93BD1JqKHO9DCcglKcAspaIg5w_Oh9vxUXGwNODDvw/s320/253965_235899356533575_162551108_n.jpg" width="320" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">A 19a umbră a Co-dependenţei îşi are rădăcinile în trecutul nostru ancestral tribal. În primitivism oamenii se bazau pe factori exteriori care într-un final au ajuns personificaţi. Adică din vechime oamenii şi-au creat proprii zei. Toate religiile au luat naştere din frecvenţa acestei umbre a co-dependenţei faţă de un factor exterior. Punerea unei autorităţi pe un soclu şi venerarea acesteia. Vibraţia suferinţei este şi ea menţinută prin efectul acestei umbre. Prin crearea unui dumnezeu exterior am uitat de noi înşine şi de puterea noastră interioră. Iar atunci când am uitat, am devenit implicit victime.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">La momentul prezent această umbră se află în colaps. Religiile şi ele se află tot în colaps pentru că fricile vechi faţă de zeităţile create se prăbuşesc şi ele odată cu omul nou care devine tot mai independent şi mai conştient de sine. Lumea actuală se împarte practic în cei care au rămas încă co-dependenţi faţă de dumnezei exteriori şi cei care sporesc tot mai mult în conştienţa de sine şi care nu mai sunt dispuşi să îşi predea puterea din ei către nimic.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Această schimbare se petrece în mutaţia chimică din ADN-ul nostru. Şi ea face ca vechile căi bătătorite de către alţii dinaintea noastră să îşi piardă controlul şi manipularea prin care umanitatea era ţinută din cauza fricilor tribale, adică frica de păcat, de judecată, de iad, de pedeapsă, de un dumnezeu exterior de dincolo de nori care stă veşnic încruntat cu sabia între dinţi. Toate acestea ţin de umbra co-dependenţei.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Caracterul represiv al acestei umbre este nevoia de atenţie. Aici îi regăsim pe cei ataşaţi emoţional de vechile frici tribale la care nu pot renunţa din pricina fricii de singurătate. Ei caută să se simtă doriţi şi viclenia lor îi face să se transpună în rolul de victimă care atrage astfel mila celor dispuşi să intre pe frecvenţa emoţiei lor. Ei sunt personaje melo-dramatice care atrag negativ atenţia celorlaţi, indiferent cum, chiar şi prin violenţă. Ei practic nu se simt violaţi, ci doar băgaţi în seamă şi asta e oricum mai bine pentru ei decât nimic.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Caracterul reactiv este izolarea. Aici sunt oamenii care se consideră pe ei înşişi cei mai cei şi care declară sus şi tare că nu au nevoie de absolut nimeni. Dar dincolo de acest tipar se ascunde furia. Ei se izolează nu prentru a fi creativi cu ei înşişi, ci pentru nevoia de atenţie a celorlaţi care cu cât vor încerca să îi ajute, cu atât mai mult ei vor răspunde cu şi mai multă furie. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Când ajungi la darul sensibilităţii începi să fii tot mai acordat la nevoile celorlalţi. Aici se regăsesc terapeuţii sau vindecătorii. Nu e vorba neapărat de o atingere fizică, ci de contactul energetic cu oamenii. Fenomenul care se poate regăsi prin acest dar este sinestezia, adică abilitatea genetică de a mirosi cu ochii sau de a simţi culori cu ajutorul palmelor. Câmpurile aurice ale celor din jur sunt simţite tot prin darul acesta. Frecvenţele acestui dar al sensibilităţii trăieşte pe tărâmuri magice, dar nu e ceva inaccesbil omului conştient.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Dacă umbra acestei chei se reflecta în dependenţa către hrana fizică de exemplu, ridicând frecvenţa, această hrană se transformă în hrana vieţii, prana sau chi. Prin acest dar se creează un portal către subconştientul tău individual şi către cel colectiv. De aceea, acest dar este cultivat mai ales la popoarele care au o legătură directă cu natura, cum ar fi şamanii sau cei care au reuşit să se reconecteze la simţul ancestral al magiei ce vine prin intermediul viselor. Aici se regăseşte sensibilitatea la tărâmurile de dincolo de latura fizică. Cei care se regăsesc în acest Dar sunt cei care facilitează conexiunea extrasenzorială cu lumea spiritelor. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Sacrificiul este darul divin(siddhi) al acestei chei şi prin el se ajunge de la co-dependenţă, la independenţă şi apoi la interdependenţă. Aceasta e o stare de unitate cu universul şi tot ceea ce înseamnă el. Acest tip de sacrificiu poate apărea doar atunci când îţi oferi necondiţionat inima altuia. În loc să mori cu sinele tău inferior, renaşti alături de sinele tău superior.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Toate miturile ce implică sacrificii sau crucificări sunt personificări ale unor secrete genetice ascunse în ADN. Renaşterea omului nou vine odată cu sacrificiul omului vechi. Toate schimbările ce se petrec acum la nivel planetar şi social constituie rezultatul profund al procesului genetic prin care trecem cu toţii. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Al 19lea siddhi conţine, într-un fel, o iniţiere mistică. Astfel, fiecare aspect al conştiinţei planetare trebuie să treacă prin nouă portaluri de iniţiere înainte ca evoluţia planetară colectivă să ajungă la final. Aceste iniţieri sunt: naşterea, botezul, confirmarea, căsătoria, vestirea, comuniunea, hirotonisirea, sanctificarea, beatificarea. Printr-o astfel de iniţiere individuală, adică printr-un sacrifiu individual se permite întregului să se facă practic o iniţiere de grup. Oemenirea s-ar afla acum pe culmea iniţierii a 5a, a bunei vestiri. Buna vestire nu a unui mântuitor care se lasă aşteptat, ci vestirea unui salt în conştiinţă. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<br />Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-83256577087548280832017-10-19T06:05:00.000-07:002017-10-19T06:05:03.312-07:00Cheile genelor-Cheia 40-Epuizare-Tărie de caracter-Voinţă divină<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHO_nzkmYA14G3LyNaGJiXDre7Oh1anUlofSjcYX_DTupJJByBPfkYBS1lRaec90cbYugEHRxszDO3qcEgdrPcI9LF5oXFiSXkZXmxepay2c8MM3M8XDnBU0TRSGce1V2rWgy1xiErI5FA/s1600/53e30-the-spiritual-path.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="200" data-original-width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHO_nzkmYA14G3LyNaGJiXDre7Oh1anUlofSjcYX_DTupJJByBPfkYBS1lRaec90cbYugEHRxszDO3qcEgdrPcI9LF5oXFiSXkZXmxepay2c8MM3M8XDnBU0TRSGce1V2rWgy1xiErI5FA/s1600/53e30-the-spiritual-path.jpg" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">A 40a cheie se referă la energie. Dacă eşti aliniat cu sursa, adică trăieşti din sine, te afli în fluxul universului şi nu separat de el, energia ta va emana mereu putere. Când această energie nu vine din sursa ta divină, energia pe care o vei emana va colapsa în epuizare.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Această umbră a epuizării te poate copleşi în 2 moduri. Ori prin sforţarea propriei voinţe dincolo de limite, fără nicio susţinere exterioară, ori permiţând altora să profite de voinţa ta prea slabă pentru a se opune, astfel încât faci un pact suprem cu compromisul. Când faci acest pact, stima de sine cade cădere jalnică şi respectul de sine, asemenea. Un exemplu îl putem vedea în job-urile care te ţin sclav de dimineaţa până seara pentru 2 bani sau în relaţiile toxice în care unul domină şi îi fură energia celui dominat.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Cei aflaţi sub frecvenţa acestei umbre sunt oamenii care nu se pot relaxa niciodată. Această umbră mai are puterea de a menţine izolarea şi singurătatea. Nu am aterizat pe aici pentru a ne izola unii de alţii, ci din contră pentru a împărtăşi iubirea între noi, în diverse moduri de manifestare cât mai creative. Un alt efect al acestei umbre este tendinţa de a te izola în carapacea ta şi de a nu încerca niciodată să ceri un ajutor celor ce ţi l-ar putea oferi. Uneori linia între demnitate şi egoism e extrem de subtilă. Una e milogeala distructivă care nu duce decât la milă, adică o frecvenţă extrem de joasă, alta e puterea de a cere ajutorul cu demnitate atunci când simţi că nu mai poţi răzbate de unul singur.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">A 40a umbră e cea care generează prin emoţiile distructive, bolile canceroase. Boala prinde amploare atunci când cineva nu poate, nu vrea, nu simte propria durere emoţională. El doar o înăbuşă, dar această sufocare refulează către celulele corpului şi de aici până la boală e doar un singur pas. Tu eşti stăpânul sănătăţii tale şi nimeni altcineva. Tu eşti şi cel care îţi creezi boala ta trupească, mintală sau sufletească. Cum? Prin emoţiile pe care le generezi zilnic contra ta. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Caracterul represiv al acestei umbre este supuşenia. Aici se regăsesc salvatorii celor ce nu vor să fie salvaţi sau învăţătorii care învaţă pe cei care nu vor să fie învăţaţi. Sau cei care iubesc pe cei care nu vor să fie iubiţi. Şi aceasta te secătuieşte în timp şi devalorizarea ta se scurge şi mai mult către nimic. Salvarea din acest tipar toxic se află în stoparea negativităţii şi alegerea unei vieţi constructive trăită în favoarea şi nu în defavoarea ta.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Caracterul reactiv este dispreţul. Negarea furiei provenită din traumele unei copilării dificile. Această negare se transformă în aroganţă, în lipsa de respect a celorlalţi. Efectul e izolarea de ceilalţi şi lipsa comunicării, închiderea inevitabilă în propria cochilie şi identificarea cu starea de victimă.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Când transcenzi umbra epuizării ajungi la primul dar, adică Tăria de caracter. Vitalitatea e cea ce foarte puţin oameni mai simt la momentul actual. Unii habar nu au ce înseamnă vitalitatea pentru că de când se ştiu sunt veşnic ofiliţi, plictisiţi, fără entuziasm şi fără bucurie. Au găsit şi o scuză, că au venit în trup cu o lipsă acută de energie. Şi chiar de ar fi adevărat, oare ce te opreşte să ieşi din această amorţeală şi să îţi încarci permanent bateriile printr-o viaţă creativă şi plină de vitalitate? A crede că ai venit aici din start defect sau păcătos, e o credinţă extrem de limitativă care nu te poate duce decât tot la moartea sufletului. Ridică-te la viaţă şi ieşi din inerţie ca dintr-un mormânt!</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Tăria de caracter te face să spui "da" fără frică sau să spui "nu" fără frică. E vorba de puterea de a trasa graniţe între tine şi situaţii toxice, persoane toxice, activităţi toxice care nu îţi folosesc la nimic. Cu acest dar începi să te apropii de valoarea ta, de autenticitatea ta, de puterea din tine care stă şi aşteaptă să o manifeşti. Acest dar este ca un momento genetic din interiorul nostru ce ne aminteşte de importanţa relaxării. Relaxarea înseamnă a şti să economiseşti energie chiar în timp ce munceşti. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Dar munca ce este în perfectă armonie cu adevărata ta natură nu este, de fapt, muncă. Ea este bucurie în manifestare şi de aceea, psihic nu oboseşte niciodată. Tăria de caracter însemnă mai mult decât o regăsire interioară, ea poate fi chiar şi înflorirea singurătăţii tale. Creativitatea pură nu se poate naşte decât în singurătate. El prosperă în singurătate, căci singurătatea aici nu mai e egoism, ci e o forţă vitală aflat într-un proces continuu, pururea în mişcare. Cei care au acest dar nu suferă niciodată de singurătate, din contra, chiar o caută. Nu din egoism, ci din valorizarea la maxim a propriului timp. Aşa se nasc şi aceste articole scrise aici. Îmi trasez un spaţiu interior atunci când scriu, spaţiu pe care îl închid sau îl deschid doar atunci când vreau. Nu e vorba neapărat de un spaţiu fizic, cât despre un spaţiu spiritual în care mă afund. În el nimeni nu poate avea acces decât numai eu însumi. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Pe o frecvenţă şi mai înaltă, tăria de caracter se transformă în darul divin(siddhi) numit Voinţă divină. În această paradigmă noi suntem asemenea copiilor divini ce fac parte din puritatea divină care se află în tot şi în toate. Aici nu mai există separare şi este tocmai acea stare atât de vehiculată în spiritualitate în care se tot spune că suntem interconectaţi şi că suntem Una. Da, e adevărat, suntem una doar atunci când ne ridicăm frecvenţele către această stare siddhică. Când activăm doar din umbră, nu mai putem fi nicidecum, una. Căci cu cât ne ridicăm vibraţia cu atât ego-ul nu mai are puterea să ne domine şi să separe lumina netăiată a iubirii dintre noi.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Acest dar se exprimă tăios, tranşant, convingător, pătrunzător. El nu îţi va indica un dumnezeu dincolo de nori, el va indica mereu doar către tine. Nu îţi va arăta o cale către un dumnezeu exterior, ci îţi va indica doar calea către tine. Ironic, doar când elimini toate credinţele false şi limitative, devii suficient de gol pentru a trăi o astfel de stare. Goleşte-te de tine însuţi, ca să faci loc divinităţii să vorbească prin tine!</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Tot strigătul pe care umanitatea îl transpune către un dumnezeu ceresc vin din starea de separare dintre om şi divin. De ce oare strigi la dumnezeu? Pentru că te simţi separat, singur şi gol, spiritual vorbind. Dar când te afli mereu în starea de prezenţă, centrat doar pe divinitatea din tine, atunci nu mai are rost şi sens să strigi către nimeni din afara ta. Tu eşti acolo, stare de prezenţă şi e ca şi cum ai striga tot către tine însuţi. Aici se regăseşte sensul adevărat al relaxării fizice complete. Ea e o stare care e dincolo de puterea de înţelegere a minţii umane. E doar manifestarea voinţei divine prin tine însuţi.</span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-67555917704197914752017-10-17T23:36:00.001-07:002017-10-17T23:36:32.377-07:00Cheile genelor-Cheia 8-Mediocritate-Stil-Splendoare<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOnakEyT9Owj9o19_M8CBPJbVynwfompnMj83gVFn40sFEpuyKvqDgHNdOpEHofrjzSQJj9n_smiQphQWo9c35C3UBowvUSUN9hHOR4iWUJS9bnzPezJFLJUCGIYEMWPiHu9QVUdGrfrpe/s1600/splendoare_in_rosu%252B903_0.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="800" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOnakEyT9Owj9o19_M8CBPJbVynwfompnMj83gVFn40sFEpuyKvqDgHNdOpEHofrjzSQJj9n_smiQphQWo9c35C3UBowvUSUN9hHOR4iWUJS9bnzPezJFLJUCGIYEMWPiHu9QVUdGrfrpe/s320/splendoare_in_rosu%252B903_0.jpg" width="320" /></a></span></span></div>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Frecvența umbrei din cheia a 8a este dominată de mediocritate sau frica de a fi diferit de restul turmei. Când ieși din tipare, nesiguranța e foarte puternică și atunci, dacă nu ești îndestul de centrat, te întorci iarăși la tiparul turmei, la a fi în rând cu lumea, a nu deranja pe nimeni, a nu avea opinia ta personală. Știți voi, omul acela diplomat care se pune bine cu toată lumea și despre care toți au numai cuvinte de laudă. Dar asta e doar aparența. Pentru că nu poți tu știi vreodată ce conflicte sau ce frici profunde îl domină pe acel om de se comportă mereu așa. Și iaca omul nostru, pâinea lui dumnezeu, moare, toată umanitatea îl jelește la cât de bun era. Era el bun, numai că nu își dădea niciodată voie să fie autentic și asta în timp te sufocă.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Șansa de a ne dezvăța de efectul mediocrității ni se oferă la un moment dat în viață și dacă suntem cu adevărat atenți la ceea ce simțim, o putem depăși. Mediocritatea e pentru toată lumea. Dar excelența nu e pentru toți. E doar pentru cei care vor. Cei care trăiesc în mediocritate și se complac în ea vor fi veșnicii spectatori cârtitori de pe margine la spectacolul vieții. Rolul mediocrității este să servească cele mai manipulatoare mecanisme ale societății: religia, învățământul, sănătatea. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Această umbră e cea care te frânge, spiritual vorbind, și care te face să fii cumințel acolo, în băncuța ta. Și când te identifici cu mediocritatea s-a terminat cu libertatea. Trăiești veșnic supus autorităților exterioare, tragi de tine pentru bani de dimineață până seara, mergi și tu într-un concediu pe care îl aștepți tot anul, apoi o iei de la capăt. Și când ajungi întins la orizontală de vreo boală așa zis incurabilă, vei avea marea revelație de a nu fi trăit o zi măcar din adevărata ta ființă. Poți da colțul oricând dacă stai bine să te gândești. Între viață și moarte suntem efectiv la o singură respirație distanță. Când ea nu mai vine, ai plecat de aici. Ce drăguț.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Umbra mediocrității înseamnă să tot mergi pe calea bătătorită de alții înainte de venirea ta aici. Poți fi influențat de multe căi bătătorite, dar când mergi doar pe acea cale, mediocritatea te vădește că nu ești liber și că aportul tău în această existență este absolut zero. Mulți trăiesc așa, nu-i bai. Nu e obligatoriu să ieși din tipare dacă ți-e frică atât de mult de pierderea siguranței. Rămâi acolo. Nu interesează pe absolut nimeni dacă ești sau nu fericit. Dacă ieși din tiparele mediocrității s-ar putea să mori mai repede decât ți-ai planificat. Și ce dacă? Mai bine mori ca un erou pentru ceea ce simți și crezi, decât ca un iepuraș fricos pe marginea sobei.</span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul represiv al acestei umbre este rigiditatea. Ea se înfiripă de la copilărie tot înainte. Oameni fără pasiuni, fără voință, fără tărie de caracter, extrem de rigizi în propriile lor compromisuri cu viața. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul reactiv este artificialitatea. Oamenii de acest fel, și-au abandonat spiritul și și-au creat o lume artificială și iluzorie care aparține unui sistem. Diferența dintre caracterul represiv și cel reactiv este observat la nivelul relațiilor. Primii nu își părăsesc partenerii de frica schimbării. Ceilalți nu prea pot să fie stabili într-o relație deoarece se simt prea vulnerabili și sunt dominați de furie care îi pune adeseori pe fugă.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când depășești această umbră ajungi la primul tău dar din această cheie care este Stilul. Pe acesta e nevoie să ți-l câștigi, nimeni nu ți-l poate oferi și tu să stai gură-cască doar. Iar după ce îl descoperi, începi să îl cultivi și să îl cizelezi. Adică începi să fii tu însuți. Stilul creat de tine pentru tine nu e neapărat să aibă succes. Unii au creat permanent în această viață, dar nu au ajuns să se bucure de creațiile lor care nu au fost niciodată recunoscute cât timp au trăit. Ei au fost recunoscuți după un timp mai scurt sau mai lung după plecarea lor de aici. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Stilul individual este adeseori nerecunoscut în social. Asta pentru că oamenii aflați în mediocritate nu te pot accepta și atunci rămâi cam singurel în peisaj, dar totuși ai o mare provocare de a face din stilul tău ceva util pentru viață și pentru cei care rezonează cu frecvența ta. Altfel, deși poți fi original și genial, dacă stilul tău nu are o conotație directă către o nevoie socială, te pierzi în anonimat. E o mare provocare aici, să dai valoare socială stilului tău.</span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acest dar e foarte practic. Nu e vorba doar de a visa visare inertă, ci de a-ți manifesta real visul tău. Când acest dar este eliberat din ADN, începi spontan să faci lucrurile să se întâmple și îi molipsești și pe ceilalți să își atingă potențialul creator. Deschizi practic porți ale spiritului tău, infinit.</span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acestei chei i se mai spune și diamantul sinelui. Pentru că sinele nostru când ajunge la darul său divin (siddhi) din această cheie, ajunge la Splendoare. Sigur, pare foarte abstract. Ce e aia splendoare? Când te macini și te frămânți doar în umbra ta, vei lua mereu în râs darurile divine din cheile genelor. Pentru că nu ai ajuns niciodată să le simți și atunci e normal că ți se par niște iluzii frumos descrise, dar fără putere de manifestare în concretul cotidian. Cum sună aceste siddhi-uri pentru tine: atemporalitate, fericire, sfințenie, nemurire, invincibilitate? Par doar niște metafore dintr-un film sf. Asta pentru că ne identificăm doar cu umbra și nu putem vedea dincolo de ea. Dar când te înalți în vibrație, ele încep să capete sens. Doar atunci.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oamenii care trăiesc prin acest dar al splendorii, nu sunt lideri, ei sunt exemple. Nu vor să fie copiați, ei doar mișcă căruța prin ceea ce transmit ei în jur. Ei trăiesc misterul vieții și nu lasă căi bătătorite în urma lor. Ei strălucesc ca un giuvaer rar. Își creează calea în timp ce merg pe ea. Imitația nu e nicidecum apanajul lor. Ei îți indică un loc dinlăuntrul tău pe care dacă îl accesezi cu curaj, nu te mai poți întoarce iarăși la copy paste-uri sau mediocrități lustruite. Splendoare este numele său! </span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-24362083781374163382017-10-16T23:53:00.002-07:002017-10-16T23:53:45.255-07:00Cheile genelor-Cheia 28-Lipsa de scop-Totalitate-Nemurire<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1xYhs5PYUK_Hqh0n7nSF8dR4yi3C17d_w8W1GgtvLrYcva8YHZbFghtQz7_p7Op2xJdyln59gygVNUG8tjrBT8ztLWKh6JvVTJocuPw-8sCVllDjrN0nDmdl06Xswx0MFZj8zmWC2h2TC/s1600/qqqqqqqqqqqqq.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="360" data-original-width="288" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1xYhs5PYUK_Hqh0n7nSF8dR4yi3C17d_w8W1GgtvLrYcva8YHZbFghtQz7_p7Op2xJdyln59gygVNUG8tjrBT8ztLWKh6JvVTJocuPw-8sCVllDjrN0nDmdl06Xswx0MFZj8zmWC2h2TC/s320/qqqqqqqqqqqqq.jpeg" width="256" /></a></span></span></div>
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când citești din cheile genelor, ceva se transformă în tine chiar și prin simplu citit. Dacă mai și meditezi asupra a ceea ce citești, începi să te schimbi pe interior. Dacă mai și aplici ce simți că ți se potrivește, atunci ai intrat deja în alchimia interioară. Adică transformi ceea ce se vrea transformat din tine. Și de ce ai face asta? Pentru că dacă nu simți că trăiești din întreg, suferi, ești nefericit, ești tulburat, mai mereu nemulțumit. Și orice cheie ai citi, te surprinzi că în fiecare îți găsești unele valențe. De aceea, nu e vorba neapărat de o cheie cu care să te identifici total, există în absolut fiecare ceva ce îți vorbește chiar despre tine.</span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Umbra acestei chei 28 este lipsa de scop. E un subiect atât de căutat și de studiat. Dacă ar veni cineva să îți spună că scopul vieții tale este unul sau altul, oare l-ai crede? Și de ce l-ai crede la urma urmei, pentru că îți vorbește dintr-o autoritate pe care tu încă nu ai accesat-o? Dar ce te împiedică pe tine însuți să dai scop vieții tale, ce te împiedică să îți câștigi autoritatea de sine? Oricine ți-ar spune ceva despre scopul vieții tale, acela vorbește doar speculativ. Pentru că nimeni nu îți poate trasa obiective în viață, decât numai tu. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">A lăsa evoluția vieții și a universului să treacă prin tine poate fi un scop. Să lași creativitatea să se manifeste prin tine, iarăși poate fi un scop. Când te afli sub vraja minții, valoarea vieții tale va fi mereu pusă la îndoială din cauza fricilor de care fugi și pe care nu ți le asumi. Dacă fugi de ele, vor rămâne acolo pururea. Dacă ți le asumi, prin introspecție se vor dizolva. Fricile inconștiente le poți confrunta în viața exterioară pe care o trăiești zi de zi. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Frica de moarte e cea care încă ne ține în lanțuri. Ce va fi mâine, cine va mai muri poimâine, ce apocalipsă ne va mai izbi în viitor și tot așa. Dar toate aceste speculații nu fac decât să te prostească. Unde vei citi că în viitorul apropiat se va întâmpla ceva anume, acel ceva te ține ca vrăjit, ca hipnotizat. Și dacă stai și gândești rațional, nu îți folosește la absolut nimic acest fel de speculații toxice, indiferent că ele vin de pe la așa zis minți iluminate. Nu mă interesează ce va fi mâine. Mă interesează ce e acum, aici, ce simt, ce năzuințe sau ce frici am în prezent.</span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar acum frica de moarte pare cumva eclipsată de frica de lipsă a scopului. Asta e ceea ce bulversează omul la momentul actual. Fără un scop definit el se decentrează și începe să trăiască haotic. O viață fără sens. Adică un fel de frică de moarte, dar mai modernă, cosmetizată. Dar majoritatea aleg compromisul și neputința de a fi încorsetați ca și prizonieri ai sistemelor de învățământ, de sănătate sau financiare. Însă a încerca să dai vieții tale un scop bine definit, asta înseamnă să îți privești față în față cea mai mare frică a ta. Pentru asta ai nevoie să stai neclintit în fața ei și să o confrunți. Când faci asta vei putea să o observi efectiv ofilindu-se pe propriile picioare în fața ta. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Frecvența fricii poate căpăta nume diferite, în funcție de sistemul care se ocupă de ele. Religia va denumi vibrațiile fricii ca fiind demoni. Psihanaliza le va numi ca fiind nevroze. Dar orice ar fi, singura modalitate de a le ucide este să le absorbi în propria ta lumină interioară. Această umbră din cheia 28 reprezintă totalitatea lucrurilor dinăuntrul psihicului tău pe care nu vrei să le accepți, inclusiv frica de moarte. Doar după ce reușești să îți recâștigi aspectele tale mai întunecate, poți transcende viața fără sens și umbra lipsei de scop a vieții. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul represiv al acestei umbre este goliciunea. O poți simți chiar dacă în exterior pari fericit în fața celorlalți. Ne-am obișnuit atât de mult să dăm bine în peisaj încât măștile au devenit a doua noastră natură. Nici noi nu mai știm exact cine suntem dincolo de aparențe. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul reactiv e hazardarea. Cei care sunt reactivi reacționează la frică cu activitate, dar aceste acțiuni sunt adeseori precipitate și doar maschează temporar frica. Ei fac orice să își mute gândul de la fricile lor, dar această fugă le creează o neliniște și mai mare în timp. Cel mai mult fug de liniște și de propria lor introspecție.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Încrederea în viață vine odată cu acceptarea totalității care este primul dar al acestei chei. Totalitatea înseamnă deschidere, acceptare, a trăi schimbarea conștient. Acest dar nu permite minții să te facă să suferi sau să îți dicteze viața. Scopul vieții nu îl poți găsi decât în momentul prezent. În această stare, viața devine un joc, iar tu e musai să intri pe scena vieții pentru a juca acest joc în modul cel mai real posibil. Comedie sau tragedie, nu contează, e viața ta. Asumă-ți-o și revendică-ți-o, doar tu ești stăpânul deplin asupra ei! </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Intuiția ta spirituală, dacă o lași să se dezvolte, îți va spune mereu că în spatele fiecărei manifestări a vieții se află un sens, un scop, un înțeles. Nimic nu poate fi la întâmplare. Pentru că dacă totul e conștiință și energie, mișcarea acesteia nu poate fi la întâmplare. Oamenii care își asumă acest dar al totalității, primesc orice vine spre ei cu inima ușoară, dincolo de orice așa zis necazuri. Ei iubesc viața chiar și atunci când totul pare că le stă împotrivă. Și atunci când peste ei se abat tot felul de provocări, ei devin și mai înțelepți și mai puternici. Depășind frica de moarte, realizezi că ceea ce este veșnic viu este spiritul uman. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Darul divin(siddhi) al acestei chei este Nemurirea. Dar nu cea în sensul pe care o dă religia. Religia îți transmite doar o proiecție de foarte joasă frecvență a ceea ce ar însemna nemurirea. Când mintea încearcă să pătrundă înțelesul ascuns al nemurii, ea o face limitativ și condiționat de fricile care rămân ancorate în subconștient. Mintea e legată de timp, trecut, prezent, viitor, dar nemurirea nu are aceste valențe, căci ea se află dincolo de timp. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Conștiința fiecăruia dintre noi nu poate fi separată niciodată de întreg. Ea se deplasează printre forme, uneori ia o formă anume sau alta și trăiește o nouă experiență într-o nouă haină care la un moment dat putrezește și se aruncă. Dar în realitate doar forma hainei se schimbă, conștiința rămâne și evoluează fără oprire. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acest dar al nemuririi cere ca orice frică să fie depășită și astfel să ajungi să renaști ca și conștiință pură, nemurdărită de vibrația joasă a fricii. </span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-74429933030793743992017-10-16T00:22:00.000-07:002017-10-16T00:22:00.260-07:00Cheile genelor-Cheia 14-Compromis-Competență-Generozitate<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6zmB0mzjRYGljpFI8gBWTAzYmmW0Q7LpT8e_meT7CpVX0BKU5XJDf0s32_QtfE82Tu_6OFFONNdz3FaDL4dM-u6BmwR8CdaXavtpzCbCgmaYzIMDBNL51-dJtkA3yIMk2pQUpcLDbz63T/s1600/Flower-of-Life.gif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="314" data-original-width="315" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6zmB0mzjRYGljpFI8gBWTAzYmmW0Q7LpT8e_meT7CpVX0BKU5XJDf0s32_QtfE82Tu_6OFFONNdz3FaDL4dM-u6BmwR8CdaXavtpzCbCgmaYzIMDBNL51-dJtkA3yIMk2pQUpcLDbz63T/s1600/Flower-of-Life.gif" /></a></span></div>
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>Cheia
14 are legătură cu munca, cu felul în care muncesc oamenii, cu alegerea
muncii pe care o faci, cu modul în care muncești. Această nevoie de a
munci a oamenilor este și ea genetică. Nimeni nu se simte bine dacă nu
are o preocupare majoră în viață, dacă nu are un vis pe care vrea în
timp să îl materializeze. Dar această nevoie, atât de acută a omului,
este eclipsată în general de această umbră a compromisului. </span></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><br /></span></span></span>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>Starea
de victimă a compromisului te ține ca într-un sandviș, stare cu care te
obișnuiești, stare din care foarte puțini reușesc să se scuture și să
își ridice frecvența, ieșind din matricea limitativă și din compromis.
Această umbră se înfiripă adânc odată cu vârsta din perioada fragedă, de
la părinți și sistemul de învățământ. Toți oamenii aspiră la fericire
în tinerețe, dar visele se frâng chiar înainte de a ajunge la 40 de ani.
Unii renunță, alții nici măcar nu mai încearcă să viseze. Unde s-a
pierdut entuziasmul, unde s-a dus bucuria vieții?</span></span></span></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span> </span></span></span></span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><br /></span></span></span>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>Visul
are posibilitatea de materializare doar dacă arde la o frecvența foarte
înaltă și își menține acest foc sacru. Altfel, sunt doar mici stări
emoționale de entuziasm care acum apar, acum dispar. Sistemul de
învățământ frânge visul copilului prin monotonia nesfârșită a
programei. Lipsa de creativitate și originalitate duce doar la
plictiseală. Însă dacă și părinții au trăit și încă trăiesc numai pe
tiparul acesta de supraviețuire și corvoadă zilnică, atunci nu putem
avea vreodată pretenția că copiii noștri se vor ridica vreodată din
acest plictis continuu care le menține subtil suferința în toate
celulele corpului. Când creativitate nu este, nimic nu mai este.</span></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span> </span></span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><br /></span></span></span>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>Compromisul
e generat de sistemele sociale. Ele te manipulează cum vor și omul
acceptă. Și din acel moment se face un pact cu compromisul. El ține nu
neapărat de acțiunile tale, ci de spiritul tău. Chiar și cea mai anostă
îndeletnicire poate fi transformată dacă acea muncă se face cu
entuziasm. Dar chiar și cea mai frumoasă activitate se poate transforma
în corvoadă dacă se face fără chef. Deci contează doar starea pe care o
ai când faci ceva. Perspectiva ta de a vedea lucrurile dintr-un unghi
anume. Compromisul poate deveni un tipar de viață care cu timpul se
înrădăcinează atât de mult încât nici nu mai realizezi că efectiv
trăiești cu acest obicei. </span></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span></span></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><br /></span></span>
<span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>La
polul opus se află geniul. Acesta nu este nici ceva special, nici rar.
El este prezent ca germene în fiecare ființă umană, doar prin virtutea
faptului că ne-am născut. Spiritul unui geniu denotă entuziasm,
creativitate, originalitate. Dar ca orice scânteie ce se aprinde, chiar
și geniul e o stare care se vrea întreținută. Însă ce lovește cel mai
mult în această stare de o frecvență mai înaltă, este conștiința
colectivă toxică de frecvență scăzută care te forțează către
mediocritate și compromis. Când faci un compromis începi să pierzi
energie și bogăția spirituală din tine începe să se descompună.</span></span></span></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span> </span></span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><br /></span></span>
<span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>Caracterul
represiv al acestei chei este impotența. Aceasta e ca o sufocare
lăuntrică reprimată care te face să zaci neputincios în nefericirea
cotidiană de fiecare zi. Făcând compromisuri de frică ne epuizăm practic
fertilitatea. Impotența nu e neapărat slăbiciune, ci un caracter
reprimat care nu are niciodată un cuvânt de spus în fața turmei. Aici nu
te poți afirma sau distinge în absolut nimic și nu îți poți descoperi
propria ta cale de urmat. </span></span></span></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span> </span></span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><br /></span></span>
<span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>Caracterul
reactiv este înrobirea. Aici îi vedem pe morții vii care trag de ei de
dimineața până seara în job-uri necreative, care stau în ele doar cu
ochii pe ceas să treacă cât mai repede timpul, ei să se facă că au
lucrat ceva, iar mai marii lor să se facă că îi plătesc. Înrobirea de
nevoia recunoașterii la un job care nu le ridică deloc frecvența și nu
le sporește deloc creativitatea. </span></span></span></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span> </span></span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><br /></span></span>
<span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>De
la umbra compromisului ajungem la primul dar al acestei chei care este
Competența. Geniul latent din noi se activează când încetăm compromisul.
Competența este cea care dă valoare muncii tale. Ea e caracterizată de
eficiență, entuziasm, perspicacitate și flexibilitate, cele 4 chei ale
succesului material. Eficiență pentru că găsește rapid soluții.
Entuziastă pentru că este împlinită prin ceea ce face. Perspicace pentru
că face ceva într-un mod unic. Flexibilă pentru că se poate mula pe
orice activitate umană.</span></span>
<span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span> </span></span></span></span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>Calitatea
competenței este contagioasă. Exact cum te simți în compania celor
dedicați muncii lor. Ceva lângă ei parcă te molipsește și te îndeamnă
totodată să îți găsești și tu menirea. Pentru că e o stare de bine pe
care nimic nu ți-o poate oferi în viață. A fi util oamenilor prin
competența muncii tale. O echipă competentă nu poate tolera un membru
care face compromisuri. Și acesta, mai devreme sau mai târziu, se va
elimina singur. Frecvențele se atrag sau se resping în funcție de ceea
ce emană.</span></span> </span></span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>Acest
dar are în el ascunsă puterea atracției. Se creează un câmp magnetic
în jur care atrage bunăstarea. Spiritul autentic nu poate fi un milog
care stă și plânge de foame pe la poarta bisericii după o coajă de
pâine. Dacă și-a descoperit competența, el devine o autoritate în sine.
Competența nu se teme de succes, ea radiază încredere și putere
creativă. Ceea ce caută ea este tocmai portița de exprimare potrivită în
lume. </span></span>
<span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span> </span></span></span></span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>Darul
divin(siddhi) al acestei chei este Generozitatea, adică moștenirea
ultimă a ceea ce înseamnă să fii o ființă umană. De aici pleacă
abilitatea de a crea abundență. Nu e vorba de acumulare, ci de
fertilitate. Acest potențial din noi este infinit. Când un om se ridică
din umbra sa, el trage odată cu el și pe ceilalți care se află în jur.
Puterea lui de a magnetiza este uriașă. Pe aceasta toți o avem în noi,
dar mai mult în stare latentă. </span></span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><br /></span></span>
<span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span> </span></span></span></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span><span style="font-family: "arial","helvetica",sans-serif;"><span>La
fel cum viața trăită în compromis este contagioasă în sens toxic, la
fel de contagioasă, dar în sens bun este viața trăită în abundență pe
toate planurile. Nu poți vorbi de spiritualitate sau de lucruri înalte
dacă viața te vădește că nu contribui cu absolut nimic în folosul
celorlalți. Ăsta e apanajul paraziților mistici. Nu am absolut nimic în
comun cu ei. Spiritualitatea nu înseamnă foamete, boală, sărăcie și
prostie, ci prosperitate, abundență, hărnicie, cultură și inteligență!</span></span>
</span></span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-90708468931637797332017-10-15T00:44:00.000-07:002017-10-15T00:44:41.221-07:00Cheile genelor-Cheia 5-Nerăbdare-Răbdare-Atemporalitate<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmv20rTeyCQzV-lHRMxXzdi9bHpZAWd8a_sY5y2SWuptcWPdcaf9rG0xQhIZFx9_hg88aQTYIvgU7C4FFxlXdQf3EoHcbNE2jYvvR-gxtI_QxXMEMTVx2Ngzwrkdm4gly-RWVcP2vsjH7Q/s1600/simplicity2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="1200" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmv20rTeyCQzV-lHRMxXzdi9bHpZAWd8a_sY5y2SWuptcWPdcaf9rG0xQhIZFx9_hg88aQTYIvgU7C4FFxlXdQf3EoHcbNE2jYvvR-gxtI_QxXMEMTVx2Ngzwrkdm4gly-RWVcP2vsjH7Q/s320/simplicity2.jpg" width="320" /></span></a></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Pulsaţia vieţii este dată de această cheie 5. Ea stabileşte un tipar ritmic universal, astfel încât ea conectează toate formele vii, dar la frecvenţele sale cele mai scăzute tinde să aibă o neîncredere profundă în viaţă. Aceasta este umbra nerăbdării, specifică cheii 5. Frica de moarte domină peisajul şi din ea pleacă o infinitate de alte frici, mai ales cele create prin tiparul pe care l-am trăit în copilărie. Dacă frecvenţa propriilor gene este acordată la frica colectivă care nu are neapărat o cauză reală, atunci indiferent ce încerci să faci, corpul tău nu se va simţi niciodată în siguranţă. Şi de aici, pleacă frica de schimbare care te ţine blocat uneori chiar pentru toată viaţa.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Esenţa acestei chei este încrederea sau lipsa de încredere în ritmul natural al universului şi al vieţii. Dacă eşti dominat de această umbră, a nerăbdării, tot ce vei încerca să creezi va fi sfâşiat de această agitaţie interioară care îşi tot caută odihna, dar niciodată nu o găseşte. Când acţionezi din nerăbdare, deşi ai impresia că e bine totuşi că te urneşti din loc şi încerci ceva, nu vei ajunge la o împlinirea interioară pentru că finalitatea nerăbdării e tot separarea faţă de întreg sau de a-tot-ceea-ce-este. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Nerăbdarea e o lipsă. Lipsa pierderii ritmului tău natural la nivel biologic. Şi asta se observă prin respiraţia care devine superficială, precipitată, agitată, tocmai datorită emoţiilor distructive pe care le generează nerăbdarea. Căderea din starea ta naturală îţi tot şopteşte că se vor întâmpla lucruri în viitor care te vor afecta cumva. De aici pleacă neîncrederea în viaţă şi în curgerea ei, curgere în care ne aflăm cu toţii. Iar fluxul vieţii nu e stăpânit de nerăbdare, ci de armonie. Când curgi conştient odată cu viaţa, eşti în armonie cu tine însuţi. Când te separi de acest flux, intri în haos.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Viaţa însăşi reglează dizarmonia şi tiparul evoluţiei prin legile universului pe care chiar dacă nu le putem noi defini, le putem măcar intui când iureşul minţii începe să tacă. Practic totul se întâmplă aşa cum trebuie să se întâmple. Iar noi, fiinţele umane de pe pământ, suntem intermediarii care dau voie universului să îşi manifeste evoluţia. De aceea, absolut nimic nu este întâmplător. În spatele vechiului cod genetic, dominat de frică, se revelează acum un cod genetic cu totul nou. Pe măsură ce tu, ca individ, îţi accepţi fricile din vechiul cod genetic, omenirea începe şi ea să îşi accepte fricile colective. Astfel încât, dacă tot suntem interconectaţi, fiecare mică conştientizare la nivel personal, are efect la nivel universal.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Dacă respiraţia îţi este calmă, ritmică, profundă, timpul pare că se dizolvă şi el atunci nu îţi mai creează anxietate şi nerăbdare. La frecvenţele mai înalte ale acestei chei, timpul nu mai e povară, căci devii tot mai centrat pe tine însuţi şi nu mai eşti influenţat de fricile sau nerăbdarea colectivă. Cu această conştientizare ajungem la primul dar al acestei chei care este Răbdarea. Ea este echivalentul acceptării. Cu cât mai profund intri în propriile frici, cu atât devii mai plin de răbdare şi compasiune.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Carcarterul represiv al acestei umbre a nerăbdării este pesimismul. Pesimismul e un colaps energetic care te întunecă. Aici intri în pierderea ritmului interior şi separarea de fluxul vieţii. Te poţi ridica şi de aici, dar cu cât îţi hrăneşti mai mult pesimismul, cu atât crezul tău de viaţă se va transforma într-un nemărginit non-sens care te duce inevitabil către deznădejde.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Caracterul reactiv e insistenţa. Aici nu mai avem de-a face cu o retragere pe dinăuntru, ca în cazul pesimismului, ci de o defulare pe exterior, în care oamenii forţează fluxul vieţii prin agresivitate. Acestor oamenei totul li se pare greu, devin furioşi din cauza frustrării, îşi varsă furia pe ceilalţi, asta până când pot avea la un moment dat o clipă de luciditate şi îşi vor pune o întrebare de genul: "de ce sufăr în zadar" sau "oare când voi începe să trăiesc cu adevărat"?</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Darul răbdării se cultivă în timp. Răbdarea este mereu răsplătită, dar a nu se confunda cu aşteparea inertă care nu te duce absolut nicăieri. Răbdarea înseamnă energie pusă în mişcare. Aşteptarea inertă înseamnă colaps energetic ceea ce nu poate produce nimic util vieţii. Răbdarea ţine de încredere, nicidecum de resemnare. Exact cum ai privi schimbarea anotimpurilor. Ea oricum se produce în modul cel mai răbdător cu putinţă până ajunge la finalitate. Nimic nu se întâmplă în univers precipitat sau din nerăbdare. Aceasta este magia vieţii.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Când răbdarea se înfiripă interior, atunci inima se deschide şi asta duce la aprinderea unui cod mai înalt ca frecvenţă în interiorului propriului ADN. ADN-ul este biblioteca conştiinţei, total dependentă de frecvenţele luminii. De asta se explică şi faptul că oamenii, în străfundurile lor, caută o existenţă trăită în armonie şi iubire. Toţi oamenii tânjesc interior după iubire. Aceasta e ca muzica vieţii care transformă câmpul tău cuantic în linişte, armonie şi iubire, tocmai prin darul răbdării. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Predispoziţiile toxice genetice moştenite sau preluate de la părinţi sau din psihoza colectivă de masă, încep să se dizolve şi să îşi piardă puterea pe măsură ce intrăm în noi înşine, în cotloanele cele mai ascunse ale sufletelor noastre. Numai aşa te poţi împăca cu tine însuţi. Prin acceptarea a ceea ce eşti tu şi cu cele bune şi cu cele rele. Iar asta se face numai cu răbdare şi compasiune, nicidecum prin precipitare sau dizarmonie. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Doar spiritul uman poate decoda secretele încă neatinse ale ADN-ului uman, nicidecum mintea. În darul divin(siddhi) al acestei chei se ascunde iluminarea. Care este, de fapt, trezirea din somnul raţiunii. Cu cât mai mult te deschizi către frecvenţele luminii, cu atât mai înaltă devine vibraţia în ADN-ul celular. În starea aceasta de Atemporalitate, trupul e periodic inundat sau străfulgerat de frecvenţele înalte. Aşa se pregăteşte corpul pentru experienţa care îi va modifica funcţionarea permanent, cu răbdare. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Când experimentezi astfel de străfulgerări de lumină, erori limitative din codul tău genetic se şterg. Şi aşa începe schimbarea ta în conştiinţă. Te schimbi oarecum fără să realizezi asta. Şi te surprinzi când îţi aduci aminte de omul cel vechi care simţea, trăia sau scria ceva în urmă cu ani de zile. Şi te întrebi, oare tu erai cel ce scria acele lucruri atunci? Cu siguranţă tu erai. Dar între timp, nivelul tău în conştiinţă s-a schimbat. Aşadar, într-un fel tot tu erai şi atunci, în alt fel însă, nu erai tocmai tu. Importantă e compasiunea faţă de cel ce erai în trecut, nicidecum judecarea sa gratuită.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">E ca şi cum ne resetăm permanent când ne aflăm pe acest drum al cunoaşterii de sine. Asta nu e ipocrizie, e firesul mers al oricărei forme de energie, indiferent de forma materială pe care o are la un moment dat. Totul e în mişcare şi evoluţie de la cel mai mic până la cel mai mare. Ce rost ar avea să te opui? </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Atemporalitatea însemnă ieşirea din dualitate. Ea este dincolo de naştere sau moarte. Dincolo de lumini sau umbre. Ea pur şi simplu este ca o stare absolută. Şi este, în fond, natura conştiinţei însăşi. Marea schimbare se produce când micul sine îşi încetează interferarea cu sinele tău mai înalt. El nu mai încearcă atunci să te prostească pe nivel de joasă frecvenţă, că nu mai are puterea pe care tu i-o acordai înainte. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;">Această cheie poate fi definită ca şi cheia abandonului. Abandonează-te pe tine ca fiinţă divină în fluxul divin al universului. Şi ce ai putea abandona? Frica, rezistenţa la schimbare, nerăbdarea. Toate acestea te menţin doar în umbră. Fă pasul de la nerăbdare, la răbdare, aşa cum toamna îşi intră în drepturi cu fiecare frunză îngălbenită care se desprinde şi cade pe pământ!</span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-11348140874791249232017-10-14T00:53:00.001-07:002017-10-14T00:56:36.901-07:00Cheile genelor-Cheia 61-Psihoză-Inspiraţie-Sfinţenie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghycKy-Zs0famdoszwvI1HYB4NAqfTLRJJmyXyhePaKWn8pC-sg2aKgm0s48CFCDsLnt1MknKb6VJEr_HghkFzs5Fq0r1blOkZntlXzOdAHuH6mRd6kgUxdlNi9lnk-glpO4nFiYjVyjV3/s1600/ffffff.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="297" data-original-width="331" height="287" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghycKy-Zs0famdoszwvI1HYB4NAqfTLRJJmyXyhePaKWn8pC-sg2aKgm0s48CFCDsLnt1MknKb6VJEr_HghkFzs5Fq0r1blOkZntlXzOdAHuH6mRd6kgUxdlNi9lnk-glpO4nFiYjVyjV3/s320/ffffff.jpg" width="320" /></span></a></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">"Cu riscul de a şoca comunitatea psihologilor, ba chiar comunitatea umană, în general, afirm că psihoza este, de fapt, starea obişnuită a conştiinţei de masă a omenirii în lumea zilelor noastre".</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">O afirmaţie care te pune serios pe gânduri, nu-i aşa?</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Psihoza este umbra acestei chei 61. Şi această frecvenţă are un înţeles mult mai extins decât am putea găsi într-un dicţionar de psihologie care ar defini psihoza ca un fel de alienare mentală, vecină într-un fel cu nebunia. Adică pierderea legăturii cu realitatea. Cel mai distinctiv semn al psihozei este faptul că cel ce suferă de această afecţiune nu este conştient de asta. </span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Mintea tot caută răspunsuri, dar eşuează lamentabil adeseori. Ea eşuează, dar nu se lasă cu una cu două. Emisfera stângă a creierului caută să pună presiune prin intermediul ştiinţei, iar emisfera dreaptă prin intermediul religiei. Mintea caută un debuşeu, o portiţă prin care să se infiltreze un răspuns plauzibil la veşnica întrebare a umanităţii: "de ce"? Şi totuşi, această întrebare produce o dilemă profundă şi ne ţine ancoraţi în râvna noastră de a descoperi răspunsuri la întrebările fără răspuns. Nu suntem conştienţi de propria psihoză. Aceasta este veşnica maya, vălul psihozei aruncat peste conştiinţa umanităţii. </span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Porţile percepţiei noastre sunt blocate de psihoza colectivă care ne ţie blocaţi în iluzie. Dacă ne-am purifica aceste simţuri atât de pervertite, dacă ne-am purifica iubirea din noi atât de alterată, oare am putea străpunge acest văl către infinit, fără limite?</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">De aceea, oamenii în sinceritatea sau falsitatea lor căută răspunsuri în ei sau în alţii. Răspunsuri care îi frământă şi care le produce o stare de nelinişte. Am merge imediat după un mântuitor care ne promite o mântuire după moarte, cu ochii larg închişi. Religia face asta, ne promite uşurarea din presiunea minţii noastre care tot caută răspunsuri cât mai plauzibile. Fondatorii religiilor, vorbeau de pe o cu totul altă frecvenţă însă. O frecvenţă care a fost înfrântă de această umbră a psihozei colective. Ei vorbeau din starea siddhică care este sfinţenia. Dar oamenii nu au înţeles că această stare o are oricine, doar că nu e accesată de oricine. Şi atunci au început să intre în eroare şi au început să venereze fondatorii religiilor ca pe nişte idoli. În momentul în care venerezi pe cineva, te şi identifici cu starea de victimă. Adică din start te clasezi pe o poziţie inferioară celui venerat.</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Ieşirea din psihoza venerării nu e tocmai uşoară. Deşi nici asta, nu e neapărat o regulă. Am observat că pentru unii e foarte uşor să iasă din religie şi să o lase să se consume fără să îi mai dea atenţia pe care i-o dădeau odinioară. Pentru alţii însă, e foarte greu. Cum ai putea renunţa la dumnezeul religiei tale care îţi promite marea cu sarea dincolo de mormânt? Cum ai putea renunţa la mântuitorul tău care şi-a dat viaţa pentru păcatele tale? Simplu. Doar ieşind din psihoza colectivă care te manipulează prin frică. </span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Carcaterul represiv al acestei umbre este dezamăgirea. Reprimăm întrebările legate de noi înşine, de adevărata noastră origine şi identitate, ne legăm la ochi şi încercăm să mergem cu turma pentru că, nu-i aşa, acolo unde sunt adunaţi mai mulţi proşti în numele cuiva, prostia devine psihoză, devine mod de viaţă, mod de mentalitate, mod de simţire. A ieşi din turmă ne îngrozeşte. De cine oare ne vom mai agăţa când nu mai există dumnezei, mântuitori sau sfinţişori de venerat? Avem puterea să ne susţinem doar prin noi însine? Probabil că nu. Călătoria spre sine nu e pentru cei slabi de înger. E pentru cei curajoşi doar.</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Caracterul reactiv se manifestă prin fanatism. În loc ca omul să se aplece spre el însuşi, el îşi mută toată energia spre liderul, guru-ul, preotul, maestrul venerat. Din această stare se nasc misionarii sau martirii care îşi dau oricând viaţa pentru crezul sau dumnezeul lor. Fanaticii, în general, sunt extrem de fricoşi pentru că ascund, de fapt, o mare nesiguranţă. Iar nesiguranţa lor iese la iveală prin furie, prin ameninţări, prin constrângeri, prin judecată. Furia îi protejează de asumarea propriei lor identităţi pe care nu vor cu niciun chip să şi-o recunoască. Libertatea nu e pentru oricine. E pentru cei asumaţi doar.</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Primul dar al acestei chei este Inspiraţia. Ea se înfiripă când ieşi din venerarea unui dumnezeu exterior şi îţi descoperi tu însuţi dumnezeul tău interior. Are sens? A fi inspirat înseamnă a fi în spirit. Şi aşa începi să accesezi adevărul tău interior care nu ţi-l poate da nici o religie. Când începi să accesezi inspiraţia, se schimbă ceva ireversibil în tine. Nu mai e cale de întoarcere. Dar asta dacă eşti îndeajuns de asumat şi nu mai dai credit fricii care s-ar putea la un moment dat să te ajungă din urmă dacă eşti încă slab. Te ajunge frica, mai citeşti pe la unul sau altul că spiritualitatea înseamnă libertate şi acolo e numai dracul gol, şi uite aşa iar revii la venerarea idolilor. Mulţi chemaţi, puţini aleşi.</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Inspiraţia înseamnă creativitate. Şi ea generează energie ca un catalizator extrem de puternic. O simţi ca şi cum vrea să erupă din tine şi te îndeamnă mereu să o materializezi. Practic îţi ridici vibraţia şi totul se schimbă atât interior, cât şi exterior. Pe când în starea de venerare către un idol, vibraţia ta se micşorează până la stadiul de rob, păcătos şi nevrednic. Suferinţa se târâie pe pământ şi încearcă să strige mereu neputincioasă: "doamne miluieşte"! Oare o aude cineva?</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Darul divin(siddhi) al acestei chei este Sfinţenia. Acum ne apropiem de misterul vieţii. Inspiraţia curge ca un flux de energie care nu poate fi stăvilit, căci dacă ai încerca să îl opreşti, ai aduce o mare ofensă vieţii însăşi care curge odată cu tine permanent. Acest dar nu e un loc, nici o stare, ci e unitatea cu divinitatea. Această stare nu are un capăt, nu are un final. O simţi în preajma anumitor oameni, adeseori oameni mai simpli ca simplitatea însăşi. Aceştia sunt oamenii pe care în psihoza noastră îi zeificăm. Şi facem asta în detrimentul evoluţiei noastre, căci prezenţele lor sunt aici tocmai pentru a ne indica natura noastră divină de care poate ne e încă mare teamă să dispunem.</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large;">Pentru ca adevărul tău lăuntric să răsară, întrebările angoasante se vor dizolvate. Viaţa, oricum am interpreta-o, este un mister. Încercările de a soluţiona misterul nu fac decât să te frustreze şi mai mult. Când ai puterea de a spune simplu şi curat "nu ştiu", o mare eliberare se produce în tine. Trăieşte misterul vieţii, nu încerca să îl etichetezi prin sărăcia cuvintelor umane!</span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-25080640683996232412017-10-12T22:42:00.001-07:002017-10-12T22:42:49.247-07:00Cheile genelor-Cheia 9-Inerție-Hotărâre-Invincibilitate<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgOt9dxZgVflMUc_Rg8ytlu_ztzDG9PHskf7cibhdhSrNaT8TeL6rWqoIJB04QgKAqkMycS4c2a9v7kN1BStWSrM6So80gifCdGVz_Ha8X-j2MCKlOioHIXJ51fQyS2uex1sTa6ZGhzB1K/s1600/wwwwwwwwwwww.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="168" data-original-width="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgOt9dxZgVflMUc_Rg8ytlu_ztzDG9PHskf7cibhdhSrNaT8TeL6rWqoIJB04QgKAqkMycS4c2a9v7kN1BStWSrM6So80gifCdGVz_Ha8X-j2MCKlOioHIXJ51fQyS2uex1sTa6ZGhzB1K/s1600/wwwwwwwwwwww.jpg" /></a></span></span></div>
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Frecvența umbrei din această cheie a 9a este inerția. Și ea se manifestă printr-o îmblânzire și domesticire a ființei. E ca o frângere a spiritului. O domesticire care ne secătuiește forța vitală și ne epuizează energetic. Și astfel rămânem fără entuziasm. Și asta ne face indiferenți, plictisiți, inerți. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">E vorba despre puterea lucrurilor mărunte care ne subjugă viața. Practic dăm prea multă importanță unor detalii insignifiante și asta ne menține blocați în această umbră a inerției. Oamenii predispuși la asta au nevoie de o alchimie spirituală. Pentru că ei sunt atrași atât de mult de detalii, e nevoie să își schimbe optica. În sensul că puterea lucrurilor mărunte se poate transforma în puterea lucrurilor mărețe. Dacă ești subjugat de cele mici, mic vei rămâne mereu. Vrea cineva asta pentru toată viața?</span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pe această frecvență a inerției, oamenii trăiesc un fel de supraviețuire ca niște victime ale detaliilor exterioare. Adică pun mare preț pe marele nimic. E ca o vrajă din care mulți intră și foarte puțini ies. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când îți dai seama că trăiești sub umbra inerției, deja ai făcut un mare pas. Că nu ai mai putea rămâne acolo după ce realizezi asta. Și atunci, nu mai ai încotro, îți începi călătoria. Iar asta pornește doar cu un singur pas, nu cu salturi, nu cu trișări sau subterfugii , încercând să te păcălești aiurea pe tine însuți. Călătoria spre tine începe cu un pas care se află chiar sub picioarele tale. Pasul acesta ține doar de tine și numai tu singur îl poți face. Dacă îl faci, înaintezi. Dacă nu, rămâi inert, poate doar gândindu-te la ce are fi putut fi dacă...</span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Drumul umbrei din această cheie merge ca un drum de pietre pavate care se învârte mereu doar într-un singur cerc. Și tot efortul de acolo, toată energia depusă, nu te poate duce nicăieri. Decât numai la o și mai mare frustrare, neputință sau dezamăgire. Aceasta e stare de conștiință în care se află marea majoritate a oamenilor pe pământ. Se învârt în cerc și au impresia că fac ceva. Pasul adevărat însă se vrea făcut drept înainte, ieșind practic din cercul inerției. Pentru că în această cheie e vorba, de fapt, de o descoperire a activităților potrivite de zi cu zi. Fiecare pas se vrea făcut spre sensul existenței tale. Iar acest sens nu e unul trist și nefericit, ci e ceva ce te umple de entuziasm, frumos, lumină și bucurie. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă activitatea ta zilnică te plictisește, asta nu însemnă neapărat că faci ce nu trebuie, ci faptul că ai pierdut pentru moment legătura spirituală cu visul tău. Pentru că, nu-i așa, nu putem trăi fără vise. Cu cât ele sunt mai înalte, cu atât sporim și noi în râvna noastră de a ne autodepăși. De fiecare dată când te surprinzi plictisit sau fără chef, depinde numai de tine cât ești dispus să ieși efectiv din acest marasm al goliciunii. Depinde doar de tine cât ești dispus să te reconectezi imediat la visul tău.</span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">În lipsa unui scop mai înalt al vieții, ființele se mișcă în cerc. Și asta îți hrănește la nesfîrșit mentalitatea de victimă care rămâne captivă în tiparele învinovățirii și îngrijorării. Noi oamenii, la bază, suntem rebeli. La unii rebeliunea se manifestă mai agresiv, la alții aproape deloc. Dar această răzvrătire nu e ceva ce se vrea dizolvat. Ea e un motor care generează puterea de a-ți descoperi forța vitală din tine. Nu ne aflăm aici ca visele noastre să ne fie îmblânzite și noi să fim niște suflete domesticite care merg legate la ochi odată cu turma. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Inerția e un fel de dependență a lucrurilor neînsemnate, ornamentele care nu îți folosesc la nimic. Ea ne distrage de la ceea ce e cu adevărat important pentru noi, adică frumusețea noastră interioară care se va reflecta în exterior odată ce ni se va revela pe dinăuntru. Acest câmp energetic ce înconjoară a 9a umbră e ca un nor imens sub care zac inerte multe ființe umane. Perversitatea acestei umbre e că îți poate da impresia falsă că tu te afli pe un drum, pe o cale spirituală și că ești super bine. Dar, de fapt, te învârți tot în cerc. Ați întâlnit oameni care tot citesc sau practică tot felul de meditații, merg pe la tot felul de seminarii spirituale, dar care nu sporesc în absolut nimic? Sunt de ăștia cu duiumul. Dar nu își dau seama pentru că trăiesc ca într-o bulă. Adică se învârt ca orbii doar în cerc. </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ca să ieși din cerc e nevoie de un mic-mare efort, adică de un act asumat de voință. Altfel nu se poate. Că nu va veni dumnezeul minunilor să îți toarne ție cu lingurița iluminare sau deșteptăciune, asta în timp ce tu nu miști nici măcar un deget în favoarea ta. Umbra această te afectează cumplit, e ca o carie care te macină permanent. Ca și cum îți fură energia și te izolează de energiile astrale mai înalte pe care nu le mai poți accesa. Nici măcar nu vei mai crede în ele. Ți se va părea totul o prosteală spirituală fără sens. Dar nu spiritul tău crede asta, ci umbra din tine, adică inerția. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cel mai afectat este sufletul care începe să sufere pentru că se zbate și nu sporește în nimic. După care se atrofiază voința și sănătatea începe și ea să se degradeze continuu. Pentru că această umbră se manifestă prin starea de victimă în care te plângi tuturor, dar nu faci nimic concret în folosul tău. Te plângi ori verbal, ori mental, e același lucru. Important e ceea ce simți. Degeaba te dai cocoș pe exterior dacă ești doar un puișor golaș pe interior care tremură la orice provocare a vieții. Ieși din starea de victimă și intră pe energia care îți umple sufletul de bucurie și frumos. Dacă vrei doar. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caracterul represiv al acestei umbre e rezistența interioară și paralizia voinței. Caracterul reactiv se manifestă printr-un fel de diversiune și neliniște. E vorba de ființele care nu reușesc să își găsească un tipar fix în viață. Cei care nu pot ține angajamente serioase. Ei doar vorbesc, turuie, dar nu fac nimic concret. E o inerție sufocantă care nu te lasă să te împlinești și să te relaxezi totodată. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă reușești să ieși din cerc, înseamnă că ai pus mâna pe primul dar al acestei chei care este Hotărârea. El e clădit pe repetiția faptelor mărunte care te fac să înaintezi. Chiar și cel mai mărunt pas spre folosul tău, transmite energie care reverberează în tot universul. Pe măsură ce îți continui drumul în direcția inimii începi să îți clădești un făgaș puternic tocmai datorită hotărârii. Secretul acestui dar este avântul. Ai nevoie de eforturi mari doar la început când e extrem de greu să ieși din cercul inerției, dar odată ce te trezești, simți efectiv că ceea ce erai odinioară se dizolvă continuu în urma ta. Ceva simți că te trage în față, e vorba de puterea magnetismului. Asta se întâmplă când îți dai voie să fii doar. Drumul pe care îl descoperi, e deja acolo ca fiind predeterminat pentru tine. Tot ce ai de făcut e să îl găsești și să îl urmezi. </span></span><br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: large;">Darul divin (siddhi) al acestei chei este Invincibilitatea. Și care e forța invincibilă pe care absolut nimic nu o poate înfrânge? Iubirea. Ea dăruie și se dăruie, umplându-se tot mai mult fără oprire!</span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-137358376914285135.post-16768483032630612492017-10-10T23:25:00.002-07:002017-10-10T23:25:42.507-07:00Cheile genelor-Cheia 24-Dependență-Inventivitate-Liniște<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"> </span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOe_KlOLyjS_ZMwoilxfgswPqYTNu5tBtwo8wXMwMlb-k4F6O23bjZIVfOHm8Qtn7orEJ7YClVXTUiHR_aO5bt6yoFPI94pBa8Rhkcr1bJwAEfQYSD92OroKNpa4lNx6XHnDmU-TGWaixF/s1600/01+Spiritual+Mastery+-+Meditation+third+eye.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="847" data-original-width="757" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOe_KlOLyjS_ZMwoilxfgswPqYTNu5tBtwo8wXMwMlb-k4F6O23bjZIVfOHm8Qtn7orEJ7YClVXTUiHR_aO5bt6yoFPI94pBa8Rhkcr1bJwAEfQYSD92OroKNpa4lNx6XHnDmU-TGWaixF/s320/01+Spiritual+Mastery+-+Meditation+third+eye.png" width="285" /></a></span></span></div>
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Umbra acestei chei 24 este dependența. Toți oamenii, mai mult sau mai puțin, sunt dependenți în primul rând de un anume tipar de gândire. Și când paradigma sistemului lor de gândire e foarte bine înrădăcinată, orizontul acestui mod unic de a gândi se îngustează, devine un fel de obsesie care nu îți dă voie să ieși din ea. Priviți la oamenii foarte îndoctrinați, în religie, în spiritualitate sau în alte sisteme. Ei devin ca niște roboței care își declanșează automatismul gândirii imediat ce intră cineva în realitatea lor și le apasă butonașele sistemului lor de gândire. Totul pe pilot automat.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Autorul spune că practic suntem pre-programați pentru dependență și că marea vinovată pentru aceasta e însăși mintea. Pentru că ea are tendința de a ne vrăji, menținând vraja asupra noastră prin a găsi melodiile din creier care ne plac și de a le repeta astfel la infinit. Aici sunt de vină și moștenirile genetice, tiparele preluate de la părinți. predispoziții care simți că nu îți fac bine, nu vrei să le ai, dar cu toate astea ele te sabotează permanent ca și cum ai fi sclavul lor. Sigur că te subjugă pentru că sunt extrem de puternice. Dar un prim pas e să le conștientizezi. Să îți conștientizezi tiparele limitative de gândire. Altfel e imposibil să te eliberezi și să ajungi la un grad de conștiență mai evoluat. </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Se spune că noi ne folosim de creier într-o proporție foarte mică. Dar totuși, chiar și această afirmație poate fi doar un mit. Practic ne folosim mereu creierul, el rulează non-stop. Dar întrebarea e ce rulează, de fapt? În majoritatea timpului doar gânduri compulsive, adică gânduri fără noimă care nu ne ajută absolut deloc în evoluție. Însă creierul nu se odihnește, rulează non stop. Uneori îl oprim din gândirea compulsivă printr-o străfulgerare de frumos. Dar asta ține foarte puțin, căci imediat devenim iarăși inconștienți și iarăși intrăm în starea de vis, adică în scenarita minții. De asta sunt și foarte rari oamenii care reușesc să își dezvolte ei înșiși un tipar original de gândire. Pentru că nu există constanță în a-ți antrena creierul. Există doar mici străfulgerări de moment. Iar aceste străfulgerări nu au nicidecum puterea să te transforme.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Singurul lucru care distruge gândirea dependentă e acea liniște dintre gânduri pe care o caută toate sistemele de meditație. Iar această liniște chiar dacă durează fracțiuni, are puterea de a îți oferi primul dar al acestei chei, care este inventivitatea sau creativitatea. Și mi-a plăcut metafora precum că gândirea dependentă se desfășoară în cercuri, iar gândirea creativă în spirale. Și are logică. Dependența e ca un carusel care se învârte la nesfârșit. Și ce o poate opri? Liniștea, contemplarea, ieșirea din compulsivitate și intrarea în starea de martor, de observator. Iar creativitatea urcă și tot urcă în spirale fără limite. Această trecere poate fi foarte simplă pentru unii, dar foarte complicată pentru alții. Depinde de disponibilitatea fiecăruia.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Acest ciclu al dependenței se manifestă prin goluri care se înfiripă în conștiență. Iar când pici în acest hău, resimți asta printr-o goliciune insuportabilă care ori te îngheață, ori te face să fugi. Ele pot apărea oricând și oriunde dacă ceva le activează. Și atunci te surprinzi că ești practic pus față în față cu propria suferință. Și asta doare. Nu vrei să privești la suferința ta. Dar nimic nu o poate dizolva decât numai contemplarea suferinței tale în toată splendoarea. O contempli, o asumi că ai trăit-o, recunoști că te-a sabotat și astfel îți dai seama că ea nu este a ta. Ci a fost preluată, nu tu ai creat-o. Tu doar ai lăsat-o să se cuibărească, în inconștiența ta.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Umbra dependenței vrea să se asigure că oamenii nu se schimbă. Dacă s-ar schimba, nu ar mai avea ea cu ce să se hrănească, că ea trăiește ori din inerția omului dependent, ori din frica de a fugi spre alte surogate doar ca să nu te mai gândești la dependența ta. Chiar dacă la exterior pari că te schimbi, interiorul adeseori rămâne același. Schimbi relația, de exemplu, dar te surprinzi cu aceleași tertipuri față de persoana nou aleasă. Pentru că tiparele neurologice dezvoltate în timp au căpătat mari drepturi asupra ta. Și ele te lucrează fără aportul tău conștient. Tu schimbi persoana, dar nu schimbi și rețelele neuronale nocive de care ești dependent. Și atunci relația deși e nouă, trăirea ei rămâne tot una veche și expirată.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Și asta se întâmplă pentru că mintea noastră ne minte. Ea are tendința de a ne ține acaparați cu speranța fericirii din viitor. Construiește scenarite de viață false. Precum că mâine voi întâlni sufletul pereche, voi câștiga la loto, voi trăi fără muncă, voi fi fericit cât cuprinde. Dar asta mâine, nicidecum în prezent. Căci în prezent e doar suferință și asta nu te reprezintă. Nu te reprezintă, dar o trăiești cu iluzia că mâine va fi super bine. Cum va fi bine când nu faci absolut nimic pentru asta?</span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Când apare în peisaj disponibilitatea de a te confrunta cu propria-ți minte, asta permite corpului mental să se descâlcească de corpul astral care generează toate emoțiile, dorințele, sexualitatea, poftele, dorurile. Atunci aceste dorințe nu mai sunt încuiate de strânsoarea minții și astfel ajungi mai profund la sursa suferinței tale. Astfel încât, purifici acest corp astral tăindu-i practic sursa de stimulare externă și revii ușor la adevărata ta origine.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Caracterul represiv al acestei chei se manifestă prin înghețarea într-un blocaj din acel gol din conștiență care te menține acolo ca într-o cursă. Frica interioară face asta și reușește cu brio să te înghețe într-o stare de totală lipsă de energie sau depresie. Secretul acestor blocaje care apar e cum răspundem la ele când ne surprindem în astfel de stări. Și important e să răspundem din prima, nu să rămânem până goliciunea ne îngheață. Pentru că pericolul dependenței e că e a ne poate pecetlui soarta fără ca nici măcar să realizăm asta. Iar dacă nu faci ceva imediat, apoi va fi cu mult mai greu. </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Caracterul reactiv al acestei chei este anxietatea. Adică neliniștea care îți transformă frica în activitate. Acest tipar e cel obsedat de muncă, de aventură, de orice îl poate scoate din dependență. Pe când cel represiv e dominat de un gen de dependență alcoolică sau altceva care îl menține inert și blocat. </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Când un dependent ajunge la creativitate, el ce face, de fapt? Își ridică frecvența. Numai așa poți ieși. Și asta se poate. Inventivitatea e un fel de dependență creativă. Asta e o dependență bună. E ca o disciplină pe o vibrația mai înaltă, conștientă. </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Darul divin (siddhi) la care se ajunge dacă se transcende această umbră, e liniștea. dar nu o liniște temporară pe care o simți doar în stările de meditație. Dacă e doar temporară, e necâștigătoare. Liniștea apare doar când mintea compulsivă încetează. Această liniște e ceva ce se pogoară asupra ta, deși ea a fost permanent acolo. E ca o iluminare care te învăluie, ca o recunoaștere. Iluminarea nu e ceva dincolo de nori și doar pentru anumiți aleși. Nu. E și pentru tine. Tu, cel care ai familie, copii, job, facturi de plătit și provocări de viață cât China. </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Aici, în starea de liniște profundă, se face un transfer. Mecanismul care îți controlează conștiența coboară din cap în plexul solar. Nu mai gândești tu, ci ești gândit de viață. Nu mai este gândire, ci doar a ști sau a nu ști. </span></span>Cristi Ciorcilahttp://www.blogger.com/profile/08418145147591099992noreply@blogger.com1